CONSILIEREA SCOLARA SI INTEGRAREA SOCIOPROFESIONALA

Capitolul XVII

CONSILIEREA SCOLARA

SI INTEGRAREA SOCIOPROFESIONALA

OBIECTIVE

- Corelarea functiilor esentiale ale consilierii cu metodele si tehnicile adecvate;

- exersarea unor metode de consiliere;

- constientizarea responsabilitatilor si cerintelor etice profesionale ale consilierului.

CONCEPTE-CHEIE

- Consiliere-consilier;

- orientare scolara si profesio-nala;

- reorientare scolara si profe-sionala;

- proiect profesional si de cari-era.

Problema consilierii scolare este una considerata de importanta majora in tarile dezvoltate, preocupate de dezvoltarea tinerei generatii. In aceasta etapa istorica, in care rolul scolii este contestat - consilierea educationala pare a fi raspunsul pentru multe dileme. Unii experti considera ca solutia crizei scolii ar sta intr-o abordare proactiva a posibilelor probleme cu care actualii elevi, viitorii absolventi, se pot confrunta peste cativa ani. Sociologi, antropologi, istorici, analisti economici, asistenti sociali - sunt chemati sa faca echipa cu specialistii in consiliere scolara. Elevul va fi beneficiarul unor programe echilibrate, de prevenire si de interventie a consilierilor scolari.

In literatura de specialitate, dar chiar si in documentele oficiale internationale referitoare la acreditarea consilierilor scolari, apar o serie de termeni specifici, care sunt utilizati pentru a desemna aceeasi realitate: consiliere scolara, consiliere educationala, orientare scolara, consilier de orientare scolara si profesionala.

CLARIFICARI CONCEPTUALE

Asociatia Britanica de Consiliere: da urmatoarea acceptie termenului consiliere: "vorbim de o relatie de consiliere atunci cand o persoana (consilierul) este de acord in mod explicit sa ofere timp, atentie si respect altei persoane (client). Scopul consilierii este de a oferi clientului sansa de a explora, de a descoperi si de a clarifica modalitatile optime de a-si trai propria viata, de a avea o existenta fericita". Initial, domeniul consilierii a fost identificat in mod eronat cu cel al psihoterapiei, pentru ca mai apoi sferele celor doua activitati sa se delimiteze net din punct de vedere teoretic. Intre cei doi termeni exista diferente semnificative: consilierea este o actiune proactiva, in timp ce psihoterapia este interventia postfactum (de remediere, de terapie).

In momentul actual, s-a conturat clar o serie de tipuri majore de consiliere psihosociala, in functie de situatie si de scopuri: consilierea individuala (traditionala), de grup, de familie, vocationala, consilierea multiculturala (cross-sultural counseling: in comunitatile multiculturale, pentru minoritati etc) si consilierea educationala (care capata nuante diferite in functie de nivelul de scolaritate la care se raporteaza - scoala primara, secundara, liceala sau superioara).

Orientarea (guidance) a fost termenul folosit pe scara larga in prima parte a secolului XX, ca desemnand totalitatea activitatilor pe care un consilier scolar le putea desfasura. La mijlocul secolului, in unele tari precum: Franta, Anglia, Olanda termenul preferat pentru acest specialist era consilier de orientare (guidance counselor.

Orientarea scolara si profesionala reprezinta ansamblul actiunilor optionale si consultative realizate prin modalitati pedagogice, generale si speciale, subordonate, din punctul de vedere al continutului, dimensiunii tehnologice/aplicative a educatiei, iar din perspectiva metodologica activitatii de asistenta psihopedagogica si sociala a cadrelor didactice, elevilor si parintilor, proiectata la nivelul sistemului de invatamant, in vederea unor optiuni corecte scolare si profesionale.

Pe langa rolurile generale ale unui consilier (consiliere individuala, consiliere de grup, training, consultanta si dezvoltare organizationala), consilierul scolar mai este pregatit sa desfasoare activitati de evaluare, asistenta in cariera, plasament, prevenire a problemelor de dezvoltare.

Profilul pietei de munca, dramatic diferit de cel din anii '80, ne determina sa consideram ca, pe langa rolul de specialist in orientarea scolara si profesionala, consilierul scolar este chemat sa actioneze si pentru reorientarea scolara si/sau profesionala a elevilor (de liceu) si a studentilor. Reorientarea scolara si profesionala este un domeniu la care, in Romania acestui moment, nu se face des apel decat in mod sporadic si nesistematic. In general, elevii sunt cei care decid incotro sa se indrepte, hotararea lor fiind influentata de parinti, de grupul de prieteni si de propriile aspiratii (mai mult banuite, decat sondate corespunzator), si nu de interventia efectiva a unui specialist. Reorientarea profesionala din proprie initiativa se face foarte rar sau deloc.

