CERCETAREA FACTORILOR DE NATURA FAMILIALA IMPLICATI

IN ETIOLOGIA DELINCVENTEI JUVENILE

1 MOTIVATIA SI OBIECTIVELE CERCETARII

Dupa cum am subliniat inca din introducerea lucrarii de fata, fenomenul delincventei juvenile a inregistrat in tara noastra (mai ales dupa schimbarile survenite in urma a Revolutiei din 1989) o amploare deosebita. Ca urmare a intensificarii tensiunilor socio-politice, a scaderii nivelului de trai, a extinderii practicilor vietii sociale in aproape toate sferele vietii sociale si, in special, ca urmare a degradarii simbolului familial, numarul minorilor delincventi a crescut substantial iar delictele savarsite de acestia s-au agravat si s-au diversificat.

evaluare corecta si completa a fenomenului delincventei juvenile comporta o serie de dificultati datorate, in principal, cauzelor si factorilor favorizanti ai fenomenului precum si dinamicii imprevizibile a acestora, mai ales in societatea romaneasca actuala.

Fiecare factor cauzal implicat in etiologia delincventei juvenile are importanta sa specifica, este in stransa interdependenta cu ceilaltI factori si, din acest motiv, este necesara o abordare interdisciplinara a fenomenului.

Am considerat ca familia reprezinta o latura esentiala a etiologiei delincventei juvenile deoarece mediul familial constituie principalul cadru de formare, dezvoltare si individualizare a personalitatii viitorului adult. In cadrul familiei copilul stabileste primele contacte interpersonale, invata norme de conduita, interiorizeaza modele de comportament si se pregateste pentru a-si croi propriul s!u drum in viata. Datorita multiplelor influente psiho-sociale pe care le exercita asupra copilului familia constituie principala instanta raspunzatoare pentru comportamentul viitorului adult si reprezinta, totodata, sI mediul principal in care apar si se dezvolta conduitele delincvente.

Din aceste considerente am incercat, in prima parte a lucrarii, prin studierea aprofundata a lucrarilor de specialitae si prin valorificarea cunostintelor acumulate in perioada de studentie, delimitarea teoretica a implicatiilor psihosociologice ale familiei in etiologia delincventei juvenile. In vederea sustinerii acestui cadru teoretic am considerat ca fiind necesara si efectuarea unei cercetari de teren in acest domeniu.

Obiectivele acestei cercetari sunt:

1.Delimitarea locului ocupat de familie in ansamblul factorilor psihosociologici implicati in etiologia delincventei juvenile.

Evidentierea rolului mediului familial in etiologia delincventei juvenile

Sublinierea importantei familiei in procesul de reeducare si reinsertie sociala a minorilor delincventi.

2. IPOTEZELE CERCETARII

In urma studiului teoretic al principalilor factori de natura familiala implicati in etiologia delincventei juvenile au rezultat urmatoarele ipoteze de lucru:

Cu cat o familie este mai numeroasa si veniturile sale sunt insuficiente pentru asigurarea unui nivel de trai decent, cu atat este mai mare probabilitatea adoptarii unor conduite delincvente de catre minorii proveniti din aceste familii.

Copii ai caror parinti au un nivel de instructie scazut sunt mai predispusi spre delincventa decat cei ai caror parinti au un nivel socio-profesional ridicat.

Tendinta spre delincventa este mai puternica la copii influentati de modele parentale negative (parinti imorali, alcoolici, delincventi) decat la cei influentati de modele parentale pozitive.

Probabilitatea alunecarii pe panta delincventei este mai mare la copii abandonati decat la cei proveniti dintr-o familie (normala sau dezorganizata).

Incapacitatea familiei de a asigura copiilor o educatie adecvata (datorita divergentelor educationale parentale, atitudinii indiferente, hiperautoritare sau hiperpermisive a parintilor) constituie una din cauzele delincventei juvenile.

Climatul familial conflictual influenteaza formarea si dezvoltarea personalitatii copilului, careia iI construieste, de cele mai multe ori, o arhitectura delincventiala.

Atitudinea dezinteresata a parintilor atat fata de activitatea extrascolara a copilului lor cat si fata de grupul sau de prieteni favorizeaza asocierea acestuia la grupuri delictogene.

Familia destructurata (prin separare, divort, deces) constituie un factor favorizant al delincventei juvenile numai cand, ca urmare a dezorganizarii familiale, relatiile afective dintre parinti si copii sunt depreciate.

