Familia ca grup social

Familia ca grup social

In afara de clasificarea grupurilor sociale in conformitate cu intensitatea si importanta specifica a unor trasaturi comune, intr-un fel sau altul, tuturor grupurilor (intensitate si importanta specifica ce diferentiaza un tip de grup de altul), in literatura de specialitate se recurge, dupa cum aratam, si la o alta clasificare a grupurilor, in functie de obiectivele specifice ale unui grup sau ale altuia, de locul si rolul in societate, in structura si dinamica acestuia, in procesul de formare, modelare a personalitatii umane in diferite etape ale evolutiei sale. Facem precizarea ca aceste grupuri nu se substituie tipurilor de grupuri anterior mentionate, ci se regasesc in unul sau in altul din aceste tipuri de grupuri sau, in nu putine cazuri, la jonctiunea dintre ele.

Dintre multitudinea acestor grupuri (cum ar fi grupul de munca, grupul de elevi, echipa de conducere, grupul militar, grupul politic etc.) ne vom referi, mai pe larg, la familie.

Familia reprezinta, dupa opinia majoritatii autorilor, grupul primar fundamental al societatii, cu un rol aparte atat in functionarea si dinamica societatii, cat si in viata personala a fiecarui membru al acesteia, in formarea personalitatii umane.

Ca atare, familia poate fi considerata ca acel grup de persoane unite prin casatorie si/sau descendenta, legate intre ele prin relatii biologice, economice, moral-afective, spirituale si juridice, care au anumite drepturi si obligatii reciproce, legiferate sau nu, si care desfasoara o serie de activitati, indeplineste o serie de functii specifice atat in folosul sau ca grup si al membrilor acestuia, cat si al societatii. In functie de criterii diferite, distingem mai multe tipuri de familie.

In functie de numarul de generatii exista:

Familia nucleara, restransa sau conjugala - alcatuita din sot, sotie si, daca este cazul, urmasii lor. Familia nucleara completa presupune ocuparea celor trei pozitii tip (tata, mama, copil) si, prin urmare, existenta a cel putin trei diade nucleare: sot-sotie, tata-copil, mama-copil (precum si, eventual, un numar variabil de diade copil-copil). Familia nucleara incompleta implica ocuparea doar a uneia sau a doua pozitii din cele trei posibile in familia nucleara;

Familia extinsa sau largita - formata din mai multe familii nucleare apartinand unor generatii succesive (se vorbeste de familie extinsa patrilineara, atunci cand familiile alcatuitoare sunt legate pe linie barbateasca si de familie extinsa matrilineara, cand legatura este stabilita pe linie feminina).

Dupa criteriul locuintei putem vorbi de:

Familia de rezidenta - toate persoanele care locuiesc in aceeasi casa, deci au locuinta comuna si desfasoara unele activitati comune (este oarecum similara cu menajul care reprezinta un grup de persoane care locuiesc impreuna si care isi asigura impreuna hrana sau alte lucruri necesare traiului si care pot fi inrudite sau nu);

Familia de interactiune - grupul de persoane intre care exista in primul rand relatii de rudenie, dar si relatii de ajutor reciproc, de schimburi de produse, vizite reciproce etc. (este vorba, mai ales, de situatia in care unul sau mai multi membri ai unei familii o parasesc, formandu-si sau nu familii proprii, si se stabilesc in aceeasi localitate sau in alta, dar care pastreaza inca puternice legaturi cu familia din care au plecat).

Dupa pozitia unei persoane in cadrul familiei putem distinge:

Familia de origine (sau de orientare) prin care desemnam familia in care te nasti si cresti si care este formata din mama, tata, frati si surori. Mai este denumita si familie consanguina pentru a desemna faptul ca intre respectiva persoana si ceilalti membri ai familiei (parinti, frati si surori) sunt legaturi de sange;

Familia proprie - constituita prin casatorie proprie si care include sotul, sotia si copiii acestora. Se mai numeste si familie de procreare (avand in vedere functia demografica a acesteia) sau familie conjugala (sugerand ca se origineaza in casatoria partenerilor ajunsi la maturitate).

Este de mentionat ca imensa majoritate a oamenilor apartin atat unei familii de origine, cat si uneia proprii.

