ASPECTE GENERALE PRIVIND STADIUL CERCETARII IN DOMENIUL EVAZIUNII FISCALE - Conceptul de evaziune si formele sale

ASPECTE GENERALE PRIVIND STADIUL CERCETARII IN DOMENIUL EVAZIUNII FISCALE

Conceptul de evaziune si formele sale

Evaziunea fiscala este unul din fenomenele economico-financiare de maxima importanta cu care statele de astazi se confrunta, intr-o masura mai mare sau mai mica.

Termenul de evaziune provine de la  evasio  -  scapare  in limba latina. Adica,scaparea contribuabilului de sub incidenta legii fiscale.

In literatura de specialitate au fost date mai multe interpretari conceptului de evaziune fiscala. Cu toate acestea insa, cuvintele care desemneaza acest fenomen sunt imprecise.

In perioada intrebelica, Lerouge si M.A.Piater includ notiunea de evaziune fiscala in cea de frauda, lansand astfel o prima definitie a acestui fenomen.

In conceptia altor autori, precum C. V. Brown si J.M.Jakson, evaziunea fiscala este definita ca o reorganizare legala a unei afaceri astfel incat sa minimizeze obligatia fiscala, iar frauda fiscala ca pe o rearanjare ilegala a unei afaceri in acelasi scop.

O alta definintie a conceptului de evaziune fiscala a fost data de Maurice Duverger, care aprecia ca acest fenomen desemneaza ansamblul manifestarilor de fuga din fata impozitului.

M.C. de Brie si P. Charpentier[3] considerau ca evaziunea fiscala este  arta de a evita caderea in campul de atractie a legii fiscale .

Intr-o analiza economica din anii 60, cunoscutul economist american Milton Friedman remarca aparitia prevederilor legale si a altora care sprijina evaziunea fiscala, in speta, asa numitele portite legale ce permit reducerea procentuals a cotelor de impozit.[4]

Potrivit abordarii economice a comportamentului uman de catre renumitul economist Gary S. Beker, evaziunea fiscala este o  componenta a crimei economice  spunand ca este una din  marile industrii  tocmai prin nivelul veniturilor pe care le atinge si a numarului autorilor implicati.

Privind din acelasi unghi, al naturii umane, Virgil Condrescu, in lucrarea sa  Evaziunea fiscala in Romania  sublinia ca :  natura omeneasca are totdeauna tendinta sa puna interesul general in urma interesulul particular ; ea este inclinata sa considere impozitele mai mult ca un prejudiciu decat ca o legitima contributie la cheltuielile publice si sa vada intotdeauna cu ochi rai pe acela care vrea sa-i micsoreze patrimoniul .

In Romania, prima lege de urmarire a realizarii veniturilor publice a statului, judetelor si comunelor, a administratiilor si stabilimentelor publice de binefacere dateaza de la 203.1877 care stipula ca:  orice contribuabil care nu-si achita impozitul pana la data de 15 din luna mediana a trimestruilui devenea urmarit fiscal . De aici, transpune intr-o anumita masura ceea ce astazi este ideea de patrimoniu si combatere a evaziunii fiscale.[5]

La inceputul secolului trecut, Oreste Atanasiu considera evaziunea fiscala ca fiind reprezentata de  totalitatea procedurilor licite si ilicite cu ajutorul carora cei interesati sustrag, total sau partial averea lor, obligatiile stabilite prin legile fiscale .

Insa, cea mai cuprinzatoare definitie din acea perioada, a fost data de Virgil Coderscu, in lucrarea sa  Evaziunea fiscala in Romania  prin care sustinea ca :  o rezultata logica a defectelor si inadvertntelor unei legislatii imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum si a unei neprevederi si nepriceperi a legiuitorului a carui fiscalitate excesiva e tot atat de vinovata ca si cei care ii provoaca prin aceasta la evaziune .

In 1947, este adoptata celebra  lege 344  antievaziune, inspaimantatoare prin severtatea ei, aceasta are si o rezonanta politica (de clasa), prin care faptele de evaziune fiscala sunt considerate  acte de sabotaj , cele mai grave fiind pedepsite cu munca zilnica de la 5 la 20 de ani.

Etapa tranzitorie de la economia dirijata la economia de piata, caracterizata prin modificari structurale ale relatiilor economice, favorizeaza faptele ilegale, indeosebi coruptia, traficul de influenta si, desigur evaziunea fiscala. Legea 87/1994 vine sa asigure siguranta bugetului statului. In cadrul acestei legi se incearca o noua definire a fenomenului de evaziune fiscala ca fiind  sustragerea prin orice mijloace in intregime sau in parte de la plata impozitelor, taxelor si altor sume datorate bugetului de stat si celorlalte bugete de catre persoanele fizice si juridice romane sau straine .

