Copilaria modernǎ: teoriile contemporane si vietile copiilor

Copilaria modernǎ:teoriile contemporane si vietile copiilor

Copilaria poate fi definita ca perioada de viata in care fiinta umana este considerata ca un copil si, sociale si economice caracteristicile culturale,sociale si economice ale acestei perioade.'

(Frones, 1994: 148)

Acest capitol furnizeaza o prezentare generala a lieraturii internationale curente si de cercetare ce sta la baza studiului copilariei. Referindu-ne de la o serie de surse recente (de exemplu Bera SIG, 2003; Riley, 2003; MacNaughton, 2003; Kehily, 2004; Maynard si Thomas, 2004; Penn, 2005) in acest capitol identifica trei caracteristici ale teoriilor contemporane despre dezvoltarea copiilor si se discuta relevanta acestora in copilariile moderne. Scopul explicit al acestui capitol este, prin urmare, sa exploreze, punctele de vedere contemporane si a nu repeta textele traditionale (din care sunt multe), care considera copiii si copilaria in principal dintr-un punct de vedere psihologic.

Brown (1998), Moss (2001b) si MacNaughton (2003), de exemplu, ne amintesc de importanta de echitate si necesitatea de a examina si intrebarea noastra despre propriile ipoteze despre copliarie si copii. It is common for adults to understimate children. Este comun pentru adulti sa subestimeze copiii. Este general recunoscut faptul ca copiii sunt indivizi unici, traiesc intr-o lume sociala, si ca nu este un astfel de lucru ca dezvoltrea normala.(Donaldson, 1978; Dunn, 1988; Rose, 1989).

Ne indreptam spre o vedere contemporana a copilului, termenii de 'copil' si 'dezvoltarea copilului' si, intregul concept al copilariei au fost pusi la indoiala. Bazandu-se pe o serie de perspective, inclusiv sociologia aparuta din copilarie, conceptul de copilarie si istoria sociala a copilariei sunt examinate si discustate si o viziune holistica este promovata. Acest capitol ia in considerare problemele de egalitate si modul in care acestea afecteaza copiii si, de asemenea, se concentreaza pe participarea copiilor in familie si comunitate. Secretele oferite de cercetarea in dezvoltarea creierului timpuriu sunt de asemenea evaluate.

Sunt MULTIPLE copilarii si DIVERSE

Un punct de vedere contemporan recunoaste ca copilaria nu este stabilita si nu este universala, este ' mobila si schimbatoare' (Walkerdine, 2004). Aceasta inseamna ca copiii traiesc copilarii diferite si variate. Exista variatii locale si forme globale, in functie de clasa, 'rasa', sex, geografie timp, etc. Pana de curand, cea mai mare parte de cercetare publicata si scriere despre copii, copilarie si dezvoltarea copilului s-a concentrat pe dezvoltarea individului ca un progres natural spre maturitate. Acest progres natural este conceput ca acelasi pentru toti copiii, indiferent de clasa, sex sau 'rasa".O mare parte din acest organism considerabil de lucrari, scrisa din perspectiva psycholologiei si psihologiei dezvoltarii, ceea ce a promovat Walkerdine (2004: 107) sugereaza o "copilarie esentiala '. Aceasta este o dezvoltare de vest traditionale a punctului de vedere a copilului, care este utilizat pentru a clasifica toti copii din lume (Dahlberg, 1985; Walkerdine, 1993). Penn (2005) cites Rose (1989), who makes the point that a "normal" child is a: Penn (2005) il citeaza pe Rose (1989), care precizeaza ca un copil 'normal' este : un amestec curios de medii statistice si valoarea hotararilor istorice specifice . Aspectul cel mai frapant aspect al copilului 'normal' este cat de anormal este el sau ea, deoarece nu exista nici o astfel de persoana, in realitate, si nu a fost niciodata. avantajul de normalitate definint este ca este un dispozitiv care permite, celor in control de a defini, clasifica si trata pe cei care nu par a se potrivi.

