Terorismul in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial

Terorismul in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial

Unii autori, cum ar fi Bruce Hoffman, considera ca astfel de metode (cele folosite pe timpul razboiului) sunt cuprinse in termenul general de teroare, pentru a se face distinctie intre acest fenomen si cel de terorism, prin care se defineste violenta comisa de entitati non-statale .

Insa nu toti specialistii sunt de acord cu faptul ca terorismul ar trebui considerat un mod de actiune exclusiv non-statal. De exemplu, Jessica Stern insista asupra faptului ca, prin bombardarea intentionata a populatiei, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, ca mijloc de a distruge moralul inamicului, actorii statali au folosit mijloace teroriste .

Deosebit de feroce au fost crimele comise de hitleristi si japonezi in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial - porniti spre supunerea fortata si dominarea intregii lumi, istoria inregistrand cel mai trist tablou al lumii, marturie a atrocitatilor, care va starni din generatie in generatie, dispretul asupra fiintei umane.

Cel de-al doilea Razboi mondial a debutat si el, printr-un act terorist. Capeteniile celui de-al treilea Reich au cautat o justificare pentru atacarea Poloniei. La 1 septembrie 1939, un comando format din gradati SS si detinuti germani de drept comun, au atacat postul de radio din Gleiwitz, localitate aflata in apropierea granitei cu Polonia. Comandoul german era imbracat in uniforme poloneze pentru a crea impresia unui atac polonez neprovocat.

Dupa executarea atacului, orchestrat de Heinrich Himmler, detinutii au fost impuscati de agenti ai Gestapoului . Hitler a declansat o actiune propagandistica de masa, invitand ziaristi din strainatate sa-i vada pe "atacatorii polonezi ucisi pe teritoriul german".

Perioada de violenta endemica ce a prefigurat razboiul, a fost estompata de grozaviile celei de-a doua conflagratii mondiale care a durat 2174 de zile si a provocat moartea a 55 de milioane de oameni, inregistrandu-se 25 298 de victime pe zi. Razboiul a determinat si moartea a jumatate din populatia evreiasca a lumii. Numarul persoanelor civile ucise a depasit cu mult pe cel al militarilor, fapt care aduce in discutie problema terorismului pe timp de razboi.

Atentatele si actele teroriste comise in aceasta perioada sunt adesea confundate cu simple acte de razboi, motiv pentru care decelarea acestora este dificila. Majoritatea atentatelor s-au indreptat contra conducatorilor militari si politici ai tarilor implicate in razboi. Unele au fost planuite si infaptuite de inamic, iar altele au fost comise de apropiatii sau aliatii demnitarilor vizati, urmarindu-se rasturnarea grupului politic conducator, atragerea simpatiei invingatorilor, rezolvarea unor presiuni aparute intre aliati etc. Pozitia militarilor fata de populatia civila in conditiile desfasurarii unui razboi total, generalizarea miscarilor de partizani, maquis sau gherila care implicau in lupta categorii formale si necombatante, toate acestea au creat premisele aparitiei si proliferarii actelor de tip terorist.

Hitleristii germani n-au tinut cont de nici un fel de norme ale dreptului international, desfasurand acest razboi deopotriva contra populatiei civile pasnice si neinarmata, impotriva femeilor, copiilor, batranilor. In acelasi timp aliatii, tot prin intermediul bombardamentelor , au semanat moartea si ranirea a milioane de oameni nevinovati.

Lordul E. Russel - unul din meticulosii cercetatori ai atrocitatilor hitleriste, in lucrarea sa Flagelul svasticii ocupandu-se amplu de actele savarsite de hitleristi, mentioneaza, intre altele, urmatoarele cu privire la prizonierii de razboi: Au fost cercetate multe acte de bestialitate comise fata de prizonierii de razboi rusi. Unii, au fost torturati, li s-au scos ochii, li s-au spintecat pantecele, le-au fost taiate picioarele, mainile, degetele, urechile si nasul . S-au gasit dovezi de necontestat, mentioneaza E. Russel, ordine date de comandanti militari hitleristi - in numele comandamentului suprem, ca prizonierii de razboi sa fie exterminati.

Si militarii japonezi au procedat la fel de crud cu prizonierii de razboi. La 14 decembrie 1944, prizonierilor dintr-un lagar li s-a ordonat sa intre intr-un adapost antiaerian care fusese stropit cu benzina. A urmat explozia, in care au murit in masa toti cei aflati in adapost. Militaristii impuscau, decapitau si ardeau de vii mai cu seama pe aviatorii aliatilor cazuti prizonieri .

La randul sau, academicianul P. S. Romaskin aminteste ca japonezii ajunsesera chiar la canibalism. Soldatii japonezi mancau prizonieri de razboi, prilej cu care organizau ceremonii funebre, la care participau chiar si ofiteri superiori ai armatei japoneze . Faptul comiterii de canibalism in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial din ordin superior al comandamentului suprem, a fost confirmat si la procesul de la Tokio (mai-noiembrie 1948).