Sistemul extins al deductibilitatii fiscale cu caracter special care incita la discretionism in aplicarea reglementarilor legale il determina pe Paul Diaconu sa afirme ca :  evaziunea fiscala legala, locala, va actiona ori de cate ori exista posibilitatea de optiune, de exceptie de la regula, de omisiune de interpretatre in mai multe posiblitati, de la existenta unei legislatii paralele pentru o firma ce poate stabili dimensiuni diferite, acolo unde regula fiscala exprima posibilitatea de optiune a aplicatului .

Nicolae Hoanta, in lucrarea sa  Economie si finante publice  considera

ca  evaziunea fiscala si coruptia sunt stari ale economiei, ale comportamentului economic si social al indivizilor, mult si intens blamate de mass-media si oamenii politici (in cautare de capital politic).[11]

Intr-o lucrare aparuta in 1997 ,acesta a emis  teoria persistentei evaziunii fiscale , pe care a explicat-o si a opinat ideea ca cercetatorul acestui fenomen trebuie sa  priveasca echidistant interesul individual si cel al statului in ceea ce priveste evaziunea fiscala. 

Reforma sistemului fiscal din tara noastra, ca o necesitate a armonizarii sistemelor fiscale europene, precum si valoarea considerabila a prejudiciilor pe care faptele de evaziune fiscala le aduc bugetului general consolidate au determinat o modificare a reglementarilor legale in acest domeniu prin adoptarea unei noi legi .

Dragos Patroi este de parere ca  o economie cu tendinte evazioniste ne aduce o perspectiva incerta privind aderarea la Uniunea Europeana, deoarece piata comunitara nu va accepta denaturarea mediului concurential in interiorul sau prin accesul unor produse sustrase sarcinilor fiscale ; libertatea politicii fiscale adoptata la nivelul autoritatii nationale nu poate include un regim de  liberalizare  a tendintelor evazioniste.

Din aceasta perspectiva statul trebuie sa se rezume la asigurarea unui cadru legislativ clar si concis precum si la aplicarea in practica, unitara, a acesteia. In functie de modul cum poate fi savarsita, evaziunea fiscala cunoaste doua forme de manifestare  :

• evaziune care poate fi realizata la adapostul legii, evaziune licita sau legala ;
• evaziune care se realizeaza cu incalcarea legii, fiind deci illicita sau frauduroasa.

Evaziunea fiscala licita

Evaziunea fiscala realizata la adapostul legii permite sustragerea de la indeplinirea obligatiilor bugetare prin interpretarea legilor fiscale in favoarea contribuabilului , fara ca acest lucru sa fie considerat contraventie sau infractiune .

Cele mai uzuale forme de manifestare a evaziunii fiscale licite in diverse tari sunt :

Avantajele in natura (masini de serviciu, drepturi de subscriere a unor actiuni ale intreprinderii atribuite cadrelor de conducere, participarea la cheltuielile de scolarizare a copiilor etc).Toate aceste avantaje sunt atribuite de catre patroni unor salariati pentru a se sustrage de la plata ratelor ridicate de impozitare a venitului.

Reduceri de impozite pe venit din profitul reinvestit pentru dezvoltarea activitatii aducatoare de venit.

Posibilitatea deducerii din venituri (profit) a unor cheltuieli privind amortizarea si fondul de rezerva intr-un cuantum mai mare decat cel care s-ar justifica din punct de vedere economic.

Amortizarea accelerata, atunci cand e permisa de lege pentru unele categorii de mijloace fixe, conduce la diminuarea profitului impozabil in favoarea constituirii unui fond de amortizare mai mare decat cel impus de valoarea uzurii fizice si morale, inregistrate de mijloacele fixe respective in perioada luata in calcul.

Domicilii in asa numitele  paradisuri fiscale  (centre fiscale care ofera conditii de impozitare mai favorabile decat in tarile lor) pentru rezidentii care investesc aici pentru persoane fizice sau juridice.

Evaziunea fiscala ilicita

Evaziunea ficala ilicita reprezinta un fenomen antisocial ce se manifesta prin sustragerea de la bugetul public a unui volum important de resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic .

