Valoarea estetica si teoria empatiei

Valoarea estetica si teoria empatiei

Cunoscut in istoria gandirii si culturii romanesti, in primul rand, datorita unor substantiale contributii in aceste doua domenii, ca filosof si sociolog (preponderenta pentru posteritate fiind cea de-a doua postura), Petre Andrei a fost preocupat inevitabil, dat fiind caracterul larg al intreprinderilor sale teoretice si de problematica estetica. Nu va fi estetician profesionist, de filiatie filosofica sau pozitiva, ca atare, orientat prioritar spre delimitarea, limitarea sau definirea frumosului si construirea in final a unei Estetici, cum vor proceda, mai tarziu, Mihail Dragomirescu si Tudor Vianu, sau spre constituirea unei stiinte particulare a artei, ci va fi, cu proeminenta axiolog, autor de altfel al primei lucrari speciale, explicite de axiologie din Romania, Filosofia valorii (1918), teza sa de doctorat. O asemenea cupola sintetic generalizatoare contine si necesarul capitol dedicat valorilor estetice. De fapt, autorul, in deceniile III si IV ale secolului XX, a lucrarilor si studiilor: Problema fericirii, Despre ideal, Sociologia revolutiei, Fascismul, Sociologia generala s.a., a elaborat chiar in perioada de pregatire a Filosofiei valorii (subtitlul este Sociologia valorii), articolul Valorile estetice si teoria empatiei, publicat in revista ,,Convorbiri literare' (1915). Acesta va fi dezvoltat, dupa cum arata si autorul, intr-un capitol de sine-statator al amintitei lucrari. Se inaugureaza astfel la noi, prin Petre Andrei, cunoscator profund al intregii axiologii de la Lotze pana atunci , cea dintai lucrare sistematica de teorie generala a valorilor. Prioritatea lui in acest domeniu este incontestabila, ceea ce nu este insa de natura sa diminueze in vreun fel contributia altor ganditori din perioada anterioara la problemele definitorii valorii, inclusiv a celei estetice.

Ideile, tezele, dezvoltarile partiale si particulare despre valori, despre natura acestora, specificitatea lor, continute in lucrarile lui Xenopol, Motru, Leonardescu sau Maiorescu, nu au format insa o axiologie explicita si explicit urmarita, ci una implicita si implicata in alte contexte teoretice in limba romana asupra acestei probleme' , precedand-o stralucit pe cea a lui Vianu din 1942, Introducere in teoria valorilor intemeiate pe observarea constiintei.

Petre Andrei initiind un demers atat de vast - u atat mai important, cu cat inca multe probleme referitoare la valori nu erau suficient clarificate si solidificate in gandirea filosofica foarte moderna a vremii - va considera, inca din faza de debut a analizei, ca ,,notiunea valorii e o notiune fundamentala pentru filosofie' si anume, atat prin aspectul teoretic intrinsec al folosofiei valorii de-a fi ,,explicare a realitatii', cat si prin caracterul ei practic, de interpretare a realitatii . Dezvoltarea propriu-zisa a acestei distinctii se face in cea mai mare masura pe linia neokantiana, asimilata insa critic, constructiv si cu aport personal.