Probabilitatea repetarii unor comportamente delincvente este mai mica la minorii integrati intr-un mediu familial "sanatos" decat la cei care, dupa eliberarea dintr-o institutie de reeducare, sunt supusi unor influente familiale negative.

3. ASPECTE METODOLOGICE

Cercetarea s-a axat pe studiul unui lot de 50 de minori delincventi (45 de baieti si 5 fete), cu varsta cuprinsa intre 13 si 17 ani, selectati din penitenciarul Timisoara.

Instrumentul de baza al cercetarii l-a constituit ghidul de interviu. Acesta a fost structurat pe cinci sectiuni:

1.Date generale privind varsta, sexul, mediul de provenienta, domiciliul minorului, componenta familiei (numarul de frati si surori), situatia socio-economica a familiei.

2.Nivelul de scolarizare .In cazul in care minorul delincvent a frecventat scoala s-a urmarit surprinderea modului si nivelului de scolarizare (cate clase a absolvit, cu ce rezultate, perioadele in care a intrerupt scoala, numarul repetentiilor si motivul acestora).

3.Antecedentele medicale si sociale ale familiei. Aici sunt cuprinse datele despre minor si despre membrii familiei sale cu privire la prezenta, la acestia, a unor afectiuni psihice sau boli incurabile.

4.Evenimente socio-familiale cu rezonanta negativa pentru subiect. S-a avut in vedere, in special, forma de organizare a familiei, metodelele educationale parentale, tipul climatului familial si atractia interpersonala intre membrii familiei.

5.Date speciale privind frecventa, gravitatea si motivatia comportamentului delincvent al minorului, natura si circumstantele comiterii faptei penale, masurile de reeducare si resocializare care i s-au aplicat minorului delincvent si eficienta acestora in fiecare caz in parte.

Conceperea ghidului de interviu in acest mod a urmarit obtinerea unui volum cat mai mare de date privind situatia socio-familiala a minorului si importanta acesteia in declansarea si mentinerea delincventei juvenile.

In vederea surprinderii cat mai exacte a tuturor factorilor de natura familia implicati in etiologia delincventei juvenile am mai utilzat, alaturi de metoda anchetei, analiza statistica a unor evidente operative de la Ministerului de Interne si a datelor existente in anchetele sociale din dosarele penale ale minorilor delincventi. In acest mod am obtinut numeroase date privind natura si gravitatea faptei penale comise de minor, circumstantele si motivatia savarsirii acesteia precum si date privind familia minorului (forma de organizare, climatul familial, statutul socio-profesional al parintitor etc.) si nivelul de scolarizare al minorului (rezultatele scolare obtinute, cazurile de repetentie si de abandon scolar).

Pe parcursul cerecetarii am purtat si numeroase discutii libere atat cu minorii delincventi cat si cu personalul specializat in prevenirea si combaterea delincventei juvenile. Scopul acestor discutii l-a constituit evidentierea contextului familial si scolar in care au fost educati minorii si surprinderea particularitatilor procesului de reeducare si reintegrare sociala a minorilor delincventi.

Luand in considerare faptul ca, prin cercetarea efectuata, am urmarit cu prioritate evidentierea factorilor de natura familiala implicati in etiologia delincventei juvenile, am utilizat si metoda studiului de caz deoarece aceasta metoda permite o analiza intensiva, din perspectiva catorva caracteristici considerate esentiale, a fenomenului studiat.

Studiile de caz efectuate in decursul cercetarii s-au axat, in principal, pe urmatoarele criterii:

gravitatea si numarul delictelor savarsite de minori

intensitatea efectului perturbator al mediului familial asupra declansarii si mentinerii comportamentului delincvent

Din ansamblul analizelor de caz efectuate am ales spre prezentare cateva mai semnificative:

1. Minorul A. C. ,de 17 ani, condamnat pentru infractiunea de talharie. Acesta provine dintr-o familie numeroasa (mai are 4 frati vitregi). La putin timp dupa nastere, mama sa a parasit caminul conjugal iar tatal sau l-a incredintat unei case de copii. Tatal sau consuma frecvent bauturi alcoolice si, la betie, devine foarte agresiv. A. C. a interiorizat modelul negativ de comportament al tatalui sau, fiind, la randul lui, foarte agresiv si consumand in exces bauturi alcoolice.

La casa de copii a fost educat intr-un climat hiperautoritar ceea ce l-a determinat sa fuga de nenumarate ori din aceasta institutie. A absolvit, cu rezultate slabe, 8 clase si isi doreste sa urmeze scoala profesionala si sa se intoarca in cadrul familiei, cu toate ca mama sa vitrega il respinge.

