FAMILIA - FORMA DE ORGANIZARE A VIETII IN COMUN A OAMENILOR DE AMBELE SEXE : BARBAT SI FEMEIE

FAMILIA - FORMA DE ORGANIZARE A VIETII IN COMUN A OAMENILOR DE AMBELE SEXE : BARBAT SI FEMEIE

GENERALITATI

In dreptul roman, cuvantul "famulus" insemna "rob casnic", familia fiind alcatuita din stapanul - capul familiei si toti robii care ii apartineau. Evolutiv, termenul "familie" a fost folosit pentru a denumi un organism social, in care conducatorul ei avea autoritate absoluta asupra tuturor membrilor - sotia, copiii si sclavii aflati in puterea sa. Capul familiei se numea "pater familias" si avea drepturi depline asupra acestora, dispunand si de viata lor.

Insa, cea dintai forma de convietuire a oamenilor a fost hoarda, adica un grup de indivizi reuniti fara nici o regula fixa, traind in regim de promiscuitate. (Maria Harbada - Dreptul familiei si starea civila- curs pentru invatamantul la distanta, Iasi, 2008 p.5)

Hoarda se dovedeste a fi o institutie precara instabila, sub aspectul unei vieti nomade, din care ulterior a aparut matriarhatul, care se datoreaza rolului activ al femeilor si relatiile conjugale din acea vreme, care ingaduiau sa fie cunoscuta precis doar mama copilului. Totodata, matriarhatul se caracterizeaza prin relatiile de egalitate intre sexe.

In conditiile accentuarii rolului economic al barbatilor, al dezvoltarii fortelor de productie si trecerii de la matriarhat la patriarhat a aparut "familia patriarhala", tatal devenind centrul vietii sociale, capul familiei si de la el calculandu-se legaturile de rudenie.

Familia patriarhala a condus la aparitia familiei mici, in conditiile destramarii comunei primitive si ale inceputului afirmarii proprietatii private.

Evolutia sociala ulterioara si-a pus amprenta asupra nucleului social elementar, familia avand caracter istoric.

Inteleasa ca fenomen social, familia este o forma de relatii sociale intre oameni, legati prin casatorie sau rudenie.

Din familie fac parte sotii si copiii lor, precum si uneori, alte persoane intre care exista relatii de rudenie. (Dan Lupascu-Dreptul familiei, editia a II-a, Edit. Universul Juridic, Buc, 2007, p.23-24)

Astfel, se poate afirma ca ordinea evolutiei ar fi reprezentata de cele trei faze successive : hoarda, matriarhat, patriarhat. (Georgio del Vecchio - Lectii de filosofie juridical, Edit.Europa-Nova,p.303-304)

CASATORIA - FUNDAMENTUL PRINCIPAL AL FAMILIEI

Familia este o forma de relatii sociale dintre oamenii legati intre ei prin casatorie sau rudenie.

In comuna primitiva, relatiile sociale au purtat amprenta specificitatii rolului femeii sau barbatului in viata social-economica a familiei. Cresterea treptata a importantei muncii productive a barbatului si dependenta vietii de familie, de activitatea acestuia, transforma matriarhatul in marea familie patriarhala poligama.

Avandu-se in vedere un anumit aspect al relatiilor de familie s-a spus ca familia

este o realitate biologica prin unirea dintre barbat si femeie si prin procreatie.

Familia tipica este formata din parinti si copii. (A. Ionascu, M. Muresan, M. Costin, V. Ursu-Familia si rolul ei in societate.Edit.Dacia,Cluj,1975,p.5)

In sensul juridic, familia desemneaza grupul de persoane intre care exista drepturi si obligatii care izvorasc din casatorie, rudenie, precum si din alte raporturi asimilate relatiilor de familie. Relatiile de familie prezinta aspecte personale, nepatrimoniale si aspecte patrimoniale.

Familia desemneaza pe soti, pe acestia si copiii lor, fie pe toti care se gasesc in relatii de familie izvorate din casatorie, rudenie, adoptie si relatii asimilate din unele puncte de vedere cu cele de familie. In sensul altor reglementari, decat al Codului Familiei, persoanele care fac parte din familie difera de la caz la caz. De aceea, se poate spune ca exista o notiune a familiei de drept comun - in sensul Codului Familiei si notiuni speciale, stipulate in legi speciale, in raport cu domeniul de activitate la care ele se refera.

Din punct de vedere sociologic, familia inseamna grupul de persoane unite prin casatorie, filiatie sau rudenie, avand drept caracteristici comunitatea de viata dintre soti, parinti, copii, rude.

In cadrul relatiilor de familie apar aspecte morale, psihologice, fiziologice si economice intre membrii comunitatii de viata. In mod obisnuit familia da nastere la urmatoarele categorii de raporturi :

de casatorie, care este baza familiei, dintre soti ce se constituie in efectele casatoriei ;

dintre parinti si copii, ca rezultat al raporturilor dintre soti ;

dintre alte persoane ce mai fac parte din familie.

Juridic, familia desemneaza grupul de persoane intre care exista drepturi si obligatii, izvorate din casatorie, rudenie, fiind o realitate juridica prin reglementarea ei de catre lege.

Unitatea dintre educatia in familie si educatia in societate este determinata de concordanta deplina a scopului lor final, identificarea intereselor familiei cu scopurile societatii reprezinta garantia indeplinirii cu succes a functiei educative a familiei. La poporul roman, esenta acestei functii este transpusa in proverbul care atesta existenta sau lipsa celor "sapte ani de acasa".