Dupa criteriul normalitatii vom deosebi, tinand cont de aspectele structural-functional, juridic si etic al normalitatii:

Familii normale - alcatuite din sot, sotie si copii; indeplinesc adecvat functiile familiei; sunt constituite prin casatorie incheiata conform normelor juridice existente si sunt intemeiate pe dragoste reciproca, respect si stima;

Familiile nenormale - din familie lipsesc copiii (familie incompleta) sau lipseste unul din partenerii cuplului conjugal (familie descompletata); nu-si indeplinesc corespunzator functiile care le revin; nu sunt constituite prin casatorie; sunt intemeiate potrivit unor calcule si interese materiale.

Este de mentionat ca, din punct de vedere juridic, familia desemneaza grupul de persoane intre care exista drepturi si obligatii care izvorasc din casatorie, rudenie (inclusiv infierea), precum si alte raporturi asimilate relatiilor de familie. In acest sens, familia este o realitate juridica prin reglementarea ei de catre lege.

Desi familia, din punct de vedere sociologic si juridic, in mod obisnuit, coincid, exista situatii in care acest lucru nu se intampla.

Putem afirma ca familia, ca grup social, constituie unul dintre cele mai complexe microsisteme sociale, in ea regasindu-se, practic, imensa majoritate a elementelor structurale ale sistemului social global. Reprezentand "laboratorul" in care oamenii, membrii societatii, se formeaza si isi petrec o buna parte a vietii lor, familia este cadrul in care se transmit valori si norme sociale, influentand decisiv formarea spirituala a oamenilor, modul de raportare a acestora la ei insisi, la semenii lor, la societate in ansamblul sau.

Familia, ca orice grup social, se caracterizeaza printr-o structura si un set de functii specifice. Fara a intra in prea multe amanunte, consideram necesar a le prezenta pe scurt, datorita faptului ca determinarea obiectiva, concret-istorica si evolutia istorica a familiei vizeaza, cu precadere, aceste caracteristici. Mai mult, prin indeplinirea functiilor sale, familia isi afirma rolul sau social deosebit.

Structura familiei vizeaza cel putin doua aspecte:

a)      componenta numerica (inclusiv calitatea celor ce-o constituie) si structura pe generatii;

b)      diviziunea rolurilor si structura de autoritate in familie.

In ce priveste primul aspect, familia s-a schimbat in epoca moderna in principal in sensul reducerii dimensiunii familiei, al reducerii fertilitatii si al trecerii de la predominanta familiei extinse la predominanta familiei nucleare.

Diviziunea rolurilor intre membrii familiei si distributia autoritatii in cadrul acesteia (indeosebi intre partenerii cuplului conjugal) sunt, fara indoiala, dependente intr-o masura decisiva de contextul social-istoric in care traieste familia, de tipul de oranduire sociala, de structura de clasa a societatii, de normele si valorile dominante intr-o epoca data, de obiceiuri si traditii (fara a putea ignora, insa, influenta exercitata asupra diviziunii rolurilor si structurii de autoritate de unele caracteristici personale ale membrilor grupului familial).

Asa stand lucrurile, tendinta dominanta a evolutiei istorice a familiei poate fi considerata a fi, pe de o parte, trecerea de la concentrarea autoritatii daca nu exclusiv, in orice caz predominant in mainile capului familiei la o distribuire tot mai egalitara a autoritatii intre partenerii cuplului conjugal, la o "democratizare" crescanda a vietii de familie iar, pe de alta parte, trecerea de la o foarte stricta diviziune a rolurilor (majoritatea activitatilor gospodaresti si a celor vizand cresterea si ingrijirea copiilor constituind aproape exclusiv obligatii, indatoriri ale sotiei) spre impartasirea din ce in ce mai egala a atributiilor, a responsabilitatilor familiale de catre cei doi soti. Este usor de observat ca intre diviziunea rolurilor si structura autoritatii este o interdependenta stransa.

In privinta functiilor familiei, punctele de vedere exprimate in literatura de specialitate sunt multiple si variate. Date fiind deosebirile dintre acceptiunea sociologica si cea juridica a familiei, trebuie distinse raporturile faptice, sociologice de familie, de raporturile de familie juridice.

In conformitate cu prevederile Codului Familiei, relatiile de familie desemneaza raporturile juridice care izvorasc din casatorie, rudenie, infiere, precum si cele asimilate relatiilor de familie. Juristii vorbesc de relatii personale, relatii patrimoniale si relatii nepatrimoniale.