Evaziunea fiscala frauduroasa sau frauda fiscala apare in situatia in care se disimuleaza obiectul impozabil, se subevalueaza cuantumul materiei impozabile sau se folosesc alte mijloace de sustragere de la plata impozitului datorat .

Formele de manifestare a unei astfel de evaziuni pot fi grupate in urmatoarele categorii :

Desfasurarea de activitati de catre unii contribuabili care realizeaza venituri clandestine , nedeclarate la organele fiscale in vederea impunerii.

Aceasta forma de manifestare a evaziunii fiscale se regaseste atat in randul persoanelor fizice , cat si al celor juridice , carora organele fiscale , ca urmare a unor controale efectuate le pot stabili diferente de impozite si taxe, apilcandu-se totodata sanctiuni contraventionale pentru nerespectarea legislatiei fiscale .

Neinregistrarea si nedeclararea in totalitate a veniturilor realizate de catre contribuabili in scopul diminuarii masei impozabile .

Supradimensionarea costurilor de productie sau a cheltuielilor generate de activitatea desfasurata in scopul diminuarii venitului impozabil prin:

inscrierea in evidentele financiar - contabile (registru de venituri si cheltuieli sau in contabilitatea proprie a cheltuielilor) a unor cheltuieli care nu sunt aferente veniturinor realizate ;

mentinerea pe sold a unor cheltuieli de transport, diferente de pret la produse finite, mai mici decat cele corespunzatoare marfurilor si produselor nevandute , existente in stoc ;

includerea in costuri a unor cheltuieli de natura investitiilor precum si a dobanzilor bancare aferente imprumuturilor pentru investitii ;

inregistrarea pe cheltuieli a unor amenzi , majorari sau alte sume cu caracter sanctionatoriu stabilite de organele de control ;

includerea in costuri a unor drepturi salariale fictive.

In functie de locul unde au fost constatate , cazurile de evaziune fiscala se pot categorisi astfel:

a)      la frontiera ( la punctele vamale ) s-au constatat de catre organele de control marfuri fara documente , cu documente false sau subevaluate fata de preturile de pe piata internationala ;

b)      pe drumurile publice, atunci cand mijloacele fixe , materiile prime, marfurile sunt transportate in cantitati si la preturi diferite decat cele inscrise in documentele legale care in mod obligatoriu trebuie sa le insoteasca ;

c)      la locul desfasurarii activitati de catre persoanele fizice sau juridice , sau chiar in afara acestuia si anume :

desfasurarea de activitati  subterane  ;

declararea falsa a obiectului sau sursei impozabile, neinregistrarea plusurilor de inventar si a diferentelor rezultate din reevaluarea stocurilor ;

nregistrarea in conturile de cheltuieli ale societatilor comerciale a unor cheltuieli de protocol ( deplasari in scop turistic, note de plata la restaurant , cadouri cu caracter protocolar) care in realitate sunt cheltuieli personale ale intreprinzatorului particular ;

evidenta dubla a conturilor sau alte cauze si metode de sustragere de la plata impozitelor si taxelor datorate bugetului .

Pe masura adancirii cooperarii economice internationale ai a dezvoltarii pe multiple planuri a relatiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite , evaziunea fiscala nu se manifesta doar ca fenomen intern, national,ci a devenit unul international.

Astfel, din punctul de vedere al ariei de intindere a evaziunii fiscale ilicite se pot intalni doua forme :

= Frauda nationala , se manifesta in principal prin doua forme :

= Frauda fiscala artizanala , care este mai putin definita de modalitatile tehnice de realizare, cat de modul izolat , pe cont propriu al autorilor ei .

Persoana ( in general fizica ) care realizeaza frauda artizanala nu actioneaza in legatura cu altii, nu recurge la o organizatie in acest scop . Ca exemplu, pot fi mentionate cazuri dintre cele mai simple - o diminuare a pretului real de vanzare a unui imobil, sau importului de mafuri fara sa fie declarate - pana la cazuri mai complexe , cum ar fi omiterea inregistrarii veniturilor in contabilitate sau majorarea cheltuielilor deductibile .

De asemenea, tot o forma de frauda este si  munca la negru , care permite celui ce o exercita sa obtina venituri nedeclarate.

Amploarea acestui fenomen este , cel putin in Romania , considerabila, ea scutindu-l pe patron de cheltuielile sociale (cotizatiile sau contributiile sociale ). Cu cat diferenta dintre salariul net primit efectiv de catre angajat si costul global al locului de munca (salariul brut plus cotizatiile ce cad in sarcina patronului ) este mai mare , cu atat patronul este mai interesat sa recurga la mana de lucru nedeclarata . Pierderile din impozit pe venit si cotizatiile sociale sunt considerabile, fenomenul fiind caracteristic si altor state dezvoltate (ex. Italia ). 