Critica sa vizeaza orice reductionism (cel de privire a valorii numai ca fenomen psihic este numit ,,psihologism vatamator'), dupa cum permanent se atrage atentia asupra faptului ca, o axiologie globala cere cu necesitate o definire clara a valorii in gerneral, simpla cercetare a valorilor speciale nefiind niciodata in masura sa se substituie acestei exigente fundamentale. Petre Andrei, fidel pe tot parcursul acestei teze (,,valoarea poate si trebuie sa alcatuiasca obiectul special (s.n.) al unei filosofii a valorii, care va studia numai valoarea (s.n.) si formele sub care se poate prezenta' , elaboreaza o axiologie in cadrul careia intemeierea valorii se face pe baza logicii si a teoriei cunoasterii, luandu-se in consideratie totodata, pe langa elementele psihologice de geneza si motivare a valorii, si ,,materia valorilor sociale', realitatea sociala, acel creuzet imens al nasterii, afirmarii si functionarii valorilor. In acest context se si opereaza, de altfel, subtila distinctie ce-i apartine, dintre procesul de cunoastere a valorii si procesul de recunoastere a valorii. Primul proces este, in acceptia autorului Filosofiei valorii, un proces esentialmente logic, care ,,da valorile teoretice explicative', in timp ce cel de-al doilea, procesul de recunoastere e un proces practic si are ca rezultat valorile practice valorificate . Evidentierea, insa, a caracterului unitar al procesului teoretic de cunoastere a valorilor cu cel practic de valorificare a lor, nu se realizeaza nici empiric, nici metafizic, cum s-a procedat anterior, ci plecand de la premisa fundamentala, conform careia, definitia generala a valorii este imposibil de dat altfel decat ca relatie functionala dintre subiect si obiect, teza aplicata apoi si-n analiza fiecarei clase de valori in parte. Aceasta teorema a axiologiei sale formulata in capitolul Geneza si forma valorii este si astazi valabila Valoarea nu poate fi dedusa nici numai din obiecte externe, dar nu este nici numai rezultatul unui instinct subiectiv Valoarea nu e un atribut nici al subiectului, nici al obiectului, ci o relatie functionala a amandurora. Prin urmare, in fenomenul valorii avem doua elemente constitutive: subiectul si obiectul . Pastrand o atare premisa metodologica, se respinge ab initio nu numai reductionismul obisnuit, de sorginte psihologica sau biologica, ci se desfiinteaza din fasa si raportul de reducere a realitatii la valoare, punct de altfel comun al multor axiologii premergatoare sau ulterioare Filosofiei valorii. ,,Noi am admis realitatea ca obiect al cunoasterii, ca fiind calauzita de conceptul valorii (s.n.), dar nu am redus-o la aceasta din urma' , va spune clar Petre Andrei inainte de-a purcede inspre o concretizare si specificare a acestei afirmatii in propriu-zisa ,,sociologie a valorii', unde legatura dintre valoare si realitatea sociala va fi indicata la nivelul valorilor economice, juridice, politice, etice, istorice, estetice, religioase si social-culturale in genere.

Definirea insasi a domeniului estetic ca teritoriu median , situat intre ,,cunostinta teoretica' si actiunea practica, este comprehensibila la Petre Andrei numai prin intermediul sustinerilor primare din corpusul ideatic al Filosofiei valorii, pana acum prezentate succint. Prin urmare, in congruenta necesara a universului axiologic, domeniul estetic isi are locul sau inconfundabil. Identificarea acestui loc si trasarea granitelor separatoare fata de valorile teoretice si cele izvorate din activitatea practica se realizeaza prin continuarea si adancirea distinctiilor originale in criticismul kantian. Astfel, daca universului teoretic ii corespunde ca ,,paradigma' atitudinea reflexiva, iar domeniului eticii si al stiintelor sociale ii apartine ca moment interior inerent atitudinea practica, atunci esential va fi pentru teritoriul esteticii atitudinea intuitiv-contemplativa. Substratul delimitarii consta intr-o alta fundamentala distinctie Logica este stiinta gandirii, etica a vointei, iar estetica a sentimentului' . In acelasi timp, operand aceasta clara, neechivoca trasare a sferei obiectului, Petre Andrei se intreaba perfect legitim cum poate fi definita valoarea estetica, avand ca baza acest fundal metodologic. In primul rand, axiologul roman demonstreaza convingator dezacordul sau cu acele tipuri de teorii ce au incercat sa explice valabilitatea valorii estetice printr-un apel la puncte de vedere asociationiste, formaliste, biologice, logice sau metafizice. Prima proba a insuficientei tuturor acestor tipuri de abordari a valorii estetice este data de inadecvarea lor la teorema de baza a axiologiei sale, conform careia ,,cand vorbim de valoare estetica, intelegem un obiect care are valoare si un subiect pentru care exista acea valoare' . Intr-un fel sau altul, abordarile incriminate cantoneaza fiintarea valorii estetice numai in unul din cei doi termeni ai relatiei si nu in relatia insasi. In al doilea rand, amintitele teorii nu reusesc, dupa parerea lui, sa dea proba specificitatii valorii estetice. Este interesant cum, plecand de la o asemenea premisa, indicandu-se corect preeminenta functionala a subiectului in fata obiectului (,,Obiectul estetic e in functie de subiect si e rezultatul unei sinteze operate in subiect' , se considera ca singura teorie valabila pentru o axiologie a frumosului ar fi cea a empatiei, a Einfhlung-ului. Numai ,,teoria empatiei ne poate da unitatea de valoare estetica si poate inlatura orice scepticism si relativism al valorii estetice. Valoarea estetica exista, iar empatia e formularea criteriului de a o gasi' (s.n.). Fenomenului empatic teoretizat de Th. Lipps ca sambure general al oricarei placeri estetice si al oricarui act de valorizare estetica (,,in sesizarea si in gustarea unei opere de arta noi suntem in activitate interna psihica, noi introducem in obiectul estetic ceva din sufletul nostru' (s.n.), Petre Andrei ii aduce o anumita completare, in sensul ca empatia estetica insasi trebuie sa contina o marca specifica fata de alte forme ale empatiei de empatia ,,practica', in primul rand, in care domina elementul volitiv. Prin specificarea predominantei momentului contemplativ in structura empatiei estetice, se admite ca teoria empatiei poate fi articulata temei valorii estetice (,,cu acest corectiv - al inerentei prezentei constante a elementului contemplativ - teoria empatiei poate explica valoarea esteticului' . Totodata, prin conexarea teoriei empatiei la explicarea specificului valorii estetice se tinde la surmontarea dificultatilor ce apar in decantarea momentelor subiective de cele obiective din structura obiectului estetic. Precedandu-l pe Tudor Vianu, cel din Estetica, si mai ales din Tezele unei filosofii a operei , Petre Andrei sustine ca ,,obiectul estetic nu e ceva transcendental, dar nici ceva pur subiectiv', ci are elemente reale si elemente ideale. De aceea, realismul si idealismul estetic (s.n.) nu se exclud, deoarece vedem ca esenta obiectului valorii estetice este exprimarea ideilor si sentimentelor in intuitie. Izvorul ideilor e realitatea, care trezeste la noi anumite sentimente, pe care apoi le imbraca intr-o forma oarecum obiectiva - sensibila - in opera de arta' ^[19] . Temeiul obiectivitatii din structura obiectului estetic nu este dat nici de valabilitatea general subiectiva kantiana, nici de vreo alta pretinsa valabilitate universala ce-ar irumpe din adancurile bazei biopsihologiei umane, ci - considera Petre Andrei - de valabilitatea generala, inerent continuta in fenomenul empatic. Caci, ,,e stiut din experienta ca simt frumosul acei oameni care au o mai mare excitabilitate psihica, care au mai multa mobilitate sufleteasca, care pot iesi din propria lor stare sufleteasca momentana si pot iradia viata lor asupra altor lucruri . Astfel, transferul psihic realizat in actul empatic, transferul psihic realizat in actul empatic, transcende - in conceptia lui Petre Andrei - strictul palier psihologic de rezidenta incarcandu-se valoric (estetic daca este realizat si momentul contemplarii). Intemeierea superioara a acestei presupozitii consta in teza ca fenomenul empatic este prezent in orice receptare estetica, oamenii cautand in arta pretutindeni viata, pentru ca inoculeaza in opera de arta propria lor viata.