Minorul regreta profund fapta comisa (se afla sub influenta bauturilor alcoolice in momentul savarsirii ei).

2. Minorul S.T., de 16 ani, condamnat pentru furt in dauna avutului particular. A savarsit infractiunea impreuna cu doi dintre fratii sai ( S. M. de 14 ani si S. C. de 17 ani), din cauza lipsei de bani. S. T. mai are 11 frati, intreaga familie traind intr-un apartament cu doua camere.

Mama sa este casnica iar tatal somer (a fost paznic la o fabrica). Ambii parinti consuma in exces bauturi alcoolice, se cearta frecvent si isi agreseaza copiii (tatal a incercat, beat fiind, sa o violeze pe una din fiicele sale - S. A. - 13 ani). Parintii nu si-au trimis copii la scoala in schimb iI obliga sa cerseasca sau sa fure pentru a avea ei bani pe care sa-i joace la carti sau sa iI cheltuiasca pentru procurarea de bauturi alcoolice.

S.T. si-a propus ca, ce va fi eliberat din inchisoare, "sa dea o lovitura mare" impreuna cu doi dintre fratii sai (cu care in prezent se afla in detentie) si cu sora sa mai mare (S.L. de 19 ani, care se prostitueaza de la varsta de 15 ani). Scopul acestei lovituri este ca cei patru copii sa aiba bani sa-si cumpere o garsoniera in care sa se mute impreuna pentru a putea parasi mediul familial nociv in care s-au nascut si au crescut.

Minorul C.A. ,de 17 ani, condamnat la sapte ani de inchisoare pentru viol (a agresat sexual o fetita de 12 ani). Acesta mai are 7 frati provine dintr-o familie legal constituita, dar caracterizata de numeroase conflicte intrafamiliale. Parintii sunt ambii someri iar tatal minorului are si antecedente penale.

A. nu a fost niciodata la scoala deoarece parintii l-au trimis, de la varsta de 7 ani, sa munceasca la o stana.

Parintii au manifestat o atitudine de indiferenta fata de copii lor (nici fratii lui C. A. nu sunt scolarizati si nici nu au nici o profesie).

A. considera ca principalii vinovati pentru situatia in care se afla el sunt parintii sai deoarece nu I-au asigurat o educatie corespunzatoare (in special cea sexuala).

Minorul i.A. ,de 16 ani, condamnat la cinci ani de inchisoare pentru omor. Mama sa este casnica iar tatal sau a murit in urma cu 10 ani. Minorul mai are inca patru frati si doua surori. Toti copii sunt nescolarizati iar mama lor a adoptat o atitudine hiperpermisiva fata de ei.

Minorul consuma frecvent mari cantitati de alcool si duce o viata dezordonata: vagabondeaza impreuna cu fratele sau mai mare (care are antecedente penale) si, ocazional, se angajeaza ca zilier la munca campului minorul provine din mediul rural).

In momentul comiterii infractiunii minorul se afla sub influenta bauturilor alcoolice.

Minorul D.I. ,de 16 ani, condamnat inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt in dauna avutului particular.

El provine dintr-o familie dezorganizata prin divortul parintilor (survenit cand minorul avea 6 ani). Prin hotarare judecatoreasca D. I. este incredintat mamei iar aceasta se recasatoreste.

Tatal vitreg, impreuna cu cei trei fii ai sai ( mai mari ca varsta decat D. I.), consuma frecvent mari cantitati de alcool si recurg la violenta fata de D. I. si mama acestuia. Ca urmare a acestui climat familial conflictual minorul abandoneaza scoala in clasa a V-a (dupa ce repetase clasa a III-a si a IV-a) si fuge frecvent de acasa vagabondand impreuna cu prietenii sai. Impreuna cu acestia a savarsit, pana in prezent, 5 furturi (din magazine, din masini, de la vecini).

Minorul a declarat ca, desi este constient de caracterul delictogen al grupului sau de prieteni, totusi este multumit ca, alaturi de acestia si-a gasit "adevarata familie".

6.Minorul S.F. ,de 15 ani, condamnat pentru furt in dauna avutului particular, provine dintr-o familie organizata. Mai are o sora (S. A. de 12 ani) iar parintii sai sunt muncitori calificati.

Venitul familiei este suficient pentru asigurarea unui trai decent.