= Frauda fiscala industriala se manifesata prin recurgerea la procedee complexe, avand atat caracter fiscal, cat si penal.

In acest caz sunt implicate atat persoane fizice, cat si juridice care se sustrag in mod frauduros de la plata impozitelor .

Principiul de baza de la care pleaca cei care comit frauda fiscala industriala este de a realiza o concordanta intre evidenta contabila (bilant, jurnale contabile ) si documente justificative (facturi, avize de expeditie etc), pornind de la premisa ca verficarile fiscale constau numai in constatarea de catre organele de control a acestei concordante .

In situatia comiterii fraudei fiscale industriale aceasta corelatie se realizeaza cu ajutorul documentelor justificative fictive , furnizate de organizatii specializate , care constituie o adevarata industrie a fraudei .

Una din metodele uzuale este aceea a folosirii unui  mandatar  inscris la Registrul Comertului care , in acest mod are dreptul de a emite facturi de vanzare fictive sub acoperirea antetului sau  Mandatarul  este in speta o persoana juridica care emite documente comerciale corespunzatoare unor operatii fictive desfasurate intre firme reale, care sunt, in aparenta, ireprosabile in ceea ce priveste activitatea desfasurata.

Acest gen de frauda fiscala se manifesta in diverse sectoare de activitate , in ara noastra fiind cel mai des intalnite in cazul importurilor de tigari, cafea si bauturi alcoolice. In alte tari, exemplele sunt numeroase in domeniul industrial , bancar , imobiliar etc.

= Frauda internationala

Manifestarea acestui fenomen isi gaseste explicatia in solidaritatea dublei impuneri, datorita autonomiei regimurilor fiscale nationale, cat si presiunilor fiscale rezultate de aici .

Intr-o masura importanta evaziunea internationala este legata de ramnificarea productiei anumitor intreprinderi spre tari cu legislatie fiscala favorabila. De asemenea ea este facilitata de existenta zonelor libere care beneficiaza de exrtateritorialitate vamala si care scapa total sau partial, legislatiilor nationale .

Investitorii straini implanteaza aici unitati industriale si produc pentru export, in conditii salariale si cheltuieli sociale deosebit de convenabile .

2. Cauzele evaziunii fscale

Dincolo de substratul economic, evaziunea fiscalsa este un fenomen stabil, care se manifests ca un raspuns al contribuabilului la actiunea de constrangere impusa acestuia de catre stat, in calitate de garant al vietii sociale.

Specialstii care au studiat acest fenomen, au 'trasat' o linie cauzala, care duce la evaziunea fiscala:

intentia de eludare sau nerespectarea intentionata a legislatiei fiscale, in scopul sustragerii de la plata obligatiilor catre stat;

desfasurarea de activitati nelegale (sub aspectul de functionare sau a respectarii obiectului de activitate);

refuzul sau tergiverasrea achitarii obligatiilor fiscale corect determinate;

conducerea incorecta sau incompleta a evidentelor privind elementele de terminare a obligatiilor fiscale;

exploatarea unor incoerente, inconsecvente sau interpretari ale legislatiei, indeosebi pe linia unor facilitati fiscale acordate de lege;

necunoasterea legislatiei fiscale;

Posibilitatile de eludare a fiscului difera de la o categorie la alta, in functie de natura si provenienta veniturilor ori averii supuse impunerii, de modul concret de stabilire a materiei impozabile, de modul de organizare a controlului fiscal si de alti factori specifici.

Este de remarcat faptul ca dintre toate categoriile sociale, salariatii dispun de cele mai reduse posibilitati de eludate a fiscului, deoarece impunerea acestora se face pe baza declaratiei unui tert , a intreprizatorului. In schimb industriasii, comerciantii, liber profesionalistii beneficiaza din plin de posibilitatea de eschivare de la impozit, pe care le ofera impunerea pe baza de declaratie.