(Peen, 2005: 7)

Peste 95 la suta din aceasta literatura provine din SUA (Fawcett, 2000) si mare parte din ea a fost scrisa de barbati, sau din perspetiva unui barbat. Walkerdine (1993:451) sustine ca asa-numitele 'adevaruri' 'stiintifice' psihologice despre dezvoltarea copilului 'trebuie sa fie intelese in termenii circumstantelor istorice in care a fost generata recunoasterea'. For Walkerdine therefore, this knowledge has been generated in a patriarchal society and the story of child development is one that has been dominated by a male view. Pentru Walkerdine prin urmare, aceste cunostinte au fost generate intr-o societate patriarhala si povestea de dezvoltare a copilului este una care a fost dominata de o priveliste de sex masculin. Ea sustine cu tarie ca, bazandu-se pe psihologie pentru a explica dezvoltarea copilului 'universalizeaza masculinul si europeanul' (1993 : 452)

Recent, datorita influentei crescande a unei noi sociologii a copilariei, studiile culturale antropologicale, o viziune alternativa, care sustine ca copilaria este o constructie pentru adulti, care se schimba in timp si loc au fost invocate. Pentru MacNaughton (2003:71) dezvoltarea copilului nu este un fapt, ci o constructie culturale. Cand vom descrie dezvoltarea copilului descriem intelegerile noastre culturale si deviatiile, nu ceea ce exista in fapt (Dahlberg et al., 1999).

Penn (2005: 97) ne aminteste 'situatia celor mai multi dintre copiii lumii este foarte diferita de cele pe care le studiem in America de Nord si Europa'. Circumstantele 80 la suta din copiii care traiesc in alte parti ale lumii este in mod semnificativ diferita in ceea ce priveste bunastarea, sanatatea si cultura (a se vedea Penn, 2005: 98 - 108).

Mai mult, intreaga idee si clasificarea utila si studierea a ceva numit 'dezvoltare copilului' a fost recent pusa la indoiala. In mod clar schimbarea si transformarea se intampla pe tot parcursul vietii umane, dar argumentul este despre modul in care schimbarea este inteleasa si constituita. Dahlberg (1985) afirma ca, datorita influentei dominante centrale a psihologiei dezvoltarii punctul nostru de vedere despre copil a fost constrans la un model stiintific al cresterii naturale. De obicei, modelul de dezvoltare a copilului defineste in termenii unui interval relativ ingust de aspecte psihologice cum ar fi sociale, emotionale si cognitive sau intelectuala si dezvoltarea fizica. Cu toate acestea, ca Riley (2003: 13) subliniaza, aceste aspecte legate sunt complexe si developmentaliste nu tin pe deplin cont de complexitate si nici sa explice modul in care acestea functioneaza impreuna intr-un mod holistic.Zuckerman (1993: 239), de asemenea, sustine ca teoriile care sugereaza modele regulate si previzibile de dezvoltare simplifica prea mult realitatea vietilor copiilor si de fapt impiedica intelegere a copilariei.

Dahlberg er al. Dahlberg er al. (1999) also argue that development itself is a problematic term to apply childhood because it produces oppressive practices. (1999) sustin de asemenea ca dezvoltarea in sine este un termen problematic sa se aplice din copilarie, deoarece produce practici opresive. Walkerdine (1993) and Silin (1995) argue that our perspectives on the child have contributed to their oppression and exploitation in different ways because we are in a process of judging their differences to us as inadequacies or weaknesses rather than alternative ways of knowing (Silin, 1995: 49). Walkerdine (1993) si Silin (1995) sustin ca perspectivele noastre asupra copilului au contribuit la asuprirea si exploatarea lor in moduri diferite pentru ca suntem intr-un proces de a judeca diferentele lor de la noi ca inadvertentele sau puncte slabe, mai degraba decat modalitati alternative de a sti (Silin , 1995: 49). MacNaughton (2003: 75) discusses this point and cites Cannella (1997: 64) who asserts that, "child development is an imperialist notion that justifies categorising children and diverse cultures as backward and needing help from those who are more advanced". MacNaughton (2003: 75) discuta acest punct si citeaza Cannella (1997: 64), care afirma ca, 'dezvoltarea copilului este o notiune imperialiste care justifica clasificarea copii si diverse culturi, si inapoi nevoie de ajutor de la cei care sunt mai avansate'.

Cu toate acestea, desi exista un argument pentru recunoasterea constructiei sociale a copilariei si sociologice emergente din copilarie, cum au fost articulate mai sus si in sectiunea de mai jos, aceasta este doar una din mai multele perspective ale copilariei. Walkerdine (2004), de exemplu , pune la indoiala in mod corect locul conturilor moderne din copilarie care inlocuiesc intelegeri psihologice de dezvoltare individuala cu interpretari sociologice care se concentreaza pe 'modul in care subiectii copii sunt produsi' (2004: 96). Ea sustine ca acest dualism 'inlocuieste vizualizari interne ale copilariei ca o progresie simpla prin etape definite, ea este, totusi, prea simplista. Exista copilarii multiple si diverse si in scopul de a studia o copilarie trebuie sa ia in considerare o serie de perspective.

