STRATEGII GENERALE DE ARTTERAPIE

STRATEGII GENERALE DE ARTTERAPIE

Artterapia se bazeaza pe o gama diversa de strategii si tehnici ce pot fi adaptate atat la activitatea cu indivizii normali cat si cu cei cu deficiente. In continuare enumeram cateva dintre acestea bazandu-ne pe clarificarea realizata de Popa M. (1997) si Paunescu C. (1999):

modelajul in plastilina sau lut;

sculptura;

pictura sau desenul;

decoratiunile;

confectionarea de jocuri, jucarii si marionete;

artizanatul;

dansul, muzica, teatrul;

terapia verbala.

1. Modelajul in plastilina sau lut reprezinta - nivelul bazal - al posibilitatii de exprimare artistica. Contactul cu materialul, inclusiv cu lutul, induce o stare de satisfactie si de reconfort psihic. Paunescu C., Musu I. (1990)

Faptul ca poate utiliza volume, poate reprezenta in spatiu, ii canalizeaza copilului tensiunile in exterior. Modelajul poate fi utilizat, la inceput, ca instrument de investigatie, lasand copilul sa faca ce vrea cu materialul. Momentul acesta ne indica aspectele perturbante si ne permite sa intrevedem caile de acces la terapie. Se pot nota expresiile verbale din timpul modelajului si discutiile dintre parteneri. Produsul realizat, indiferent de valoare sa artistica, intareste motivatia existentiala si contribuie la schimbarea imaginii de sine. Sunt de apreciat efectele psihoterapeutice ale activitatii in grup si posibilitatile de afirmare de sine pe plan social, prin expozitiile organizate la nivelul tuturor scolilor speciale sau inclusive.

2. Sculptura este inclusa de unii autori in tehnicile de artterapie. Lemnul sau alte materiale, prin rezistenta lor, necesita o activitate psihomotrica mai incordata si mai sustinuta, cu importanta in decontractarea motorie, fenomen de baza in tehnicile de relaxare. Ajustarea unor materiale din natura si transformarea lor in obiecte de arta si cu utilitate, pot pune in evidenta anumite tensiuni interioare si totodata asigura descarcarea tensiunilor psihice prin fenomenul de catharsis. Paunescu C., Musu I. (1990)

Un alt grup de tehnici, folosite in art-terapie, este reprezentat prin pictura, decorarea unor materiale de tot felul, inclusiv pe sticla, desenul artistic, confectionarea de jucarii, jocuri, confectionarea de obiecte de artizanat, papusi, martisoare, ilustrate.

Practicarea lor presupune, intr-o masura mai mica sau mai mare, certe preocupari artistice, simt dimensional si cromatic, miscari mai fine si mai bine dozate, interes deosebit, care finalizate in produse confera deosebite satisfactii. Unele din ele cer multa imaginatie si fantezie, altele migala si lucru de amanunt, de mare finete, fiind, in majoritate lor, accesibile atat copiilor cat si adultilor cu deficiente. Toate aceste activitati pot fi folosite pentru reeducarea deficientelor membrelor superioare, uneori si a celor inferioare spre exemplu, desenul si pictura efectuate cu ajutorul degetelor de la picioare de catre deficientii fizici.

3. Pictura si desenul artistic sunt indeletniciri recuperatorii foarte agreate, putand fi practicate din orice pozitie si necesitand doar pensula, panza, culori sau creion si hartie.

Sunt abordabile de catre toti deficientii care au mai mult sau mai putin simt artistic. Subiectii hemiplegici pot picta cu piciorul, cei tetraplegici cu gura. Aceasta activitate induce un sentiment de satisfactie si utilitate.

Modalitatile folosite sunt in functie de deficiente, si merg de la pictura cu degetul sau cu pensula in gura pana la rafinamente moderne, prin aruncare, pulverizare, tamponare,etc. Picturile pot fi calme sau violente, tradand tot atatea stari sufletesti cu substrat psihic.

4. Decoratiunile pe materiale de tot felurile - lut, sticla, os, marmura, mozaic, stofa, piese foarte mici (pietricele, scoici etc), pe pereti intregi, pe pavimente facute din marmura sau mozaic, mochete.

Ca si celelalte activitati legate de expresie plastica, decoratiunile pot fi folosite pentru a lupta impotriva tulburarilor de perceptie a culorilor, dar si a altor deficiente.

5. Confectionarea de jocuri si jucarii, marionete, ca si desenul si pictura, intra in categoria activitatilor care cauta o comunicare prin redescoperirea unor posibilitati noi, fapt care permite proiectarea propriilor trairi, cat si libertatea de exprimare. Munca, imaginatia, talentul, simtul estetic sunt solicitate, permitand descoperirea preferintelor si inclinatiilor personale.