Conform legii protectiei copilului aflat in dificultate, copiii dati in plasament familial sau unei persoane, se bucura de ocrotirea legala sau, in al doilea caz, parintii au drepturile si obligatiile privind bunurile copilului si dreptul de a avea legaturi personale cu acestia, de a veghea la cresterea si educarea copilului, utilizandu-se si in acest caz, conceptual de "familie" in sens restrans.

Asadar, conceptul de familie are mai multe acceptiuni. La baza ei stau relatiile personale dintre soti ca efect al casatoriei, si relatii patrimoniale, iar ca urmare a nasterii copiilor apar si relatii morale si patrimoniale intre parinti si copii si intre ceilalti membri ai familiei.

Prin diversitatea relatiilor ce se creaza, de natura morala, juridica si economica - familia este un fenomen social complex, fiind bazata pe casatoria liber consimtita,

ocrotita de stat, pe afectiune si pe egalitatea barbatului cu femeia, in cadrul ei fiind aparate interesele copiilor, de natura personala si patrimoniala, parintii avand obligatia de a-i creste, ingrijind de sanatatea lor fizica, de educare, invatatura si pregatire profesionala, pentru a-i face folositori colectivitatii. (Maria Harbada-Dreptul familiei si starea civila, Edit.Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", Iasi, 2003, p.13-14)

CASATORIA - SCOPUL EI SI RELATIILE DE FAMILIE

Potrivit art.1, al.3, Codul familiei "familia are la baza casatoria liber consimtita intre soti", de unde rezulta ca scopul casatoriei este acela de a intemeia o familie.

Scopul social al casatoriei, in acceptiunea sa cea mai deplina si care este totodata indeobste urmarit prin casatorie este acela de a intemeia o familie, o comunitate de viata intre soti, in vederea procrearii, cresterii si educarii copiilor. (Ioan Albu, Edit. Didactica si Pedagogica, Buc, 1975, p.55)

Casatoria uneste pe barbat si femeie in cea mai fireasca comunitate sociala, care le contopeste intr-o asemenea masura sentimentele lor reciproce, conceptiile si modul lor de viata, interesele si idealurile lor, incat intre soti iau nastere relatii multiple si de natura diferita, care acopera toata gama vietii spirituale si sociale, de la relatiile de dragoste si prietenie reciproca, la cele de asistenta morala si materiala si pana la relatiile ideologice si politice, iar survenirea copiilor noi si variate relatii intre parinti si copii.(Ioan Albu, Edit. Didactica si Pedagogica, Buc, 1975,p.19)

In relatiile dintre soti, precum si in exercitiul drepturilor fata de copii, barbatul si femeia au drepturi egale. (Ioan Albu, Edit. Didactica si Pedagogica, Buc, 1975, p.38)

FUNCTIILE FAMILIEI

Rolul familiei in realizarea ocrotirii parintesti are in vedere functiile acesteia, si anume:

1. Functia biologica, care realizeaza contributia familiei la reproducerea populatiei si perpetuarea speciei umane;
2. Functia economica, caracterizata prin relatiile patrimoniale dintre soti, administrarea bugetului in familie si crearea proprietatii comune in devalmasania sotilor, alaturi de care exista proprietatea sotilor asupra bunurilor proprii;
3. Functia educativa, care evidentiaza rolul important pe care familia il are in educarea copiilor, ambii parinti avand responsabilitatea comuna pentru cresterea si dezvoltarea lor. (Maria Harbada-Dreptul familiei si starea civila, Edit.Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", Iasi, 2003,p.220-221)

In toate timpurile familia a avut un rol important in educatia copiilor.

Avand in vedere tema tratata, vom detalia doar una din cele trei functii si anume functia educativa.

Punctul de plecare in opera de educare a copilului se afla in familie. In cadrul acesteia, copilul dobandeste notiuni ale instructiei care au o inraurire deosebita asupra formarii caracterului si personalitatii sale.

Viata de familie, atmosfera familiala si relatiile dintre membrii familiei au o influenta directa si hotaratoare asupra formarii copilului, astfel ca familia determina personalitatea copilului. Parintii apar in fata copilului ca oameni a caror autoritate si prestigiu, in cele mai diferite domenii, sunt in afara de orice indoiala. Copiii urmaresc cu atentie viata parintilor, actiunile lor, isi insusesc vorbele lor si pe baza acestora isi formeaza atitudinile. Tocmai de aceea parintii trebuie sa constituie un exemplu de conduita pentru copii, avand o responsabilitate majora in procesul educativ.

Educatia copiilor intereseaza, in cel mai inalt grad, si statul, care stabileste norme juridice menite a raspunde acestui comandament social. Astfel, conform art. 101, alin. 2) din Codul familiei: "parintii sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui, in conformitate cu telurile statului roman, spre a-l face folositor colectivitatii".

De asemenea, dispozitiile art.8, alin. 2) Legea nr. 272/2004 prevad dreptul si indatorirea parintilor de a ingriji, creste si educa minorul.

Reglementari speciale stabilesc atributii organelor de stat, in vederea derularii corespunzatoare a procesului educativ in familie.(Dan Lupascu-Dreptul familiei, editia a II-A, Edit.Universul Juridic, Buc., 2007, p.29-30)