Parintii au adoptat o atitudine hiperprotectoare si hiperpermisiva fata de S. F. , lasandu-l sa faca ce vrea el. Ca urmare acesta a absolvit numai 8 clase (cu rezultate medii) si apoi s-a integrat intr-un grup de prieteni (majoritatea cu antecedente penale) impreuna cu care a inceput sa comita numeroase delicte (tulburarea linistii si ordinii publice, furt, talharie).

VIII.4 ANALIZA DATELOR SI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Din analiza datelor si informatiilor obtinute in urma cercetarii rezulta ca, in proportie majoritara, minorii au comis delicte de furt in dauna avutului particular si public (66 %) si de talharie (27 %). Situatia infractionala a minorilor studiati se prezinta astfel:

Dintre minorii studiati doar o mica parte (23 %) erau la prima infractiune, ceilalti fiind recidivisti. Unii dintre ei, dupa cum au declarat, au comis mai multe infractiuni pentru care inca nu si-au primit pedeapsa deoarece nu au fost prinsi de organele politienesti. Coreland datele extrase din dosarul penal cu afirmatiile facute de minori rezulta urmatoarea situatie:

Cu ajutorul ghidului de interviu, a analizei statistice a dosarelor penale ale minorilor si a studiului de caz am obtinut o serie de date privind situatia socio-economica a familiei din care provine minorul. Astfel s-a stabilit ca majoritatea familiilor de origine ale minorilor delincventi (79 %) au o situatie materiala precara datorita numarului mare de membrii ai familiei corelat cu un nivel socio-profesional foarte scazut al acestora. Configuratia acestor doua caracteristici se reflecta in tabelele urmatoare:

In sapte cazuri minorii cercetati proveneau de la casele de copii sau erau "copii ai strazii", deci nu aveau o familie propriu-zisa. In ceea ce priveste ocupatia actuala a parintilor, situatia se prezinta astfel:

Din datele prezentate mai sus rezulta ca majoritatea familiilor de provenienta ale minorilor delincventi se confrunta cu o situatie materiala precara datorata numarului mare de membrii ai familiei si nivelului socio-profesional scazut al acestora. Toate aceste conditii ofera terenul propice pentru aparitia delincventei juvenile, mai ales daca nu sunt contracarate printr-o atmosfera familiala echilibrata. Insuficienta venitului familial creeaza o serie de conflicte si tensiuni in cadrul grupului familial, mai ales cand o parte din bugetul familial, si asa insuficient, nu este folosit pentru procurarea unor bunuri si servicii de stricta necesitate, ci este utilizat, cu precadere, pentru procurarea de bauturi alcoolice, pentru jocuri de noroc etc.

Problemele financiare ale familiei se amplifica in cazul in care numarul membrilor acesteia creste iar statutul socio-profesional si cultural al acestora scade. Deasemenea, o familie cu multi copii nu inseamna

numai o crestere a cheltuielilor ci si o dificila realizare a procesului educational precum si dificultati mari in ingrijirea si supraveghera copiilor. Parintii cu un nivel socio-profesional scazut (majoritatea fiind muncitori necalificati sau someri) si care au multi copii (majoritatea au 6 sau 7 copii) nu le pot asigura acestora un trai decent si nici nu se preocupa prea mult de educatia si viitorul profesional al copiilor lor. Multi dintre acesti parinti nu isi lasa copii sa mearga la scoala ci ii obliga sa munceasca din greu sau, si mai rau, sa cerseasca.

Dupa cum a rezultat din aplicarea ghidului de interviu si din convorbirile nedirijate purtate cu minorii delincventi, 28I dintre acestia motiveaza delictul comis (in special furt si talharie) prin lipsa banilor. Totusi, deoarece in multe dintre cazurile studiate venitul familiei era suficient pentru asigurarea unui trai decent, putem afirma ca lipsa banilor nu este in masura sa provoace comportamente delincvente atata timp cat nu intervin si alti factori.