Daca in Valorile estetice si teoria empatiei, demonstratia se opreste in mare la acest punct, in capitolul Valorile estetice din Filosofia valorii sunt aduse completari in masura sa extinda si sa intregeasca demersul ce viza sa explice natura valorii estetice. Se resimtea probabil relativa incompletitudine a teoriei empatiei la tema valorii estetice, daca nu se lua in seama - dupa expresia autorului - aportul socialului din operele de arta', socialul fiind pe drept cuvant vazut in postura de baza generativa si pentru empatia estetica. Petre Andrei nu detaliaza insa aceste aspecte, dupa cum nu insista nici asupra genezei sociale si istorice a valorii estetice, a raportului intre subiect si obiect in variabilitatea si substantialitatea lui constituita in empiria istoriei. In aceeasi ordine de idei, raportul dintre valoarea estetica si judecata de valoare nu este explicata satisfacator prin trimitere la multiplele medieri de ordin social si artistic ce-au instituit in mod practic valoarea dependent de procesul valorizarii. Se implica, astfel, chiar o ruptura insolubila dintre valoarea estetica si judecata de valoare incercand sa se evite anterioare identificari, reale ca atare in istoria problemei valoarea estetica nu depinde de judecata, ci judecata de valoare e in dependenta de ideea de frumos, caci valoarea e un punct de directie al judecatilor' .