Alte cauze ale evaziunii fiscale sunt urmatoarele:

v     desfasurarea activitatii producatoare de venituri fara autorizatie legala sau de documente legale de provenienta a marfurilor ce fac obiectul comercializarii;

v     nerespectarea de catre agentii economici a reglementarilor privind organizarea evidentei patrimoniului, veniturilor, cheltuieilor si rezultatelor financiare, neconducerea corecta si la timp a evidentei contabile. Se constata inregistrari contabile eronate sau omisiuni de inregistrare in general privind obligatiile fiscale.[19]

v     munca clandestina cel putin sub doua forme: activitate pe cont propriu, fara autorizatie si asa numita 'munca la negru'. Practic anumite forme de activitati ascunse, scapa controlului. Lipsa sanctiunilor in abaterile infractionale, fictivitatea controalelor sau lipsa de fermitate in valorificarea rezultatelor controalelor fiscale si financiare conduc la evaziune fiscala;

v     suportarea pe cheltuielile firmei sau ale societatii controlate de actionar sau asociat, a unor importante cheltuieli realizate in scop particular si privat al acestora si care nu au legatura cu activitatea de baza a societatii;

v     nedimensionarea corecta sau neinregistrarea corecta a cheltuieilor nedeductibile fiscal;

v     imperfectiunea legilor, a actelor normative si a instructiunilor de aplicare a actelor normative si legislative cu caracter financiar, contabil si fiscal, precum si lipsa de fermitate a acestora in vederea evaziunii fiscale;

v     acordarea de amanari sau anulari de impozite si taxe sau anularea majorarilor de intarziere si a penalitatilor prin acte emise de MFP au ajutat si au condus in unele perioade la evaziune fiscala. Este necesar ca aceste facilitati sa fie controlate prin acte legislative;

v     acordarea unor facilitati fiscale acelor (persoane juridice) care nu si-au achitat la termenele legale sau deloc, obligatiile fiscale, precum si acordarea unor subventii acelor contribuabili care au mari datorii restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale.

3. Cai de combatere a fenomenului de evaziune fiscala

Necesitatea intocmirii evidentelor fiscale in combaterea fenomenului de evaziune fiscala

Specialistii din cadrul Ministerului Finantelor Publice, care se ocupa de efectuarea controlului fiscal au ajuns, din considerente practice la concluzia ca, prin intocmirea riguroasa a unor documente(Fisa platitorului) se poate folosi cea mai eficienta metoda de combatere a fenomenului evazionist.

Justificarea acestui fapt se regaseste in relatia dintre contribuabili si unitatea fiscala, relatie care presupune existenta unui proces complex, in care sunt obligatorii urmatoarele etape :

constatarea si calcularea tipurilor de impozite si taxe conform obiectului de activitate al fiecarui contribuabil, precum si legislatiei fiscale ;

stabilirea obligatiilor fiscale prin debitarea impozitelor si taxelor cu debit sau crearea obligatiilor pentru restul impozitelor ;

urmarirea si incasarea acestora;

intocmirea evidentelor fiscale nominale (pentru fiecare contribuabil ), cat si a celor centralizate (in vederea cunoasterii volumului total al incasarilor fata de obligatiile stabilite pe fiecare contribuabil sau natura de venit).

In prezent, constatarea, calcularea si stabilirea obligatiilor fiscale este cunoscuta de aparatul fiscal intr-o masura satisfacatoare.Dar nu acelasi lucru se poate afirma despre transpunerea acestor obligatii fiscale in practica, in conditiile in care unui inspector fiscal si revin un numar foarte mare de contribuabili.

Importanta si necesitatea intocmirii  Fisei platitorului  rezida din faptul ca, intr-un astfel de document trebuie sa fie inscrise sumele incasate, pentru a cunoaste in orice moment daca au fost platite sau nu sumele stabilite, daca exista sau nu sumele stabilite, daca exista sume de plata restante sau daca s-a platit mai mult decat obligatiile stabilite.

Evidenta fiscala trebuie sa fie o "oglinda" atat pentru contribuabili cat si pentru unitatea fiscala, in vederea calcularii si stabilirii obligatiilor fiscale precum si a intocmirii formularelor de urmarire si incasare a impozitelor si taxelor.

2.Limitarea presiunii fiscale-mijloc de diminuare a evaziunii fiscale

Pentru a-ti realiza scopul in cadrul politcii fiscale, presiunea fiscala impusa de preturile publice trebuie sa armonizeze doua tendinte diametral opuse : pe de o parte, pe cea a statului, care doreste ca aceasta sa fie tot mai mare pentru acoperirea cheltuielilor publice crescande si, pe de alta parte, cea a cetateanului, care doreste o presiune fiscla cat mai mica. Indiferent de terminologia folosita in literatura de specialitate (coeficient fiscal , tensiune fiscala), presiunea fiscala exprima aceeasi idee a obligatiei prin impozit fata de stat.