In acest sens, consilierii scolari din licee si facultati sunt chemati sa prezinte in fata viitorilor candidati specificul institutiilor de invatamant superior pe care le reprezinta. In scolile occidentale, un mare volum de munca este investit in crearea ofertei specifice (se editeaza brosuri care sunt distribuite gratuit in scoli/licee, se organizeaza vizite, mese rotunde cu participarea consilierilor, exista site-uri pe care orice elev le poate accesa si unde poate pune intrebari etc).

FACTORII CONSILIERII SI ORIENTARII

Principalii factori implicati si cu responsabilitati in consiliere si orientare scolara si profesionala sunt: scoala, familia, unitatile economice, mass-media, alte institutii specializate.

Scoala joaca un rol esential atat prin structurile sale, ciclurile si tipurile de programe, cat si prin diversitatea obiectelor de invatamant, a ariilor curriculare, a actiunilor specifice de orientare scolara si profesionala (ore de dirigentie, activitatea consilierilor si psihopedagogilor).

Familia exercita o influenta puternica asupra optiunilor scolare si profesionale atat prin transferul unor modele ale parintilor catre urmasi, cat si prin proiectia unor ambitii, neimpliniri catre acestia.

Unitatile economice, prin parteneriatul cu institutiile de formare a fortei de munca, devin un factor important in determinarea unor optiuni profesionale atat prin propaganda pe care o fac produselor si producatorilor, cat si prin intalniri ale elevilor cu specialisti, sponsorizari, burse oferite celor mai buni elevi sau studenti.

Mass-media, prin programele sale educative, prin prezentarea diverselor tipuri de scoli si specializari etc., se inscrie in ansamblul factorilor implicati in orientarea scolara si profesionala.

Institutiile specializate cuprind: cabinetele si laboratoarele de orientare scolara si profesionala, Institutul de Stiinte ale Educatiei, organizatiile de tineret - prin programele "Infotin", directii ale muncii si solidaritatii sociale, iar pe plan international - Asociatia Internationala de Orientare Scolara si Profesionala (Geneva).

Cei doi agenti implicati direct in procesul de consiliere sunt cei doi factori umani: consilierul - ca specialist, si, respectiv, "clientul" - elevul, studentul, parinti.

Se impun cateva remarci in legatura cu statutul consilierului scolar din Romania.

In anul 1995 apare Legea Invatamantului, care reglementeaza si infiintarea centrelor de asistenta psihopedagogica a elevilor, profesorilor si parintilor, care functioneaza in fiecare judet si in Bucuresti. Statutul consilierului scolar este reconsiderat si prin Regulamentul de organizare si de functionare a centrului de asistenta psihopedagogica si a cabinetelor interscolare de asistenta psihopedagogica, elaborat in anul 1998.

In acord cu documentele legale amintite mai sus, consilierul scolar roman este un cadru didactic (profesor-consilier), care a absolvit studii univesitare de Pedagogie, Psihologie, Sociologie si care imbina activitatile de asistenta psihopedagogica cu un sfert de norma de predare si care isi poate desfasura activitatea in centrele de asistenta psihopedagogica judetene (si cel al municipiului Bucuresti), in cabinetele interscolare de orientare a carierei (cate 4-6 in fiecare judet), in cabinetele scolare de consiliere.

In activitatile curente ale consilierului scolar sunt incluse aspecte ale informarii de specialitate (in domeniile teoriilor educatiei, curriculum, didactica, psihologie si metode de cunoastere psihologica a elevilor, managementul si sociologia educatiei), consultare si examinare de specialitate, perfectionare, cercetare pedagogica, orientare scolara si profesionala cu implicarea factorilor responsabili - scoala, familia, comunitatea.

Activitatile consilierului scolar vizeaza in special sprijinirea procesului de adaptare si integrare a elevilor in comunitatea scolara si locala, proiectarea pedagogica adecvata a activitatii didactice si educative, dar si elaborarea de programe de formare diferentiata.