In masura posibilitatilor, jucariile si jocurile vor fi adaptate pentru a permite o mai buna prehensiune, pentru ca folosirea lor sa contribuie la reeducarea functionala cat mai intensa a anumitor articulatii, sa reeduce coordonarea vizual-motrica, sa tonifice muschii si articulatiile membrelor.

6. Artizanatul este o modalitate de expresie ce foloseste teme de inspiratie folclorica, oglindeste cultura satului romanesc, arhitectura si obiceiurile. Covoare, bluze, cani, linguri pirogravate, sticle imbracate, obiecte confectionate din scoici, toate acestea cer o iscusinta si stiinta a imbinarii si selectiei culorilor, precum si utilizarea unor tehnici de fabricatie mai complexa. Aceste activitati reprezinta atat un prilej de reeducare a gesturilor si mobilitatii articulatiilor cat si educarea simtului estetic.

7. Dansul

Pantomima este un dans de exprimare a unor gesturi specifice unui personaj sau a unei actiuni - poate fi executata cu muzica sau fara, se pot utiliza si masti.

Procedurile de organizare se bazeaza pe intrarea unor personaje cunoscute din viata sau din literatura.

Dansul in cuplu prezinta virtuti de socializare deosebite pentru adolescenti.

Cuplul prezinta forma cea mai puternica de comunicare si relatie sociala.

Formarea unui cuplu poate fi utilizata pentru:

iesirea din conflict;

iesirea din situatia de marginalizare;

exprimarea publica a unei initiative si dorinte;

cererea de intrare in relatie;

realizarea unui dialog subconstient intre fortele instinctuale normale si canalizarea unor tendinte abisale;

realizarea unui dialog in stil social;

stabilirea unei situatii afective pozitive;

intarirea unui comportament social pozitiv;

eliberarea de sub tensiunea impulsurilor.

Dansul in cuplu dezvolta prin tensiunile interpersonale create, o gama larga de sentimente - pasiune, dragoste, autovalorificare, schimbarea imaginii de sine, perceperea pozitiva a celuilalt.

Acesta umanizeaza individul prin formarea comportamentului social.

Dansul in cuplu intensifica descarcarile refulate ale unor inhibitii social-morale, avand consecinte benefice asupra starii de echilibru a persoanei.

Se impune o atenta selectare a esantioanelor de subiecti pusi in relatie pentru asigurarea reusitei terapeutice.

Terapia de expresie verbala pune in evidenta stilul de comunicare prin limbaj care particularizeaza individul.:

S. J. Brunner, Montagu si Luria demonstreaza:

1. rolul limbajului in organizarea comportamentului;

2. rolul limbajului in invatarea conduitelor sociale;

3. rolul limbajului in devenirea sociala;

4. raportul dintre tulburarea limbajului si tulburarile de comportament;

5. relatia dintre modificarile de perceptie verbala si comportamentul socio-moral.

In cazul terapiei de expresie verbala se vizeaza, in primul rand catharsisul.

Catharsisul este un procedeu similar cu cel din psihoterapia de factura freudiana. Se realizeza prin trei modalitati:

a.              repovestirea libera a unor intamplari conflictuale;

b.             povestirea in scris a situatiei declansatoare de conflict;

c.    continuarea unui subiect prezentat partial subiectului prin discutii libere.

Recitarea de poezii se realizeaza prin metodele urmatoare:

selectia unei poezii pe care o prefera subiectul;

se va recita si se va imprima pe banda;

se va asculta banda si apoi se va recita.

Este o tehnica indicata pentru insusirea corecta a sunetelor, a semnificatiei lor, de pronuntie corecta, insistandu-se pe aspectele afective ale limbajului.

Teatralizarea sau interpretarea de roluri

Rolurile vor fi alese de catre fiecare subiect si invatate - se va avea grija ca semnificatia si cotinutul materialului de invatat sa fie adaptat scopului propus. Se urmareste astfel o invatare comportamentala si sociala. Rolul interpretat devine un instrument al actiunilor interpersonale. Rolul poate fi al celui care il joaca, un rol complementar sau un alt rol. Principiul de baza este de schimba rolurile intre protagonisti. Se ajunge la un fenomen de interactiune care prin intermediul rolurilor devine actiune.

Pentru reusita activitatilor de teatralizare, se cer respectate o serie de conditii legate de timpul de desfasurare al actiunii (prezent, trecu sau viitor), gradul sau de veridicitate (real, posibil sau imaginar) si modul de comunicare ales (verbal sau nonverbal).