Tulburari emotionale

Cazurile de depresie la copii si adolescenti au crescut in mod dramatic in ultimii 40-50 de ani. Media varstei de debut a scazut. In copilarie, numarul baietilor si fetelor afectate este egal, la adolescenta rata este similara cu cea a adultilor: de 2 ori mai multe fete decat baieti sunt diagnosticate cu depresie.

In multe privinte, simptomele sunt similare celor ale adultilor depresivi. Copiii s-ar putea sa nu posede un vocabular suficient de elaborat pentru a-si exprima sentimentele, astfel incat si le manifesta prin comportament (ex., fobii, anxietate de separare, somatizari, probleme comportamentale. In cazul depresiilor de intensitate psihotica, copiii raporteaza halucinatii, in timp ce adolescentii si adultii vorbesc despre iluzii (iluziile presupun o functionare cognitiva mai avansata, decat simplele halucinatii).

Iluziile (def., Enachescu, 2005, pag. 181-182) : false perceptii la baza carora se afla un stimul senzorial real, dar care nu este perceput asa cum este el in realitate, ci in mod deformat. Iluziile sunt cauzate de unele tulburari de perceptie asociate unor stari speciale (frica din timpul noptii, iluziile optico-geometrice, iluziile de greutate). La bolnavii psihic, convingerea ca iluziile au un caracter autentic si nu  o percepere deformata a realitatii  le confera o latura patologica speciala, de factura deliranta.

Halucinatiile (def., Enachescu, 2005, pag. 182-183):  perceptii fara obiect  (Ball, apud. Enachescu, 2005). Spre deosebire de iluzii, care sunt perceptii eronate ale unor obiecte care exista in realitate, in cursul halucinatiilor obiectul perceput lipseste din campul realitatii perceptive, dar bolnavii sunt convinsi de existenta si veridicitatea acestuia.

Depresia

Depresia severa poate aparea la orice varsta, iar incidenta ei este 2 % la copii, 8% la adolescenti. Aceasta tulburare este caracterizata printr-o stare emotionala proasta, lipsa de motivatie, pierderea interesului pentru toate sau aproape toate activitatile.

Momentul aparitiei acestei tulburari este, de obicei, in adolescenta, adolescentii prezentand stari de oboseala, energie diminuata intr-o maniera care nu poate fi explicata prin starea medicala si care este inadecvata varstei.

Cele mai periculoase si mai grave simptome, cum ar f: tendintele suicidare, apar dupa o perioada lunga de depresie.

In cazul depresiei severe, tratamentul dureaza chiar si ani de zile dupa stabilirea diagnosticului, mai ales atunci cand nu exista motive fizice tangibile pentru explicarea aceastei tulburari.

Cauzele depresiei:

Factorii asociati cu depresia infantila includ stilul parental inconsistent, experiente stresante de viata, un mod negativ de a percepe lumea, istoric familal de tulburari de dispozitie si alte conditii psihiatrice. Exista mai multe teorii referitoare la cauzele depresiei, unele accentuand caracterul innascut al unei predispozitii spre depresie si anxietate, dar intotdeauna sunt necesare anumite incidente/antecedente din mediu care sa determine primul episod de depresie majora.

Multi dintre copiii cu depresie prezinta unul sau mai multe diagnostice psihiatrice asociate : tulburare de tip anxios, abuz de substante, ADHD, tulburari de conduita. Depresia este asociata cu probleme scolare si interpersonale, este corelata cu cresterea incidentei comportamentului suicidal, alcoolism, abuz de substante, acte criminale.

Depresia se caracterizeaza prin schimbari la urmatoarele nivele:

la nivel emotional, copiii se simt tristi, neinsemnati, plang frecvent

la nivel motivational, copiii isi pierd interesul pentru activitatile de joc, scade activitatea la scoala

la nivelul sanatatii fizice, se pot sesiza schimbari, modificari in ceea ce priveste apetitul , somnul si plangeri de natura fizica (dureri de cap)

la nivelul cognitiei, copiii cred ca sunt urati, incapabili sa faca ceva bine, iar viata si viitorul sunt fara sperante.

Tulburarea maniacala

Tulburarea maniacala este o tulburare emotionala caracterizata printr-o crestere exagerata a sociabilitatii, a familiaritatii nediscriminative sau, la polul opus, suspiciune si iritabilitate, toate combinate cu o crestere a stimei de sine, o atitudine exagerat de optimista si entuziasm general.

Indicatorii aditionali ai tulburarii maniacale sunt:

cresterea energiei

neatentie

pierderea inhibitiilor sociale

In cazuri extreme, se pot sesiza comportamente violente, halucinatii si iluzii.

Perioada de debut: de la varste mici pana la adolescenta tarzie.

Tulburarea e de tip recurent.

Episodul hipomaniacal poate fi, in functie de gravitate, usor, moderat si sever, cu sau fara trasaturi psihotice. Probleme asociate sunt absenteismul, esecul educational, comportamentul antisocial, precum si abuzul de substante.

Episodul hipomaniacal este la fel ca tulburarea maniacala, dar nu asa de sever si nu apar tulburari psihotice sau halucinatii.

Tulburarea maniaco-depresiva

Aceasta tulburare, cunoscuta si sub numele de tulburare bipolara de personalitate, este caracterizata prin perioade in care starea subiectului, trairea lui afectiva si nivelul de activism sunt semnificativ tulburate si oscileaza intre 2 extreme: manie si depresie.

Psihoza maniaco-depresiva (PMD) este o psihoza endogena de tip bipolar, caracterizata printr-o alternanta succesiva de accese de presiv-melancoliforme si accese maniacale, intrerupte de faze de remisie. In functie de tipul de evolutie clinico-psihiatrica, se descriu urmatoarele tipuri :

a.            forma unipolara a PMD, mania acuta simpla si melancolia acuta simpla (accesele maniacale, respectiv depresive, se succed periodic, la intervale regulate de timp, fara a fi intercalate) ;

b.            forma bipolara a PMD

i)            manie-melancolie continua (folie à double forme circulaire) - accesele de manie sunt urmate de accese de melancolie, fara interval liber de remisie intre ele) ;

ii)           manie-melancolie intermitenta (folie à double forme intermittente) - dupa un acces de manie-melancolie urmeaza un interval liber, iar apoi procesul psihotic se repeta identic) ;

iii)         manie-melancolie alternanta (folie priodique à forme alterne) - accesele de manie sunt urmate de intervale libere, urmate de accese melancoliforme, urmat de un interval liber de remisie, apoi procesul psihotic continua la fel) (Enachescu, 2005, p. 341-342).

Debutul acestei tulburari este, de obicei, consecutiv unei schimbari stresante in viata, cum ar fi schimbarea scolii, a domiciliului, moartea unui parinte sau a unui frate sau consecinta unor traume mentale: implicarea intr-un accident major sau vizualizarea unui accident major.

Pe masura ce aceasta tulburare progreseaza de-a lungul mai multor cicluri, periodele depresive cresc in durata, iar perioadele maniacale sau de remisie se reduc, pana spre disparitie.

Indicatori - ca dovada a acestei tulburari trebuie observate cel putin 2 episoade separate de ambele tipuri, observarea poate dura si un an. In functie de faza in care se afla subiectul, simptomele sunt recognoscibile fie din cadrul depresiei, fie din cadrul episodului maniacal

Epsisodul maniacal poate dura intre 2 saptamani si 5 luni, in medie dureaza 4 luni. Episodul depresiv poate dura intre 4-12 luni, durata medie fiind de 6 luni.