OBIECTIVE SI FUNCTII ESENTIALE

ALE CONSILIERII

Scopul fundamental al consilierii educationale este asigurarea unei functionari optime a individului sau grupului, scop care se poate atinge prin implinirea obiectivelor consilierii: promovarea sanatatii si a starii de bine; dezvoltare personala; preventie.

Consilierea in vederea unei corecte orientari scolare si profesionale are obiective si functii specializate bine definite:

- cunoastea si autocunoasterea personalitatii elevilor, in vederea corelatiei cat mai eficiente intre posibilitati-aspiratii si cerinte socioprofesionale; stimularea elevilor capabili de performante superioare sa opteze pentru domenii profesionale in concordanta cu aptitudinile speciale de care dispun etc.;

- educarea elevilor in vederea unor optiuni scolare si profesionale corecte si realiste; facilitarea perceperii categoriilor socioprofesionale si de apreciere a situatiilor reale de munca, de respect pentru fiecare domeniu de activitate;

- indrumarea si consilierea elevilor in scopul planificarii propriilor studii in raport de viitoarele proiecte profesionale si de cariera; sprijinirea elevilor in prefigurarea proiectiva a devenirii;

- informarea scolara si profesionala, ce vizeaza cunoasterea unor informatii corecte si suficiente despre profesie si domenii profesionale, cunoasterea realitatilor economice si sociale, precum si a riscurilor si avantajelor profesionale; informarea parintilor cu privire la posibilitatile de formare ale elevilor, precum si cu dinamica obiectiva a rutelor scolare si profesionale;

- corectarea optiunilor formulate eronat, reorientarea prin consiliere;

consilierea elevilor, profesorilor si parintilor are in vedere elemente de examinare psihologica si psihosociala a elevilor in general, si a elevilor-problema in special, aspecte ale adaptarii acestora la mediul scolar, familial si informal, prevenirea si rezolvarea cazurilor de esec si abandon scolar, orientarea scolara si profesionala a elevilor, adaptarea in scoala-familie-comunitate;

- proiectarea masurilor specifice pentru optimizarea activitatilor educative;

- sprijinirea activitatilor de perfectionare si de cercetare pedagogica organizate zonal de institutiile de specialitate;

- elaborarea materialelor necesare administratorilor scolari pentru optimizarea activitatilor manageriale educationale, desfasurate la nivel teritorial si local.

In ceea ce priveste consilierea si orientarea persoanelor cu cerinte educative speciale, in Romanania domeniul nu este pe deplin conturat, pana in acest moment nici o institutie de invatamant superior neavand un program adecvat de pregatire a unui asemenea tip de specialist. Practic, in aceste momente, specialistii in domeniul Psihopedagogiei speciale sunt abilitati sa ofere servicii de consiliere persoanelor cu handicap intelectual sau motor, cu probleme de auy sau de vedere, de comunicare, de comportament, de invatare. O categorie speciala o reprezinta copiii supradotati - pentru care, in cateva zone ale tarii, au fost puse la punct programe educative de exceptie, care inglobeaza si asistenta de tip consiliere si orientare.

METODE SI TEHNICI UTILIZATE IN CONSILIERE

In raport de functiile esentiale ale consilierii, metodele si tehnicile utilizate pot fi de mai multe categorii:

1. Metode de cunoastere a personalitatii celui consiliat prin teste si chestionare de interese profesionale. Ilustrativ in acest sens este testul Holland, din care prezentam cateva secvente, pentru a intelege modul sau de constructie:

"In chestionarul de tip Holland sunt date mai multe activitati. Subiectii vor trece in dreptul fiecareia din acestea, in casuta hasurata, o cifra care va semnifica daca activitatea respectiva place, displace sau este indiferenta. Astfel: cifra 2 - daca place; cifra 1 - daca este indiferenta si 0 (zero) - daca displace:

Chestionarul cuprinde, in continuare, alte 104 tipuri de activitati.

Adunand pe verticala punctele din cele sase coloane, rezulta un anumit tip de personalitate (preponderenta): realist, investigator, artististic, social, intreprinzator sau conventional.

In aceeasi categorie a metodelor de cunoastere a personalitatii se inscriu si testele de aptitudini generale si speciale, testele de creativitate, testele de personalitate.

2. Metode de autocunoastere a personalitatii prin:

- autocaracterizare - structurata de catre consilier si realizata cu sprijinul logistic si metodic al acesteia, mai cu seama in ceea ce priveste utilizarea corecta a unor instrumente precum testele, portofoliile, referintele etc;

- autoevaluarea - potrivit unor baremuri si criterii de performanta cu ajutorul unor tehnici cat mai obiective.