Analizand situatia minorilor delincventi din perspectiva nivelului lor ce scolarizare a rezultat urmatoarea situatie:

Dintre minorii scolarizati 30 au intrerupt frecvent scoala, pe perioade destul de mari de timp (2-10 saptamani) iar 36 au fost repetenti cel putin o data (s-au inregistrat 11 cazuri de repetentie multipla). Rezultatele scolare obtinute de minorii delincventi au fost mediocre (24 %), slabe (12 %) si foarte slabe (64 %). Abandonul scolar, care inregistreaza o frecventa ingrijoratoare (63 % din cazuri) creeaza toate premisele pentru adoptarea, de catre acesti minori, a unor conduite predelincvente (vagabondajul, in special) si delincvente.Multi dintre minori afirma ca au abandonat scoala datorita "problemelor familiale" (74 % din cazuri), doar 13 minori declarand ca "nu le placea sa invete". Dintre "problemele familiale" care au determinat abandonul scolar, conform declaratiilor minorilor investigati, cele mai frecvente sunt: lipsurile materiale, atitudinea dezinteresata a parintilor fata de activitatea scolara si extrascolara a copiilor lor (corelata cu influenta negativa a grupului de prieteni), dorinta parintilor ca minorul sa abandoneze scoala si "sa-si castige existenta"( in 18 % din cazuri).

Sintetizand datele prezentate mai sus rezulta ca insuficienta scolarizare si numeroasele esecuri scolare au o mare importanta in adoptarea, de catre minorii respectivi, a unor conduite delincvente. Important de retinut este insa si faptul ca intre nivelul scazut de scolarizare al minorilor delincventi si disfunctiile existente in structura si functionalitatea familiilor acestor minori, exista o stransa interdependenta.

Mediul familial exercita asupra dezvoltarii fizice si psihice a copilului o influenta profunda si multilaterala, ale carei urmari vor determina masura normalitatii personalitatii viitorului adult.

In urma sintezei datelor referitoare la situatia familiala a minorilor delincventi s-au confirmat ipotezele cercetarii conform carora familia reprezinta unul din principalii factori cauzali ai delincventei juvenile.

Conform datelor obtinute, repartitia minorilor dupa forma de organizare a familiei de provenienta este urmatoarea :

Repartitia de mai sus nu indica o diferenta semnificativa intre numarul familiilor structurate (20) si numarul familiilor dezorganizate (23) ceea ce confirma ipoteza conform careia nu dezorganizarea familiala ca atare determina comportamentul delincvent al minorului, ci disfunctiile educative si carentele afective existente in cadrul acestor familii. Desi in 40I din cazurile studiate familiile minorilor delincventi erau legal constituite, acestea se caracterizau prin numeroase deficiente in indeplinirea functiilor lor fundamentale (de educatie, socializare, de coeziune familiala etc.).

Informatiile obtinute din analiza studiilor de caz si a datelor anamnestice existente in dosarele penale ale minorilor cercetati, precum si din discutiile libere purtate cu minorii delincventi, sunt sintetizate in tabelul urmator :

Delimitarea deficientelor mediului familial, in tabelul de mai sus, s-a facut numai din considerente teoretice. In realitate, in cadrul familiilor legal constituite sau nu, acesti factori perturbatori se intercoreleaza (de exemplu climatul familial hiperautoritar se asociaza cu divergenta metodelor educationale ale parintilor, climatul familial conflictual contine si modele parentale negative etc.). Dupa cum rezulta din datele obtinute, climatul familial conflictual reprezinta unul dintre cei mai perturbatori factori de natura familiala implicati in etiologia delincventei juvenile.Expunerea repetata a copilului la certurile si neantelegerile grave dintre parinti ii creeaza acestuia dorinta de a fugi de acsa, ceea ce faciliteaza adoptarea unor conduite delincvente.

Un procent important ( 18I ) din lotul de minori delincventi investigat s-a confruntat cu o atitudine pregnanta de indiferenta din partea parintilor. Dezinteresul parintilor fata de educatia si supravegherea copilului, fata de modul in care acesta isi petrece timpul liber si fata de grupul sau de prieteni a facilitat aparitia unui comportament delincvent. Au existat cazuri in care copilul abandonase scoala de un an de zile iar parintii nu stiau acest lucru, la fel cum nu cunosteau nici anturajul copilului lor (in mare parte alcatuit din minori delincventi).

Dupa cum am subliniat si in partea teoretica a acestei lucrari, educatia si integrarea sociala a copilului depind, in mare masura, de relatiile existente intre parinti si de capacitatea acestora de a se constitui in modele pozitive de comportament pentru copii lor. In lotul de minori investigat s-a constatat ca, o preponderenta (46 % din cazuri ) a modelelor parentale negative : parinti imorali (8 %), parinti cu conduite agresive (32 %), parinti alcoolici (40 %), parinti cu antecedente penale (21 %) etc. Principala consecinta a acestor situatii o constitue faptul ca minorul va interioriza aceste modele negative de comportament si le va utiliza , in imprejurari similare din viata sa. Astfel, din analiza motivatiilor care i-au determinat pe minori sa comita acte delincvente, a rezultat ca 28 dintre acestia, in momentul savirsirii infractiunii se aflau sub influenta bauturilor alcoolice iar in 15 cazuri s-a constatat folosirea violentei in savirsirea unor infractiuni grave ( tilharie , viol , omor ).