Pe traiectoria deschisa de sociologia conteaza, cea taineana, cea durkheimista, este adusa insa in prim plan ideea genezei sociale a operei de arta, cu un nedisimulat accent polemic la adresa lui Rickert care sustinea numai insusirea contemplativa a artei, ca opusa caracterului social. Nucleului primar al unei asemenea ipoteze, conform careia caracterul social al artei este anulat de faptul ca arta este o creatie individuala (fiind simultan si un proces de individualizarea lucrurilor si ideilor), i se contrapune principiul cercetarii cauzale. Exemplul geniului este astfel invocat pentru a rasturna pe ,,teren propriu' orice pretentie subiectivista cu privire la creatia artistica si valoarea estetica. Formula adoptata (,,geniul s-a dezvoltat in mijlocul realitatii sociale, traieste in aceasta realitate si in mod involuntar dobandeste caractere specifice, datorate tocmai realitatii sociale, careia apartine'²¹,? se apropie mult in acest sens de substanta in sustinerile lui H. Taine si E. Durkheime. Aceasta in pofida plafonului metodologic sensibil diferentiat al celor doi filosofi, si fara sa existe proba influentei. Cert este ca, ideea anterioritatii si dominatiei socialului se instalase deja intr-o parte a constiintei sociologice a vremii si Petre Andrei a acceptat-o si pentru domeniul artei si esteticului. Societatea, realitatea sociala reprezinta sursa, izvorul creatiei artistice, ea este aceea care genereaza atat formele, cat si continuturile diferite ale artei diverselor popoare. ,,De ce toate aceste deosebiri, daca nu ar interveni socialul, care determina creatia artistica' intre literatura ,,voluntarista' a Nordului si cea senzual-imaginativa a Sudului, intre operele lui Ibsen si Tolstoi s.a.m.d., se intreaba Petre Andrei inspre finalul consideratiunilor sale. Mai mult chiar, se schiteaza si ideea devenita comuna in esteticile sociologice si ,,continutistice', anume aceea a tipului artistic. ,,Acest ceva social (s.n.) se afirma cu atat mai mult in valoarea estetica cu cat in arta se exprima tipuri reprezentative (s.n.), tipuri care cumuleaza toate caracterele fiintei vii, fiintei sociale' .

Semnificative sunt, in acelasi timp, pentru evolutia gandirii estetice din Romania si ideile formulate de Petre Andrei despre neoromantismul filosofic (v. H. Bergson si O. Spengler - doi filosofi neoromantici, 1923) si cele referitoare la romantism, ca fenomen de sociologie a culturii (v. Consideratiuni asupra romantismului, 1930) . Noua infatisare a romantismului filosofic este vazuta ca ,,o forma legitima a unei nazuinte profund omenesti si ca un rezultat al unei stari spirituale si sociale specifice' ce incearca sa inteleaga si sa explice lumea si viata moderna prin mijloace considerate ca adevarate. Romantismul, insa, asimilat mai degraba la nivel tipologic (dualitatea clasic-romantic este invocata in acest sens, in primul rand, si numai dupa aceea ca momente evolutive in istoria artei si literaturii) este localizat practic ca afirmandu-se in toate sferele vietii culturale si nu numai in filosofie. Astfel, sub incidenta analizei cad, rand pe rand, atitudinile si starile romantice (afirmarea puternica a subiectivitatii, a sentimentelor, importanta acordata devenirii, hazardului, a actiunii visului si utopiei s.a.m.d.) din viata sociala, din afara vietii politice, religioase, artistice si juridice, din palierul vietii cotidiene a oamenilor. ,,Oricum ar fi apreciat romantismul, ca un curent sanatos sau maladiv, indiferent de judecatile de valoare ce s-ar face asupra lui, un lucru nu se poate tagadui, anume ca el e manifestarea naturala a unor forte firesti, a unor potente sufletesti care se actualizeaza in diferite chipuri, sub presiunea vietii sociale . Observatie dupa cum se vede pertinenta, al carei adevar aproape ca nu mai cere demonstratie.

Concluziv, trebuie sa mai notam ca ideile dezvoltate de Petre Andrei cu privire la domeniul esteticului, a valorii, a judecatii estetice de valoare, sau a genezei sociale a esteticului si artei s-au inscris in seria acumularilor de referinta din istoria gandirii estetice din Romania. De fapt, in Filosofia valorii, indeosebi in capitolul Valorile estetice sunt enuntate in nuce aproape toate temele majore ale oricarui tratat de estetica. Aceste idei prezentate la cursuri au fost, desigur, asimilate si raspandite in cercuri tot mai largi, cu timpul pregatind si anuntand si in acest fel perioada marilor sinteze de filosofie a artei din perioada interbelica.

Spirit deschis inspre explicarea vietii sociale, in ansamblul ei, si in tesuturile ei intime, Petre Andrei n-a omis - inca de la inceputurile activitatii sale teoretice - universul estetic din preocuparile sale. Venind spre sociologie (aceasta-i disciplina care si-l revendica in primul rand) cu o fundamentare axiologica, nu putea sa nu fie si estetician. Nu de profesie, dar nici de ocazie.