Crimele savarsite impotriva populatiei pasnice, neinarmate, din zonele ocupate, in 'depistarea partizanilor', depasesc imaginatia. Este semnificativ ordinul dat de Hitler, anterior inceperii razboiului, transmis mai departe de comandamentul german: Ordon a se deschide foc asupra oricarui rus ce-si face aparitia la o distanta de 600 metri, se spunea in ordinul comandamentului german din 25 septembrie 1941.

A nu se uita insa si de lagarele speciale - "lagarul mortii" de la Auschwitz - utilate cu camere speciale de gazare, crematorii, in care aveau sa-si gaseasca moartea milioane de oameni: evrei, rusi, polonezi, cehoslovaci, romani, iugoslavi, francezi, belgieni, olandezi, stransi din toate teritoriile aflate sub puterea hitleristilor pentru a fi supusi pedepsei. Lagare de felul celui de la Auschwitz se stie ca au functionat la Dachau, Buchenwald, Matthausen etc.

In paralel aveau loc distrugeri, incendieri, devastari savarsite atat de militarii germani, cat si de cei japonezi. De asemenea, Armata Rosie sovietica s-a facut vinovata de numeroase asasinate in masa in Polonia, Ucraina, tarile baltice, republicile caucaziene etc, dar cei care s-au "distins" cel mai mult in practicarea unui terorism de razboi generalizat au fost japonezii care au decimat cu premeditare populatia civila si prizoniera de razboi din Filipine, Thailanda, Malaezia si China.

Legat de fapte care se incadreaza la forma terorismului de stat comise in timpul celui de al doilea Razboi Mondial un loc primordial il ocupa macelul de la Katyn unde, din ordinul lui I.V. Stalin, presedintele URSS si comandantul suprem al armatei sovietice, aveau sa fie impuscati sute de ofiteri polonezi.

Crimele comise in timpul celor doua razboaie mondiale au fost de proportii fara precedent, cu tenta terorista, afectand profund sentimentul de umanitate si justitie. Invingatorii celui de-al doilea Razboi Mondial s-au vazut confruntati in perioada postbelica cu atacuri teroriste executate dupa tiparul pe care ei il folosisera in pregatirea gherilelor si miscarilor de rezistenta din timpul razboiului, cand considerasera ca moralitatea si legitimitatea sunt circumstantiale, iar atingerea obiectivelor strategice permite derogari de la legile pacii si razboiului.

Dupa razboi, toate aceste acte au devenit simboluri ale rezistentei antifasciste, pagini de lupta contra invadatorilor, motiv pentru care, aproape nimeni nu a mai indraznit sa le catalogheze ca imputabile. Deraparea rezistentei armate in terorism a reprezentat un bagaj motivational important, mostenit de teroristi in perioada postbelica, deoarece ceea ce era considerat justificabil din punct de vedere moral si legal atunci, putea fi folosit in continuare impotriva altor tinte.

Evolutia terorismului de la acte de inspaimantare a populatiei, din vremea Imperiului roman si a invaziilor barbare, pana la ceea ce azi numim razboi terorist, razboi care, intr-o forma sau alta, afecteaza intreaga planeta, este indubitabila. De aici rezulta o multime de intrebari la care nu se poate raspunde imediat si superficial. Neindoielnic, terorismul este un fenomen complex, cu cauze profunde, ce tin de functionarea societatii si, deopotriva, de patologia sociala.

Terorismul este un fenomen mult mai complex chiar decat razboiul, care trebuie studiat si aprofundat nu doar pentru a-i limita efectele si a-i pedepsi pe cei vinovati, ci indeosebi pentru a-i intelege si a-i eradica mecanismele si cauzele. Aceasta este o concluzie foarte importanta de care trebuie sa se tina seama in analiza si combaterea acestui fenomen. Politica lumii este dominata nolens-volens de hotararea Statelor Unite ale Americii (si a coalitiei care s-a format in jurul ei) de a eradica terorismul din lume prin operatia Justitie infinita . Problema este insa extrem de dificila, caci nu este vorba de a deschide unul sau mai multe fronturi militare impotriva unor natiuni vinovate, ci de necesitatea depistarii unor retele planetare de cuiburi teroriste (depozite de arme, locuri de antrenament, centre de informare, depozite bancare, unitati economice etc) care formeaza o vasta si complexa structura multinationala ce trebuie anihilata. La aceasta se adauga caracterul clandestin si conspirativ. Este posibil ca prin fermitate si rabdare, terorismul modial sa fie eradicat, asa cum a fost lichidat cel german acum cateva decenii. Incontestabil, nota de plata va fi foarte mare .