Alaturi de modelele negative de comportament oferite de parinti ,o influenta nefasta pentru socializarea corecta a copilului o au si atitudinile hiperautoritare sau hipermisive ale parintilor preum si divergenta metodelor educationale ale acestora (prezenta in 62% din cazurile studiate ). Acestea influenteaza negativ procesul educationalsi formativ al copilului ceea ce faciliteaza adoptarea de catre acesta ,a unor conduite delincvente .

In cadrul familiilor dezorganizate separarea parintilor s-a produs, in majoritatea cazurilor (18 %) prin divort. In acesta situatie copilul a fost nevoit sa-si schimbe des domiciliul de la un parinte la celalalt , ceea ce a avut influente negative asupra starii sale afective. Comportamentul delincvent a aparut cind copilul a constientizat dezinteresul parintilor pentru sitatia lui si s-a perceput ca o povara si ca o sursa de tensiuni si conflicte in noile familii (infiintate prin recastorire sau concubinaj). Din datele obtinute in urma cercetarii rezulta si un procent semnificativ (12 %) al familiilor dezorganizate prin decesul unuia dintre parinti, in special al tatalui (8 % din cazuri). Aceasta situatie a subliniat importanta rolului tatalui in procesul de modelare a personalitatii copilului. Minorul care nu si-a satisfacut nevoia primara a relatiei cu modelul paternare tendinta fireasca de a cauta acest model asemanator si, de multe ori, se lasa atras de false modele parentale.

Cu privire la situatiile de abandon, desi au fost intalnite numai in 7 cazuri, acestea au avut cea mai puternica influenta asupra aparitiei situatiilor de delincventa. La minorii abandonati (care proveneau de la casele de copii sau faceau parte din categoria "copiilor strazii") s-au inregistrat cele mai multe cazuri de recidivism, iar infractiunile comise de acestia se incadrau, cu precadere, in categoria furturilor. Multi dintre acesti copii, o data iesiti din inchisoare, in lipsa unui cadru familial care sa le asigure conditiile materiale pentru un trai decent, nu aveau alta solutie decat sa fure pentru a trai. Interesant este si faptul ca acesti copii abandonati erau privitI cu desconsideratie de catre ceilalti minori delincventi care beneficiau de prezenta unei familii, fie ea si dezorganizata. Mai grav este faptul ca aceeasi optica se regaseste si in anumite sectoare ale vietii sociale.

Prin cercetarea efectuata am urmarit evidentierea factorilor de natura familiala atat in declansarea comportamentelor delincvente la minori cat si in procesul de reeducare si resocialiozare a acestora.

Raspunsul dat de minorii delincventi chestionati la intrebarea "Cine crezi ca ar trebui sa te ajute sa-ti indrepti comportamentul ?", impreuna cu rezultatele obtinute in urma convorbirilor purtate cu acestia au relevat faptul ca familia reprezinta principalul factor raspunzator pentru reeducarea si resocializarea minorilor delincventi. Aceasta ipoteza a fost confirmata si de faptul ca, dintre recidivisti, un prodent semnificativ (38 %) erau copii care, dupa eliberarea din inchisoare sau dintr-un centru de reeducare pentru minori, s-au intors in familiile de provenienta (carentate din punct de vedere moral si socio-afectiv).

IX. 5 CONCUZII FINALE

Rezultatele obtinute prin interpretarea datelor inregistrate pe parcursul cercetarii au permis raportarea la ipotezele formulate si evidentierea concluziilor.

Rezultatele cercetarii au confirmat faptul ca familia reprezinta, prin multiplele sale functii, un factor esential pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii copilului si pentru socializarea corecta a acestuia. Un climat familial sanatos, o supraveghere atenta a evolutiei copilului etc., toate acestea constituie premisele dezvoltarii unei personalitatI nedeviante.

Dupa cum a rezultat deja din analiza realizata, majoritatea delincventilor provin din familii dezavantajate material si social. Sunt familii cu multI copii, parintii au un nivel socio-profesional scazut, bugetul familial este insuficient pentru asigurarea unui trai decent. In plus, in numeroase cazuri, acest buget este utilizat pentru procurarea de bauturi alcoolice si pentru jocuri de noroc. Lipsa unui nivel minim de trai duce la aparitia incercarii de compensare a lipsurilor materiale prin mijloace ilegale.

