TULBURARILE DE MEMORIE

Tulburarile de memorie

Cadru conceptual

Memoria (functia mnezica) este definita ca ansamblul proceselor de intiparire (memorare), conservare (pastrare) si reactualizare prin recunoastere si reproducere a experientei anterioare a omului sau procesul psihic de stocare/destocare a informatiei, de acumulare si utilizare a experientei cognitive. Definita genetic ca proces de reflectare selectiva, activa si inteligibila a trecutului experential, memoria este in acelasi timp si un produs al dezvoltarii social-istorice umane, fiind legata de celelalte componente ale sistemului psihic uman. In acest sens, memoria poate fi considerata (Minkowski E.) o conduita de ordin temporal care stabileste relatia dintre "inainte" si "dupa", intre ce a fost, ceea ce este si ceea ce va fi. In ceea ce priveste clasificarea tulburarilor functiei mnezice (dismnezii), vom adopta o clasificare in tulburari cantitative si tulburari calitative. Desigur, aceasta delimitare apare artificiala in primul rand deoarece pentru a fi perturbata calitativ, memoria presupune sa fi suferit deja tulburari cantitative, iar in practica curenta, formele sunt in majoritatea cazurilor intricate.

Dismnezii cantitative

Hipermneziile: tulburari cantitative ale functiei mnezice constand in evocari involuntare rapide si usoare, tumultoase si multiple, realizand o indepartare (circumscrisa) a subiectului de prezent.

Se pot intalni atat in conditii normale cat si patologice:

la normali: evocarile fiind legate de evenimente deosebite, cu caracter placut sau neplacut din viata subiectului, dar traite intens (succes sau insucces deosebit, cataclism, evenimente deosebite);

in afectiunile psihice: in genere atunci cand se realizeaza o ingustare a campului preocuparilor prin focalizarea functiilor psihice: psihopatia paranoica si paranoia, unele oligofrenii ("idiotii-savanti"), debutul dementei luetice, nevroze: in unele forme obsesionale, isterice ("memoria hiperestezica"), in conditii speciale (detentii, prizonierat), sindromul hipermnezic emotional paroxistic tardiv (Targowla) consecutive starilor febrile, intoxicatiei usoare cu eter, cloroform, barbiturice, in toxicomanii, epilepsie (ca aura sau ca echivalenta);

forme particulare:

Mentismul reprezinta o derulare involuntara caleidoscopica a unor amintiri si idei.

Viziunea retrospectiva - forma suprema a hipermneziei, subiectul retraind in cateva momente principalele evenimente din intreaga sa viata. Se intalneste in: situatii de pericol existential iminent, in paroxisme anxioase de mare intensitate, in stari confuzionale halucinatorii, in crize de epilepsie temporala.

Hipomneziile: tulburari cantitative ale functiei mnezice constand in evocari lente si dificile, sarace si trunchiate cu tot efortul facut, realizand o situatie jenanta pentru subiect in momentul respectiv.

Desi negate de unii autori, care le introduc in grupul amneziilor se pare ca ocupa totusi o pozitie distincta, fiind mai mult legate de deficitul prosexic decat de deteriorarea functiei mnezice.

Se pot intalni atat in conditii normale cat si patologice:

la normali: in activitatea curenta legata fiind de evenimente insuficient fixate sau neglijate, preluate in stari de oboseala sau surmenaj;

in afectiuni psihice: in nevroze prin deficit prosexic, in oligofrenie, prin insuficienta dezvoltare cognitiva, in stari predementiale;

forme particulare.

Lapsusul: dificultate de evocare, pasagera, cu aspect lacunar de element al frazei.

Anecforia: consta intr-o usoara stare de tulburare a functiei mnezice, in care subiectul evoca cu ajutorul anturajului, anumite evenimente care pareau uitate. Clasificarea in cadrul allomneziilor nu este intru totul justificata; anecforia pare mai mult o dismnezie cantitativa.

Amneziile: tulburari cantitative ale functiei mnezice constand in: prabusirea functiei mnezice cu imposibilitatea evocarii sau fixarii realizand o situatie particulara, care obliga subiectul la gasirea unor solutii de conjunctura.

In functie de debutul evenimentului, Rauschburg (1921) prin sistematizarea sa in functie de sens, le-a grupat in: anterograde (de fixare) si retrograde (de evocare).

Amneziile anterograde (de fixare): tulburare mnezica caracterizata prin: imposibilitatea fixarii imaginilor si evenimentelor dupa agresiunea factoriala, dar cu conservarea evocarilor anterioare agresiunii factoriale.

Deficienta se datoreste fixarii, stocajul fiind relativ nealterat, putandu-se considera o perturbare a memoriei imediate, in timp ce memoria evenimentelor indepartate este conservata, fapt care ar putea permite considerarea amneziei anterograde drept o disociere intre memoria imediata (a prezentului) si memoria evenimentelor indepartate (a trecutului) avand ca element de referinta momentul agresiunii factoriale.