Surse:

Nascut in anul 1891, absolvent al Universitatii din Iasi (1913), Petre Andrei este intaiul sociolog roman de prima marime, format aproape in intregime in tara. A urmat, prin concurs, la Berlin, si semestrul de vara al seminarului tinut la Alois Riehl. Urmandu-l la catedra pe Dimitrie Gusti plecat la Bucuresti, elaboreaza ca profesor, timp de 18 ani, o serie de lucrari de sociologie generala, epistemologie sociala, sociologie politica s.a.m.d. Spirit democratic cu vederi progresiste si antilegionare, este supus represiunii odata cu instaurarea in septembrie 1940 a guvernului de dictatura militaro-fascista. Perchezitionat de legionarii veniti sa-l aresteze, se sinucide (4 octombrie 1940). (V. Mircea Maciu, Studiul la Opere sociologice, vol. I, E.A., Bucuresti, 1973. Acelasi autor a elaborat prima lucrare monografica dedicata operei lui Petre Andrei. E.P., Bucuresti, 1969). A se vedea si Z. N. Ornea (in) Confluente, Ed. Eminescu, 1976, studiul Petre Andrei si traditiile progresiste ale sociologiei romanesti, pp. 101-107. Portretul omului Petre Andrei este creionat de putini autori (v. dintre acestia, cartea lui Aurel Leon, Umbre, vol. II, ,,Junimea', 1972).

Bibliografia utilizata de Petre Andrei este cvasiexhaustiva. Sa notam numai ca sunt citati si analizati printre altii: Windelbandt, Ed. von Hartmann, Alois Riehl, Meinong, Ehrenfels, W. Wundt, Cohen, Ed. Spranger, H. Mnsternberg, H. Riekert, Max Scheler, G. Simmel etc.

V. Cuvant introductiv la Filosofia valorii, Bucuresti, 1945. Lucrarea sustinuta ca teza de doctorat era, dupa cum arata Gusti, pregatita pentru tipar inca din 1919.

Petre Andrei, Opere sociologice, Ed. Academiei, Bucuresti, 1973, p. 168.

Filosofia fiind cercetarea valorilor, ea va ,,cuprinde notiunea de valoare, atat in tema sa teoretica, de explicare a realitatii, cat si in cea practica, de transformare a realitatii' in: Petre Andrei, op. cit., p. 168.

Petre Andrei, op. cit., p. 170.

,,Valoarea - arata Petre Andrei - e un element logic necesar pentru alcatuirea conceptelor si judecatilor' (in: Petre Andrei, op. cit., pp. 198-199). Insasi ,,conceptele presupun ideea de valoare in alcatuirea lor, dar nu numai atat, ci ele sunt chiar valori constitutive ale constiintei in genere'(op. cit., p. 200).

Petre Andrei, op. cit., p. 173.

Idem, p. 177.

Idem, p. 234.

Mai tarziu, in Logica frumosului (1946), Liviu Rusu va demonstra ca frumosul, sinonim cu esteticul, reprezinta o sinteza a binelui si adevarului, fiindca ,,in timp ce adevarul ne arata ceea ce este, iar binele ne arata ceea ce trebuie sa fie, frumosul ne arata ceea ce este sub forma cum trebuie sa fie' (v. Liviu Rusu, Logica frumosului, E.P.L.U., Bucuresti, 1968, p. 38).

Petre Andrei, op. cit., p. 149. Toate cele trei clase de valori au insa propria lor autonomie. ,,Valoarea estetica e pe acelasi plan cu binele si adevarulfiecare dintre aceste trei valori rezulta din alta putere sufleteasca, deci sunt de sine statatoare' (op. cit., p. 157).

Petre Andrei, op. cit., p. 153.

Petre Andrei, op. cit., p. 153 Frumosul e o notiune corelata cu notiunea subiect si nu poate exista o valoare estetica decat pentru un subiect, pentru o constiinta. Teoria insa care da un adevarat criteriu pentru determinarea valorii estetice, e teoria empatiei' (op. cit., p. 320).

Idem, p. 157.

Cf. Th. Lipps, Aesthetik, p. 358, citat de Petre Andrei, op. cit., p. 152.

Petre Andrei, op. cit., p. 156.

Tudor Vianu, Postume, E.P.L.U., Bucuresti, 1966.

Petre Andrei, op. cit., p. 154.

Idem, p. 155.

Petre Andrei, op. cit., p. 330.

Idem, p. 331.

Idem, p. 331.

Articolul a fost publicat in ,,Viata romaneasca' nr. Cf. Mircea Maciu, Opere sociologice, vol. III, E.A., Bucuresti, 1975, nota de la p. 391.

Articolul publicat in revista ,,Minerva' nr.

Petre Andrei, Opere sociologice, vol. II, E.A., Bucuresti, 1975, p. 244.

Petre Andrei, op. cit., p. 260.