In urma cercetarii efectuate s-a confirmat ipoteza conform careia rolul hotarator in alunecarea minorului pe panta delincventei nu-l detine structura ca atare a familiei dezorganizate, ci carentele educationale si moral-afective ale familiei. Studiind, pe parcursul cercetarii, si copii cu familii organizate, am ajuns la concluzia ca o conditie a dezvoltarii armonioase a personalitatii copilului o constituie si calitatea climatului familial. In urma analizei rezultatelor cercetarii s-a confirmat si ipoteza conform careia minorii delincventi provin, in mare parte, din familii cu disfunctii ale climatului familial ( climat familial hiperautoritar, indiferent, hiperpermisiv sau conflictual). De asemanea, o influenta hotaratoare in aparitia conduitelor delincvente la minori o au si modelele parentale negative ( parinti imorali, alcoolici, cu antecedente penale) precum si metodele gresite de educatie folosite de parinti (divergenta metodelor deucationale, aplicarea unor sanctiuni extrem de severe etc.).

Familia detine o importanta primordiala atat in procesul educational al copilului, cat si in procesul de reeducare si reinsertie sociala a minorului delincvent. Aceasta afirmatie emisa ca ipoteza de lucru a fost si ea confirmata in urma prelucrarii datelor obtinute in cursul cercetarii. Reeducarea si reintegrarea sociala a minorilor delincventi presupun reorientarea si intensificarea actiunilor de educare si socializare intreprinse de familie. Acest proces nu se poate realiza in absenta unui mediu familial sanatos, care sa poata constitui un cadru adecvat de reinsertie sociala a minorilor delincventi.

Importanta covarsitoare a familiei in etiologia delincventei juvenile a mai fost evidentiata si prin confirmarea, in urma cercetarii, a ipotezei conform careia frecventa cea mai mare si periculozitatea cea mai crescuta a conduitelor delincvente se intalneste la copii abandonati.

Ca o concluzie finala se poate afirma ca delincventa juvenila reprezinta o problema a intregii societatI si, pentru prevenirea si contracararea ei, trebuie sa se intervina activ asupra cauzelor sale si in special la nivelul familiei (prin masuri de asistenta sociala, de protectie familiala, de asistenta medicala si juridica a familiei etc,).

BIBLIOGRAFIE

.Alexandru,S., Educatie si terapie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978

2.Allport, G. Structura si dezvoltarea personalitatii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981

Banciu, D., Radulescu, S., M., Introducere in sociologia delincventei juvenile, Editura Medicala, Bucuresti, 1990

Banciu, D., Radulescu, S., M.,Voicu, M., Adolescentii si familia, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984

Banciu, D., Radulescu, S., M.,Voicu, M., Introducere in sociologia deviantei, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985

Banciu, D., Radulescu, S., M.,Voicu, M., Etiologia manifestarilor antisociale in randul tinerilor, revista " VIITORUL SOCIAL ", nr. 5/1983

Banciu, D., Radulescu, S., M.,Voicu, M., Probleme actuale ale prevenirii si combaterii delincventei juvenile, revista

" UNIVERSITATEA BUCURESTI ", nr. 3/1986

Basiliade, G., Reeducare si reintegrare sociala, Centrul de Cercetari pentru Problemele Tineretului, Bucuresti,       1978

Basiliade, G., Aspecte criminologice ale resocializarii prin sanctiunile privative de libertate (cu referiri speciale la minori si tineri), Centrul de Cercetari pentru Problemele Tineretului, Bucuresti, 1981

Basiliade, G., Badina, Ov., Datculescu, I., Metode de cunoastere a personalitatii infractorului minor, Editura Ministerului de Interne, Bucuresti, 1970

Barbulescu, E., Radovan, V., Educatie si reintegrare sociala, Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1987

Berge, A., Copilul dificil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972

Bogdan, T., Probleme de psihologie judiciara, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1973

Bowlby, J., Maternal Care and Mental Health, World Healt Organisation, Geneva, 1951

Bradet, I., G., Criminologia generala romaneasca, Editura Tipocart, Brasovia, 1993

Butoi, T., Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Psihologie judiciara, Casa de Editura si Presa "Sansa S R L ", Bucuresti, 1994