3. Metode de informare si documentare, de marketing personal asupra pietei fortei de munca prin:

- proiecte profesionale si/sau de cariera, care definesc politica proprie in constructia devenizarii si realizarii socio-profesionale; rutele scolare si profesionale, competentele si nivelurile de performanta cerute de viitoarele profesii, oportunitati de cariera etc.;

- targuri ale fortei de munca - prin care vin in contact cu ofertantii unor locuri posibile de munca, unde participa la interviuri etc.;

- consultarea unor reviste de specialitate, a unor pliante de prezentare etc.;

- vizionarea unor emisiuni TV, video-casete, prin care se prezinta diverse domenii profesionale, medii de munca;

- consultarea unor pagini web, site-uri cuprinzand informatii utile consilierii;

- elaborarea unor scrisori de intentie care, impreuna cu CV-ul, prezinta competentele solicitantului, interesele si motivatiile pentru respectivul lor de munca, intentiile privind dezvoltarea firmei; eventual proiecte manageriale.

4. Metode de consiliere propriu-zisa (de sfatuire) prin:

- dezbateri pe probleme de orientare si consiliere, avand drept obiectiv fie clarificarea optiunilor si atitudinilor participantilor, fie analiza avantajelor sau dezavantajelor in alegerea unei variante de rute socioprofesionale; clarificarea unor intrebari ale tinerilor, vizavi de evolutia in cariera;

- studiul de caz , metoda situatiei ("case-study") a incidentului critic, ce determina analiza situatiei, stabilirea unor variante de decizie a factorilor favorizanti sau defavorizanti pentru fiecare varianta, precum si masurile corespunzatoare de aplicare a desciziei optime;

- jocul de rol, precum si simularea unei situatii pot fi axate pe probleme precum problematica angajarii, alegerea profesiei etc.;

- interviul: menit sa clarifice problematica pe care se va axa consilierea sau chiar exersarea pentru interviul real prilejuit de angajare.

ERORI POSIBILE IN PROCESUL DE CONSILIERE -

CU REFERIRE LA CONSILIEREA ADULTILOR

Nu ne vom referi in cele ce urmeaza la erorile datorate neaplicarii adecvate a tehnicilor de consiliere. Pentru prevenirea lor, sunt suficiente informarea si activitatea practica desfasurata in conditii de supervizare, urmate de acumularea de experienta profesionala. Exista insa o serie de fenomene mai putin placute, asociate meseriei de consilier - fie ca acesta isi desfasoara activitatea in scoala sau in alt context social. Acestea sunt problemele obiectivitatii emotionale. Fenomene bine cunoscute de terapeuti, dar si de alti reprezentanti ai profesiunilor de sprijin - stress-ul, lipsa de incredere, implicarea, identificarea, transferul sau contratransferul, sunt aspecte inerente ale meseriei, in legatura cu care specialistii trebuie informati si indrumati.

Implicarea directa apare ori de cate ori consilierul are o relatie personala cu clientul, alta decat cea profesionala, de consiliere. Este vorba despre situatiile in care cei doi sunt prieteni, amici, rude, sau cand ii anima interese comune sau care interfereaza intr-un anume punct.

Identificarea simpla apare atunci cand consilierul se regaseste in "povestea" clientului, recunoaste anumite aspecte ale experientei acestuia ca fiind comune cu ale sale.

Interferenta de tema, transferul si contratransferul se manifesta de cele mai multe ori la nivel subconstient, devenind cu atat mai dificila identificarea si aplicarea strategiilor de stopare a lor.

Interferenta de tema apare atunci cand o problema particulara descrisa de client aminteste de o situatie nerezolvata inca de consilierul insusi. In aceste conditii, consilierul are tendinta de a incerca sa isi rezolve propria problema, in detrimentul asistarii clientului.

Transferul este un concept de baza al abordarii psihanalitice si presupune plasarea de catre client a unor sentimente si emotii experimentate in trecut (in relatie cu alta persoana) in relatia actuala cu un consilier. Acest proces psihologic nu se limiteaza doar la situatiile de sprijin, ci poate fi intalnit si in relatia profesor-elev, medic-pacient, sef-subaltern. Acesta este un motiv in plus pentru care viitorii consilieri (in orice specializare) trebuie sa fie temeinic instructati cu privire la aceasta manifestare.