Pragul fiscalitatii suportabile de contribuabili a fost mereu ridicat de catre tehnicieni, iar practica se pare ca l-a depasit de fiecare data.

Plafonul fiscal este variabil deoarece presiunea fiscala maxima este mai mult o perceptie care se modifica in functie de circumstantele economice, politice, sociale si psihologice. Ideea ca  un impozit prea mare omoara impozitul  se modifica pregnant in gandirea multor economii.

In literatura de specialitate s-au cristalizat doua criterii de optimizare fiscala :

nivelul optim al presiunii fiscale este acela care permite maximizarea produsului intern brut ;

nivelul optim al presiunii fiscale este acela care maximizeaza randamentul prelevarilor ce trebuie suportate de contribuabil ;

Nu se poate stabili prin metode stiintifice un prag optim al presiunii fiscale, ea fiind influentata de o serie de factori obiectivi si subiectivi, de nivelul de dezvoltare economica, de conjunctura politica si sociala etc.

Este evident faptul ca presiunea fiscala excesiva si un nivel ridicat al impozitelor si cotizatiilor sociale au un impact negativ asupra comportamentului agentilor economici si al contribuabililor.

Efectele negative care sunt generate si care, intr-o oarecare masura se manifesta sub diverse forme de evaziune fiscala se resimt in cele din urma asupra rezultatelor activitatii economice.

3.Eficienta controlului fiscal

Competentele privind modul cum persoanele fizice si juridice si-au creat si achitat obligatiile fata de bugetul statului revin in prezent inspectorilor cu atributiuni de control financiar-fiscal din cadrul Minsterului Finantelor Publice si al unitatilor teritoriale(anexa nr.1)[20], comisarilor Garzii Financiare, specialistilor din cadrul Curtii de Conturi, Politiei economice, specialistilor din Serviciul pentru preturi si protectia concurentei etc.

Incepand cu 1octombrie2003, a fost infiintata Agentia Nationala de Administrare Fiscala, entitate care inglobeaza toate functiile de administrare fiscala realizate anterior in cadrul departamentului specializat din Ministerul Finantelor Publice.

Din structura organizatorica a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (anexa nr.2), rezulta ca aceasta este autorizata sa exercite nemijlocit si neingradit controlul fiscal , cu implicatii directe asupra prevenirii si combaterii evaziunii fiscale.

In cadrul Directiei Genarale a Finantelor Publice functioneaza Activitatea de Control Fiscal avand urmatoarele atributii:

- stabileste in sarcina contribuabililor diferentele de impozite si taxe prin nerespectarea obligatiilor fiscale si calculeaza majorari de intarziere pentru neplata obligatiilor fiscale;

-verifica modul de respectare a Legii contabilitatii nr.82/1991 cu modificarile

ulterioare si regulamentul de aplicare a acestuia;

-verifica documente,inscrisuri, registre sau evidente contabile ale unitatilor controlate

sau tertilor necesare realizarii obiectului controlului;

- verifica sinceritatea documentelor si declaratiilor privitoare la impunere;

- verifica bilanturile contabile si contul de profit si pierderi sub aspectul respectarii

obligatiilor fiscale si concordanta datelor inscrise in acestea cu cele din contabilitate;

- raspunde de solutiile propuse pentru valorificarea constatarilor din actele de control;

- verifica sesizarile primite pe linia controlului fiscal;

- dispune masuri in vederea inlaturarii si prevenirii neregulilor constatate in activitatea

financiar-fiscala a agentilor economici.

Printre organele cu atributii fiscale ale Ministerului Finantelor Publice trebuie mentionata si Trezoreria Statului, organizata atat la nivel central cat si in profil teritorial care are ca sarcini incasarea veniturilor bugetare pe baza evidentei stricte a fiecarui platitor, din care sa rezulte obligatiile de plata, sumele incasate si debitele ramase de incasat. De asemenea are obligatia sa exercite controlul financiar preventiv asupra incasarii ipozitelor si taxelor datorate de lege in cazul nerespectarii termenelor de plata.

Potrivit prevederilor legale Garda Financiara se organizeaza si functioneaza pe intreg teritoriul tarii, in subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, finantata de la bugetul de stat si care exercita control operativ si inopinat privind prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte sau ca efect evaziunea si frauda fiscala, cu exceptia stabilirii diferentelor de impozit, taxe si contributii precum si a dobanzilor si penalitatilor aferente acestora, a urmaririi incasarii veniturilor bugetare si solutionarii contestatiilor.