Chazal, J., L'enfance delinquante, P U F, Paris, 1967

Ciofu, C., Interactiunea parinti-copii, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1992

Conklin, E., G., Criminology, Mc Millan Publishing Company, New York, 1992

Dewey, J., Fundatie pentru o stiinta a educatiei, Editura Didactica, Bucuresti, 1992

Dimitriu, Cornelia, Constelatia familiala si deformarile ei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973

Dragomirescu, V., Psihosociologia comportamentului deviant, 1976

Filipescu, I., P., Tratat de dreptul familiei, Editura ALL, Bucuresti,1993

Gilly, M., Elev bun,elev slab, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976

25.Glueck, Eleanor, Glueck, S., Deliquants en herbe: sur les

voies de la prevention, Animus et Anima, Lyon-Paris, 1956

Goode, E., Deviant Behavior, Pretince Hall Englewood Cliffs, New Jersey, 1990

Gorgos, C., Dictionar enciclopedic de psihiatrie - vol. 1, Editura Medicala, Bucuresti, 1989

Hirschi, T., Causes of delinquency, University of California Press, Berkley, 1969

Jeffery, C., R., Criminology _ an interdisciplinary approach, Pretince Hall, New Jersey, 1990

Jonhson, E., Handbook on Crime and Delinquency Prevention, Greenwood Press, New York, 1987

Kellens, G., Yamarellos, E., Le crime et la criminologie, Gerard & C, Verviers, 1970

Kineberg, O., The causes of violence: a social - psihological approach, in Violence and its causes, Unesco, 1981

Kunkel, F., Caracterul, dragostea, casnicia, Editura de Stat, Bucuresti, 1947

Lauwe, C., Sociologia franceza contemporana, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973

Levant, R., Family Therapy: a comprehensive overview, Pretince Hall, New Jersey, 1964

Matza, R., K., Delinquency and drift, John Willey, New York, 1964

Mitrofan, Iolanda, Cuplul conjugal.Armonie si dizarmonie, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989

Mitrofan, Iolanda, Mitrofan, N., Familia de la A.. la Z. Mic dictionar al vietii de familie, Editura Stiintifica , Bucuresti, 1991

Neveanu, P., P., Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti, 1978

Nistoreanu, G., Paun, C., Criminologie, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1996

Pavelcu, V., Invitatie la cunoasterea de sine, Editura Stiintifica , Bucuresti, 1970

Paunescu, C., Agresivitatea si conditia umana, Editura Tehnica , Bucuresti, 1994

Pinatel, J., La societe criminogene, Edit Calmanu-Levi, Paris, 1971

Pitulescu, I., Delincventa juvenila, Editura Ministerului de Interne, Bucuresti, 1995

Preda, V., Profilaxia delincventei si reintegrarea sociala, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981

Radulescu, M., S., Anomie, devianta si patologie sociala, Editura Hyperion, Bucuresti, 1991

Radulescu, M., S, Homo sociologicus.Rationalitate si irationalitate in actiunea umana, Casa de Editura si Presa "Sansa S R L ", Bucuresti, 1994

Radulescu, M., S, Banciu, D., Sociologia crimei si criminalitatii, Casa de Editura si Presa "Sansa S R L ", Bucuresti, 1996

Rascanu, Ruxandra, Psihologia comportamentului deviant, Editura Universitatii, Bucuresti, 1994

Rocher, G., Introduction a la sociologie generale - vol 1, Editions H M H, Ltee, 1968

Stanoiu, Rodica, Introducere in criminologie, Editura Academiei, Bucuresti, 1989

Stoian, M., Minori in deriva, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1972

Schiopu, Ursula, Psihologia copilului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981

Schiopu, Ursula, Verza, E., Adolescenta: personalitate si limbaj, Editura Albatros, Bucuresti, 1985

Tiberiu, R., Familia in fata conduitelor gresite ale copilului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991

Turianu, C., Raspunderea juridica pentru faptele penale savarsite de minori, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1995

Vlasceanu, V. (coord.), Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1993

Voinea, Maria, Sociologia familiei, Editura Hyperion, Bucuresti, 1991

Wallon, H., Familia si copilul, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,       1986

Centrul de Studii si Cercetari pentru Probleme de Tineret, Tineretul in Romania actuala, Bucuresti, 1996

Comitetul National Pentru Protectia Copilului, Situatia copilului si a familiei in Romania, Editura Alternative, Bucuresti, 1995

Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, Pentru o societate centrata pe copil, Editura Alternative, Bucuresti, 1997