Fara a insista asupra acestor relatii, consideram util a ne referi pe scurt la principalele functii interne ale familiei din punct de vedere sociologic, retinute de H. H. Stahl si I. Matei (mai ales ca acestea se regasesc, intr-o forma sau alta, la majoritatea specialistilor in studiul sociologic al familiei):

functiile biologice si sanitare, in cadrul carora cea mai importanta este functia reproductiva sau demografica, indeplinirea corespunzatoare a acesteia reprezentand, din punct de vedere al societatii, dar si din cel al familiei insasi, menirea de baza a familiei, ratiunea ei de a fi:

functiile economice - asigurarea unui nivel de trai adecvat al familiei, a unor venituri in masura sa garanteze satisfacerea corespunzatoare a tuturor trebuintelor (sau cel putin a trebuintelor de baza) ale membrilor grupului familial si contributia la cresterea avutiei materiale a societatii;

functia de solidaritate familiala - asigurarea unei coeziuni interne a familiei bazata pe dragoste si intelegere deplina intre partenerii cuplului conjugal si intre acestia si copii, pe comunitatea de interese, nazuinte, ganduri si sentimente, pe atitudine plina de grija si responsabilitate fata de familie, pe dorinta intima, profund inradacinata a fiecaruia de a veni in intampinarea dorintelor celuilalt, pe disponibilitatea la renuntari si ajustari reciproce ale asteptarilor si cerintelor;

functia educativa sau functia socializatoare - asigurarea formarii si educarii tinerilor in vederea integrarii lor adecvate in viata sociala. Privita din perspectiva sistemului social global, aceasta functie este, alaturi de functia demografica, cea mai importanta dintre functiile familiei. Prin indeplinirea corespunzatoare a acestei functii, familia isi aduce o contributie de prim ordin la asigurarea calitatii adecvate a tinerilor ce intra in viata sociala, la formarea unor oameni cu personalitate bine conturata, multilateral dezvoltata, cu un nivel de pregatire, calitati morale, sentimente, convingeri, atitudini de o asemenea natura incat sa-i faca apti sa faca fata cu succes sarcinilor ce le vor reveni in cadrul procesului de dezvoltare social-economica a societatii. Familia, in perspectiva acestei functii, are menirea, pe de o parte, sa asigure socializarea primara a copiilor (in faza in care ea este cel mai important factor educational), iar, pe de alta parte, sa conlucreze efectiv si eficient cu factori educationali institutionalizati (indeosebi cu scoala de toate gradele) in realizarea unor obiective educative comune, sau cel putin convergente.

e) Grupuri cu scop

Desigur ca, intr-un fel sau altul, toate grupurile sociale au un scop, urmaresc un obiectiv mai mult sau mai putin precizat. "Cu toate acestea - afirma Szczepanski - vom denumi grupuri cu scop, in acceptiunea stricta a acestui cuvant, numai acele grupuri care au fost organizate planificat, pentru realizarea stricta a unui anumit scop, sau a unui evantai de scopuri si in care coeziunea este formalizata doar pe considerentul realizarii scopului respectiv" .

Desi sunt predominant grupuri formale, in care scopurile sunt expres stabilite si exprimate in statutul grupului (cum ar fi organizatiile politice, economice, diferitele asociatii si societati create special pentru anumite scopuri), ele pot fi si grupuri informale (conditia fiind ca acestea sa aiba o organizare precisa, obiective bine definite).

Din analiza detaliata a grupurilor cu scop facuta de catre J.Szczepanski, retinem ca relevante urmatoarele elemente:

grupurile cu scop au la baza interesele membrilor grupului, scopul nefiind altceva decat concretizarea intereselor;

scopurile nu trebuie sa fie neaparat comune (in sensul de identice) pentru toti membrii grupului dar, in orice caz, trebuie sa fie similare, asemanatoare pentru a permite convergenta acestora in actiuni, manifestari comune;

exista grupuri cu scop fortate (respectiv acele grupuri in care membrii participa in virtutea legii sau a obligatiilor si care exista independent de vointa lor) si uniuni sau grupuri cu scop, care se formeaza de buna voie.

Grupurile cu scop, mai mult decat alte tipuri de grupuri sociale, presupun existenta unor relatii formalizate intre membri, a unor modalitati precise si eficiente de coordonare a actiunilor, de stabilire a obiectivelor concrete, a unor indatoriri si obligatii precise ale membrilor, a unor modalitati specifice de asigurare a conducerii, de reglementare a conflictelor dintre membri etc. Uneori grupurile cu scop sunt denumite si grupuri de interes.