Depresia de epuizare ("burnout") este descrisa de specialisti ca fiind o piedere progresiva a energiei si a scopurilor consilierului, ca urmare a implicarii emotionale excesive in relatiile cu clientii sai.

Contratransferul presupune experimentarea de catre consilier a unor sentimente fata de client, care sunt de fapt adresate unei alte persoane, din trecutul sau prezentul consilierului. Si pentru ca oamenii se regasesc unul in experientele de viata ale celuilalt, vor exista intotdeauna experiente de contratransfer in cadrul relatiilor de consiliere: secretul eficientei presupune doar ca specialistul sa recunoasca semnele prevestitoare si sa mentina neutralitatea.

ELEMENTE DE ETICA

SI DEONTOLOGIE PROFESIONALA IN CONSILIERE

In Romania, nu se poate vorbi inca de un cadru etic bine conturat la nivel legislativ, profesiunea de consilier "imprumutand" o serie de reguli etice de la psihologi, pedagogi si sociologi. Ne asteptam ca, in viitorul nu prea indepartat, o data cu ajustarea cadrului legal referitor la consiliere, sa fie definitivat si un astfel de cod profesional, ca un semn ca profesiunea de consilier a depasit momentul de interimat si si-a castigat un spatiu bine definit in peisajul profesional romanesc. Pe plan mondial, definitivarea unui cod etic al profesiunii de consiliere este semnul unei maturizari sociale si a unui nivel inalt de acceptanta a profesiunii ca atare de catre opinia publica. In general, pentru formularea unor repere etice, modelul este cel american - model verificat de-a lungul timpului si foarte exact elaborat. Documentele americane de referinta sunt Codul Etic (Code of Ethics) si Standardele de Practica in Consiliere (Standards of Practice) ale ACA. Publicate prima oara in 1961, documentele au suferit de-a lungul timpului o serie de modificari.

In prezent, codul etic are opt sectiuni, care trateaza: relatia de consiliere (profesionalism, moralitate etc.); confidentialitatea (informatiilor, rezultatelor, terapiilor); responsabilitatea profesionala (in fata comunitatii); relatia cu alti specialisti (colaborare interdisciplinara); evaluarea si interpretarea rezultatelor (obiectivitate si corectitudine); cursurile si supervizarea (nivel stiintific, academic etc.);       cercetarea si publicistica (etica experimentului psihopedagogic); rezolvarea problemelor de natura etica (la nivelul grupurilor scolare si sociale).

Consilierea educationala, asa cum ni se infatiseaza ea astazi, este un fenomen social, mai mult decat o profesiune oarecare. Este probabil una dintre foarte putinele "meserii" care presupune un efort interdisciplinar si o viziune de ansamblu asupra persoanei copilului, elevul de astazi, adultul si specialistul de maine.

A P L I C A T I I

Aplicati un test de interese profesionale la un microgrup de elevi/studenti si interpretati rezultatele.

Definiti cateva elemente de continut ale unui proiect personal de cariera (rute, functii, roluri).

Completati cu alte zece tipuri de activitati tabelul din chestionarul tip Holland.

B I B L I O G R A F I E

Baban Adriana, Consiliere educationala, Ghid metodologic, Imprimeria "Ardealul", Cluj-Napoca, 2001.

Baker Stanley, School counseling for the twenty-first century, second edition, Prentice Hall Publication, NY, 1996.

Ghica Vasile, Ghid de consiliere si orientare scolara, Editura Polirom, Iasi, 1998.

Schmidt John, Counseling in schools, Essential Services and Comprehensive Programs, second edition, Allyn and Bacon Publishing Company, Massachusetts, 1996.

Neuman Helen, Arta de a gasi o slujba buna, Editura Businness TECH International Press, SRL, Bucuresti, 1994.

Tomsa, Gheorghe, Consilierea si orientarea in scoala, Casa de Editura si Presa Viata Romaneasca, Bucuresti, 1999.

Tomsa Gheorghe, Orientarea si dezvoltarea carierei la elevi, Casa de Editura si Presa Viata Romaneasca, Bucuresti, 1999.

Zapartan Marioara, Eficienta cunoasterii factorilor de personalitate in orientarea scolara si profesionala a elevilor, Editura Dacia, Cluj, 1990.

x x x, Institutul de Stiinte ale Educatiei, Centrul National de Resurse pentru Orientarea Profesionala, Consilierea carierei adultilor, Editura Afir, Bucuresti, 2003.