O contributie substantiala in combaterea fenomenului de evaziune fiscala o poate avea ai Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei prin unittaile sale teritoriale judetene.

Prin combaterea fenomenului de 'munca la negru' aceste institutii pot contribui la cresterea sumei impozabile impozitului pe venit si deci reducerea fenomenului de evaziune fiscala.

In situatiile in care organele de control financiar fiscal constata fapte care potivit legii constituie infractiune, documentatiile de control se transmit organelor de cercetare penala.

Organele de cercetare penala (parchet si politie) prin serviciile de specialitate, sunt abilitate sa constate cazuri de evaziune fiscala din teritoriul lor de competenta.

In acest sens, organle de cecetare penala mai sus numite solicita in scris organelor fiscale ca aceastea sa determine prejudiciul adus bugetului public national, prin savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.

Dupa determinarea prejudiciului, constand in diferente de impozite si taxe, organele fiscale in numele statului roman se constituie in parte civila in procesul penal atat pentru sumele ce reprezinta prejudiciu, cat si pentru foloasele nerealizate, concretizate in majorari de intarziere calculate de la data la care aceste sume erau datorate.

Eficienta controlului fiscal este mult mai ridicata daca se pune accent pe prevenirea fenomenului evazionist, care nu depinde numai de gradul de constiinta si seriozitatea contribuabilului, ci poate mai degraba, de crearea unor legi fiscale coerente si juste, de scaderea presiunii fiscale si de cresterea nivelului de dezvoltare economica si sociala.

In conditiile actuale ale economiei romanesti, specialistii fiscali considera ca, daca legile economice si fiscale, pe de o parte, si dotarea aparatului de control fiscal, pe de alta parte, ar fi mai bine concepute, s-ar putea realiza doua lucruri extrem de importante privind combaterea fenomenului evazionist si anume :

- reducerea evaziunii fiscale (lichidarea fiind imposibila) si crearea unui echilibru intre membrii societatii, in scopul formarii unei paturi mijlocii a populatiei, care sa acumuleze venituri in paralel cu mentinerea unui buget central sau social cat mai echilibrat, realizat in cea mai mare parte prin contributia lor ;

- scaderea presiunii fiscale in randul contribuabililor care ar conduce in final la o diminuare a evaziunii fiscale.

O modalitate eficienta in combaterea evaziunii fiscale o reprezinta, de aesemenea, si preocuparea de a concentra impozitele in domenii care pot fi urmarite de autoritatile fiscale cu costuri cat mai reduse. In sprijinul acestei afirmatii vine faptul ca, impozitele pe venit bazate pe evaluarea de catre contribuabili , aduc la buget mai putine venituri decat cele retinute direct de catre stat.

4.Cazierul fiscal- instrument de evidenta si urmarire a disciplinei fiscale

Modernizarea administratiei fiscale presupune existenta unui sistem informational capabil sa puna la dispozitia adminitratiei informatii sitematizate si operative in vederea cunoasterii situatiei fiscale a contribuabililor.

Cazierul fiscal reprezinta un sistem de evidenta a contribuabililor, persoane fizice si juridice, precum si a asociatilor, actionarilor si reprezentantilor legii sau acelora care au savarsit fapte sanctionate de legile financiare, vamale, sau care privesc disciplina fiscanciara .

Scopul principal al organizarii cazierului fiscal il constituie prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, precum si intarirea administrarii impozitelor si taxelor prin identificarea contribuabililor cu risc fiscal ridicat.

Conform reglementarilor in vigoare, faptele care se inscriu in cazierul fiscal al contribuabililor sunt:

-refuzul de a prezenta organelor de control, imputernicite conform legii, documentele justificative si actele de evidenta contabila precum si bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor si contributiilor la fondurile publice, in vederea stabilirii obligatiilor bugetare;

-punerea in circulatie, in orice mod, fara drept, sau detinerea in vederea punerii in circulatie fara drept a documentelor financiare si fiscale;

-sustragerea de la plata obligatiilor fiscale prin neinregistrarea unor activitati pentru care legea prevede obligatia inregistrarii sau prin exercitarea de activitati autorizate, in scopul obtinerii de venituri;

-omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii in acte contabile sau in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori inregistrarea de operatiuni sau cheltuieli nereale, in scopul de a nu plati ori a diminua impozitul, taxa ori contributia;

-organizarea si conducerea de evidente contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor in scopul diminuarii veniturilor sau surselor impozabile;

-emiterea, distribuirea, cumpararea, completarea ori acceptarea cu stiinta de documente fiscale false;

-sustragerea de la plata obligatiilor fiscale prin cesionarea partilor sociale detinute intr-o societate comerciala cu raspundere limitata, efectuata in acest scop;

-instrainarea, in frauda creditorilor, in caz de faliment al unei societati, a unei parti insemnate din actiune;

-schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei;

-desfasurarea fara licenta a oricareia dintre activitatile din domeniul jocurilor de noroc.