SUNT mai multe perspective ale copilariei

Un numar de mai multe perspective alternative pot fi luate pentru a explica copilaria contemporana (Walkerdine, 2004). Aceste perspective sunt influentate si cultural si se schimba in timp. Cum Kehily (2004:1) subliniaza, disciplinele diferite au dezvoltat pentru o lunga perioada de timp diferite moduri de abordare a studiului copiilor. Recent, cu toate acestea, un organism international tot mai mare de munca din perspectiva sociologiei (Iacov si Prout, 1997; Mayall, 2002), educatia timpurie a copiilor (MacNaughton, 2003), teoria critica si feminismul (Walkerdine, 1993) si studiile culturale (Cole , 1996) au fost hotaratoare de la locul de psihologiei dezvoltarii introducand explicatii copiilor ca potentiali subiecti, a caror prezenta este inteleasa doar in termenii din locul lor pe calea spre a deveni un adult (Walkerdine, 2004: 96). O intelegere actuala de dezvoltare a copiilor este, prin urmare, ca aceasta poate fi abordata din perspective varietate si aceste perspective sunt influentate cultural si se schimba in timp.

James si Prout (1997: 8) au identificat urmatoarele caracteristici cheie a noii "sociologii a copilariei':

• Copilaria este inteleasa ca o constructie sociala
• Copilaria este o variabila de analiza sociala
• Relatiile copiilor si culturile sunt demne de studiu in propria lor dreapta
• Copiii sunt agenti activi sociali
• Studiul copilarie implica un angajament cu procesul de reconstruire a copilariei in societate

Ei sugereaza 'immaturitate copiilor este un fapt biologic de viata, dar modul in care aceasta imaturitate este inteleasa si facuta semnificativa este un fapt de cultura'.Pentru Cunnigham (1995: 33), 'copilaria nu poate fi studiata in mod izolat de societate ca intreg.' In copilaria contemporana cultura a devenit o categorie formala cu statut social, si e vazuta ca o etapa importanta in dezvoltare. Acest statut a fost dat de limitele puse de institutiile societatii noastre; familii, clincci, setari precoce si scoli, etc Jenks (1982) si Hoyles si Evans (1989) trage concluzia ca acesta analiza plaseaza copilaria intr-un construct social, mai degraba decat un fenomen natural .

Ideea de copilarie ca un stat separat de maturitate este unul modern. Aries (1962: 152) sustine ca distinctia foarte mica intre copii si adulti a fost facuta pana in jurul secolului al XV: 'in societatea medievala copilaria nu exista'.Din secolul al XVlea copiii au inceput sa apara ca si copii, care sa reflecte eliminarea lor treptata din societatea de zi cu zi pentru adulti. Apoi, dupa aparitia obligatiei de scolarizare in secolul al XIX-lea (in Europa), la categoria specifica de 'copilarie' au fost produs, construite (Aries, 1962) si institutionalizate (Walkerdine, 1993)

Alternativ, Pollok (1983) sugereaza ca este gresit sa credem ca, deoarece o societate nu a trecut procesul contemporan occidental de a vizualiza copilaria, societatea nu a avut un asemena un concept. Chiar daca copii au fost vazuti diferit in trecut, aceasta recunoaste forma particulara a copilariei moderne, specifice istorice. Studii istorice ale copilariei sugereaza ca, in Marea Britanie, copilaria a fost re-conceptualizata intre sfarsitul secolului al secolului XIX, inceputul primului razboi mondial . Aceste studii demonstreaza o schimbare semnificativa in valoarea sentimentala si economica a copiilor. Peste o clasa muncitoare relativ scurta ,copiii au schimbat de la unul de completare a venitului familiei cu cea a unui membru relativ inactiv al gospodariei, in termeni economici sa fie protejati de lumea adultilor de dificultati (Cunningham, 1995). Zeizer (1985) sustine ca contributiile copiilor la familie este in acelasi context cu punctual de vedere occidental, economic este lipsit de valoare, dar emotional 'nepretuit'. Valoarea copiilor consta in capacitatea lor de a da sens si inplinire de pentru vietile parintilor.