Forta unui grup cu scop si rolul sau in societate depind de factori cum ar fi: marimea, gradul de organizare, coeziunea interna, unitatea de vointa, capacitatea de actiune, natura intereselor dominate si a raporturilor dintre acestea si interesele altor grupuri, pe de o parte, si cele general-sociale pe de alta etc. De mentionat ca grupurile cu scop pot avea un rol social pozitiv sau unul negativ, precum si faptul ca natura lor este, poate in masura mai mare decat in cazul altora, dependenta de tipul de oranduire sociala si de structura de clasa a societatii.

O categorie aparte de grupuri de interes o constituie asa-numitele grupuri de presiune considerate a fi "orice grup organizat ai carui agenti, in numele grupului, incearca sa influenteze pe altii pentru a lua decizii in conformitate cu interesele grupului" .

Este vorba deci de grupuri care, intr-un fel sau altul, exercita o anumita presiune asupra activitatii si deciziilor altor grupuri, indeosebi asupra organismelor guvernamentale sau forurilor legislative. Exemplele in acest sens sunt numeroase: cercuri de afaceri exercitand presiuni, prin mijloace variate, mergand pana la santaj si coruptie, asupra forurilor legislative, a unor organisme sau a guvernului in totalitatea lui pentru promovarea unei anumite politici, adoptarea unei legislatii in conformitate cu interesele lor; cercuri militariste incercand, si adesea reusind, sa influenteze politica externa a statelor; societatile supra si transnationale dictand, nu de putine ori, politica guvernelor tarilor in care actioneaza etc. Aceasta presiune poate fi exterioara (de la un grup sau reprezentantii acestuia la alt grup), sau interna (exercitata de un grup asupra altuia din care el face parte, cum ar fi cazul in care un grup mic, informal, exercita presiuni asupra unui grup mare, formal, din care face parte), dupa cum poate fi directa sau indirecta, mediata, poate fi puternica sau slaba, totala sau partiala etc. Sunt importante de cunoscut aceste grupuri de presiune si aceste tipuri de actiune, date fiind potentialele efecte sociale majore (pozitive sau negative) ce le pot avea si, mai ales, pentru evitarea efectelor sociale perturbatoare ale presiunii de grup.

Un aspect corelat al problematicii grupurilor de presiune il constituie presiunea grupului ca intreg asupra membrilor sai, cunoscuta indeosebi ca presiune spre conformare. Dupa cum am vazut, orice grup social presupune existenta unui set de norme si valori proprii, a unor reguli de conduita specifice, conturarea unui model moral si, eventual, fizic al membrului grupului etc. Calitatea de membru al grupului, apartenenta la grup implica, fara indoiala, conformarea la aceste norme, valori si reguli de conduita, insusirea si interiorizarea lor. Aceasta confera unitate, coeziune interna grupului, capacitatea de a se manifesta ca entitate de sine statatoare. Caracterul pozitiv sau negativ al acestei conformari depinde de cel putin doi factori:

de orientarea generala a grupului; conformarea la normele unui grup pozitiv orientat poate fi apreciata ca fiind pozitiva si trebuie sustinuta; conformarea la normele unui grup retrograd, negativ orientat, are un caracter distructiv si trebuie evitata (in acest caz, mai corect ar fi sa spunem ca se cere a fi actionat pentru schimbarea orientarii grupului);

de masura in care conformarea la normele grupului afecteaza sau nu afirmarea si dezvoltarea personalitatii fiecarui membru. Dupa cum mai aratam, conformarea, chiar in cazul unui grup pozitiv orientat, este pozitiva in masura in care creeaza conditii favorabile afirmarii personalitatii fiecarui membru al grupului.

*

Desigur ca structura grupala a societatii este extrem de complexa, variind considerabil. Studierea acestei structuri grupale are, fara indoiala, o importanta teoretica deosebita. Ea permite nu numai identificarea multitudinii de grupuri sociale, fiecare cu specificul sau, ci si identificarea determinarii complexe, concret-istorice a acestora si a dinamicii lor, precum si surprinderea locului si rolului lor specific in structura, functionarea si dinamica sistemului social global. Ea are insa si o importanta practica, permitand actiuni concrete de activizare a grupurilor sociale, de optimizare a relatiilor dintre ele, de crestere a contributiei lor specifice la dezvoltarea societatii in ansamblul sau.