Se pot intalni in: stari nevrotice si reactii psihogene, sindrom Korsakov (alcoolic, traumatic, infectios), stari de confuzie mintala, psihoza maniaco-depresiva, presbiofrenie.

Amneziile retrograde (de evocare): tulburare mnezica caracterizata prin: imposibilitatea evocarii imaginilor si evenimentelor situate anterior agresiunii factoriale, dar cu conservarea posibilitatii de fixare pentru evenimentele situate posterior agresiunii factoriale.

Deficienta se datoreste evocarii; stocajul fiind alterat, fixarea este relativ nealterata, putandu-se considera o perturbare a memoriei evenimentelor indepartate, in timp ce fixarea memoriei evenimentelor recente este conservata, fapt care permite considerarea amneziei retrograde drept o disociere intre memoria imediata (a prezentului) pastrata si memoria evenimentelor indepartate (a trecutului) alterata, avand ca element de referinta, momentul agresiunii factoriale.

Ne apare extrem de sugestiva comparatia lui J. Delay care aseamana memoria cu un caiet: "Uneori cateva pagini au ramas albe - aceasta este amnezia lacunara" . "pasaje care se refera la anumite evenimente sau anumite persoane care s-au sters astfel incat au devenit nelizibile - aceasta este amnezia electiva" . "alteori au fost rupte ultimele pagini si continua sa fie rupte de la sfarsit spre inceput, aceasta este amnezia retrograda".

Luand drept element de referinta - momentul agresiunii factoriale si structurand memoria in memorie a evenimentelor imediate (a prezentului - fixare) si a evenimentelor indepartate (a trecutului - evocare) se pot obtine urmatoarele relatii (tabelul II)

Amnezii retrograde localizate (lacunare) pot fi considerate drept rezultanta a absentei sau superficialei fixari pentru un moment, eveniment/etapa, ceea ce va face ulterior imposibila evocarea, o adevarata "pauza de fixare".

Amneziile lacunare elective sunt totdeauna psihogene, cu incarcatura afectiva; unele amintiri inregistrate sunt "uitate" inconstient pentru ca sunt de obicei dezagreabile, uitare ce este insa reversibila, la fel de rapid ca si instalarea ei. Amneziile elective sunt uneori globale, subiectul uitand intreg trecutul, inclusiv identitatea sa, fenomen ce poate aparea periodic (memorie alternativa) realizand personalitatile alternante descrise in psihiatria secolului al XIX-lea, dar mai putin intalnite in zilele noastre.

Amnezii retrograde progresive (retro-anterograde) pot fi considerate ca o alterare generala a functiei mnezice care intereseaza atat evocarea (memoria trecutului), cat si fixarea (memoria prezentului), o adevarata lacuna care se extinde fara a mai fi zagazuita de momentul de referinta (agresiunea factoriala).

In genere se accepta ca disolutia functiilor psihice nu este niciodata atat de profunda incat sa impiedice procesul de fixare. De asemenea, s-a observat ca amintirile cele mai recente se pierd primele, apoi amnezia progreseaza spre trecut, cu conservarea de obicei a amintirilor din copilarie si tinerete (legea Ribot). Intr-un stadiu mai avansat, memorizarea devine deficitara, realizandu-se amnezia progresiva retro-anterograda. Legea Ribot este argumentata de J. Delay prin incarcatura afectiva a trecutului imediat, care necesita pentru redare o tensiune psihica suficient de mare. Caracterul mai logic si mai simplificat al trecutului indepartat favorizeaza evocarea; se pare ca amintirile mai vechi sunt stocate mai difuz, ele rezistand mai bine la agresiuni.

Dismnezii calitative (Paramnezii)

Daca in tulburarile cantitative, cu deficit mnezic (hipomnezii si amnezii) subiectul evidentiaza doar deficitul mnezic, in tulburarile calitative, subiectul incearca sa compenseze deficitul mnezic prin aranjarea evenimentelor fie in alta ordine cronologica, fie schimband pozitia sa fata de evenimentul evocat. Aceasta categorie de tulburari are ca trasatura comuna o alterare a notiunii de "timp trait". Sentimentul ca prezentul si trecutul nostru ne apartin se estompeaza sau se prezinta in contratimp. Memoria autistica care nu mai este sub control introduce in sinteza mnezica imaginile si afectele sale.

Paramneziile (termen introdus de Kraepelin) se caracterizeaza prin: evocari deteriorate ale evenimentelor produse recent sau indepartat, fara o legatura cu realitatea obiectiva traita de subiect, fie sub aspect cronologic, fie sub aspectul realitatii.

Deteriorarea evocarilor va fi suplinita de subiect prin contributia sa.