Alwin (1990) subliniaza faptul ca respectiva categorie diferita de copilarie a aparut din schimburi atitudinale care au plasat copiii in centrul familiei si a incurajat o legatura de afectiune dintre parinti si copiii lor. Astfel, pentru Alwin, copilaria este definita de cele patru criterii de protectie, segregare, dependenta si responsabilitatea intarziata. In plus, Gittins (2004) sustine ca dezvoltarea din copilarie a fost ca un concept de clasa specific, care sa reflecte valorile si reticentele unei clase de mijloc europene in crestere care diferentiaza tot mai mult adultii de copii, baietii de fete.

Punctele de vedere ale copilariei, prin urmare, s-au schimbat si sunt in schimbare. Principalii factori care influenteaza copilaria sunt: economici, demografici, culturalisi politici Incepand cu 1945, ca urmare a conditiei economice in in Occident si cresterea scolarizarii fortate la varsta de saisprezece ani, o cultura 'adolescentina", care implica haine, muzica, filme si mass-media a fost construita. Adolescentii sunt definiti prin potentional puterea de cumparare a acestora si vizate de 'tweenagers' sau 'tweenies'('The Guardian', 2001) Acestea sunt definite ca sapte fete in varsta de douasprezece ani care in prezent cumpara de la 'designer' poarta make-up si au propriile telefoane mobile.

De asemenea, exista o recunoastere tot mai mare a impactului tehnologiei digitale asupra vietilor copiilor. Ei sustin ca este important sa se ia in considerare modul de dezvoltare a calculatoarelor personale, jocuri pe calculator si acces la tehnologia comunicatiilor digitale, cum ar fi e-mail si internet a afectat de experientele copiilor si relatiile dintre copii si adulti. In timp ce While Postman (1983) a prezis ca utilizarea calculatorului ar duce la o mai mare la diviziune intre copii si adulti, acest lucru nu a parut sa fie cazul. Multi copii au devenit experti in utilizarea tehnologiei si sunt capabili sa acceseze si sa utilizeze informatiile in moduri diferite, ca rezultat, de asemenea, sustine ca avem nevoie de a tine cont de perspectivele copilului al mass-media electronice.

Copiii sunt implicati in co-construirea copilariei lor

In timp ce un copil este clar determinat biologic ca un tanar, un copil 'este, de asemenea, social determinata in timp, loc, economie si cultura. Exista dezbateri cu privire la rolul adultilor in aceasta constructie sociala a copilariei si agentia copiilor in propriile lor vieti. Mayall (1986: 1), de exemplu, a sustinut ca, ' copii traiau copilarii construite pentru ei de catre adulti' intelegerea copilariei si ceea ce copiii sunt si trebuie sa fie . In prezent, exista o recunoastere a importantei dimensiunilor de putere in relatiile dintre copii si adulti, precum si impactul acestei relatii pentru conceptul nostru de studiu si de intelegere a copiilor si a copilariei. Cum Connell (1987) subliniaza, puterea implica uneori utilizarea directa data de vigoare, dar este intotdeauna insotita, de asemenea dezvoltarea unor idei (ideologii), care sa justifice actiunile de putere. Canella (2001) sustine ca categoriile adult / copil creaza un ageism , faptul ca privilegiile adultului sunt peste ale copilului.

Un punct de vedere modern al copilului recunoaste care este capacitatea copilului sa inteleaga si sa actioneze pe baza lumii lui Acesta recunoaste ca copiii demonstreaza competenta extraordinara de la nastere. Este format de Malaguzzi's (1993: 10) conceptul de 'copilu bogat '. Copilul care este bogat este potential puternic si competent '. Aceasta perspectiva vede copilul ca participant activ la propria copilarieAcest punct de vedere, de asemenea, afirma ca in timp ce adultii au putere, copiii au puterea de a rezista acestei puteri. Hendrick (1997:59) face un punct important agentia copilului.El sustine ca modificarile in conceptia de copilarie nu s-au intamplat doar, au fost atacate si nu mai putin importante, printre concurenti, au fost copiii insisi.

Astfel, in timp ce exista unele dezbateri in literatura de specialitate contemporana despre efectul puterii adultilor asupra copilariei, copiii sunt vazuti ca activi implicati in co-constructia propriilor vieti. O explicatie moderna a copilariei, prin urmare, cauta sa inteleaga definitiile si intelesul copiilor din propria lor viata si recunoaste competenta copiilor si capacitatea de a intelege si a actiona asupra lumii lor.