Paramneziile se grupeaza in:

tulburari ale sintezei mnezice imediate (iluzii mnezice)

tulburari ale rememorarii trecutului (allomnezii)

Tulburari ale sintezei mnezice imediate (iluzii mnezice): cuprind evocari eronate ale trairilor subiectului, neincadrate corect in timp si spatiu, sau, desi traite nu sunt recunoscute de subiect ca proprii.

Criptomnezia: iluzie mnezica in care o idee, un material, o lucrare, de care evident nu este strain (a auzit-o, a vazut-o) subiectul o considera drept a sa (nu este un plagiat-afirmatia se face inconstient de beneficiile pe care i le-ar putea aduce).

Se intalneste in: schizofrenie, deliruri sistematizate (paranoice sau parafrenice), demente traumatice si in stadiile evolutive ale dementelor senile si vasculare.

Falsa recunoastere (Wigman): iluzie mnezica in care o persoana necunoscuta anterior de subiect este considerata drept cunoscuta. Falsa recunoastere poate fi difuza sau generala creand impresia de "dj vu", "deja entendu", "deja raconte", si in final de "deja vecu" (deja vazut, deja auzit, deja istorisit si in final deja trait sau deja resimtit). Sentimentul poate fi limitat la o singura persoana, obiect sau stare a constiintei. Mult mai rar se intalneste iluzia de nerecunoastere: "bolnavul crede ca cunoaste persoane pe care nu le-a vazut si nu este sigur ca cunoaste persoane deja vazute. In stadiul avansat "de la a recunoaste totul, peste tot si permanent, el ajunge sa nu mai recunoasca nimic, nicaieri, niciodata" (J. Delay).

"Iluzia sosiilor" (descrisa de Capgras, 1924) este o falsa nerecunoastere constand in faptul ca bolnavul considera ca sosie o persoana pe care o cunoaste in mod sigur. Este intalnita in surmenaj, obnubilare, faza maniacala a PMD, stari maniacale in preinvolutiv si involutiv, schizofrenii, deliruri cronice, sindromul Korsakov.

Falsa nerecunoastere (Dromand si Levassort): iluzia mnezica in care o persoana cunoscuta anterior de subiect este considerata drept necunoscuta. Opusa precedentei, este mai putin frecvent intalnita, prezenta in psihastenii.

Paramneziile de reduplicare (Pick): iluzia mnezica in care o persoana sau o situatie noua este identica cu o alta persoana sau situatie traita anterior. Este destul de rara si intalnita mai ales in dementele presenile.

Tulburari ale rememorarii trecutului (allomnezii) cuprind clasificari mnezice, fie sub aspectul situarii in cronologie, fie sub aspectul situarii in real.

Pseudoreminiscentele: falsificarea mnezica sub aspectul situarii in cronologie, in care subiectul traieste in prezent evenimentele reale din trecut. E intalnita in sindromul Korsakov.

Ecmnezia: falsificarea mnezica sub aspectul situarii in cronologie, inversa precedentei, in care subiectul se intoarce in trecut si retraieste activ evenimentele reale, dar situate in trecut. Ecmneziile sunt tulburari ale memoriei in care episoade intregi ale trecutului pot fi retraite ca si cum ar fi in prezent; au caracter tranzitor. Au fost descrise pentru prima data de Pitters in isterie: "pacientele par sa piarda notiunea personalitatii prezente si sa o reia pe cea pe care o aveau atunci cand se desfasura episodul de viata pe care il retraiesc, cu comportamentul corespunzator".

Viziunile panoramice ale trecutului sunt asemanatoare ecmneziilor: memoria unui subiect in criza uncinata, sau intr-un pericol vital, este invadata de amintiri care ii dau iluzia ca retraieste instantaneu intreaga existenta. Se intalneste in: dementa senila, confuzia mintala, epilepsia temporala, isterie.

Confabulatiile: falsificare mnezica sub aspectul situarii in real, constand in reproducerea de catre pacient a unor evenimente imaginare, incredintat fiind ca evoca trecutul trait; act facut fara alt scop decat de a suplini deteriorarea mnezica (lacunele).

Subiectul in aceste situatii, cu ultimile resurse ale criticii sale si cu constiinta partiala a perturbarilor functiei mnezice face eforturi de a-si suplini lacunele, confabulatiile intercalandu-se printre evenimentele reale cat de cat subordonate cronologic. In functie de gradul de deteriorare sau nedezvoltare a personalitatii, confabulatiile pot fi ierarhizate in: confabulatii de perplexitate, de jena, de incurcatura, mnezice, fantastice, onirice. Trebuie deosebite de "micile schimbari de ordine cronologica" sau de "micile adaosuri sau omisiuni" ale copilului sau adultului normal in situatii cand doreste sa altereze adevarul, prin caracterul net intentional si absenta deficitului mnezic. Sunt intalnite in: sindromul Korsakov, confuzia mintala, oligofrenie si in accesul maniacal (confabulatii cu caracter ludic).