In cazierul fiscal se inscriu numai faptele ramase definitive si irevocabile constatate prin acte de control incheiate incepand cu data de 8 septembrie 2002, chiar daca faptele au fost savarsite in perioade anterioare.

Obligativitatea prezentarii cazierului fiscal intervine numai in urmatoarele situatii:

=la infiintarea societatilor comerciale de catre asociati, actionari si reprezentanti legal desemnati;

=la infiintarea asociatiilor si fundatiilor de catre asociati sau membri fondatori ai acestora;

=la autorizarea exercitarii unei activitati independente de catre solicitanti.

Legea interzice infiintarea societatilor comerciale in cazul in care asociatii, actionarii sau reprezentantii legal desemnati ai acestora au in cazierul fiscal inscrise fapte de natura penala.

5.Masuri privind limitarea evaziunii fiscale la nivel international

Dezvoltarea circulatiei internationale a persoanelor, capitalurilor, marfurilor si serviciilor, desi benefica pentru societate, a crescut posibilitatea producerii evaziunii fiscale si astfel s-a accentuat necesitatea unei cooperari ferme intre autoritatile fiscale.

In ultima perioada au fost inregistrate eforturi deosebite in combaterea evaziunii fiscale la nivel international, prin actiuni bilaterale sau multilaterale.

In acest sens s-a considerat ca este necesar sa fie coordonate eforturile dintre state in vederea sprijinirii tuturor formelor de asistenta administrtiva in materie de impozite si in acelasi timp, sa fie asigurata protectia adecvata a drepturilor contribuabililor.

Statele membre ale Uniunii Europene si unele tari din Organizatia pentru dezvoltare si cooperare economica (OECD) au elaborat textul unei conventii privind asistenta administrativa reciproca in materie de impozite, care prevede urmatoarele forme de asistenta:

schimbul de informatii, incluzand in acelasi timp controale pentru verificari de impozite si participari la controale pentru verificari de impozite in strainatate;

asistenta in recuperarea sumelor datorate cu titlu de impozite, inclusiv masuri de protectie ;

asigurarea serviciului documentelor.

Conventia pentru asistenta administrativa reciproca in materie de impozite este un instrument cadru care ofera posibilitatea administratiilor fiscale nationale de a coopera pe plan international in vederea combaterii evaziunii fiscale. Aceasta este deschisa pentru semnare statelor membre ale celor doua organizatii internationale care au participat la elaborarea modelului de text si anume Consiliul Europei si OECD.

Conventia isi propune sa armonizeze interesele legitime ale partilor implicate avand in vedere caracteristicile specifice sistemelor legislative nationale, natura confidentiala a informatiilor ce urmeaza a se schimba intre autoritatile fiscale si drepturile fundamentale ale contribuabililor.

Luand in consideratie rolul acestor conventii ca instrument in combaterea evaziunii fiscale, tara noastra trebuie sa inceapa consultatii si negocieri cu autoritatile competente din tarile partenere cu cele mai frecvente relatii in domeniul fiscal, in vederea pregatirii si semnarii unor conventii privind asistenta administrativa reciproca in materie de impozite.

4.Tendinte de manifestare a evaziunii fiscale internationale

Fenomenul evaziunii fiscale nu cunoaste granite si in acelasi timp imbraca o diversitate de aspecte noi, ca urmare a tendintelor de manifestare in evolutia economiei mondiale.

Exista o serie de state de pe toate continentele,care ofera cai si metode de  protectie fiscala . Acestea au fost denumite generic :paradisuri fiscale (off shore).

Prin paradis fiscal se intelege un stat sau o zona geografica avand un regim de impozitare aproape inexistent si un grad ridicat de discretie fiscals. In aceasta zona se pot suprima obligatiile fiscale in deplina legalitate si sunt aproape imposibil de controlat.

In lume exista aproape 70 de paradisuri fiscale ,aflate intr-o continua miscare. Unele dispar si renasc din propria cenusa (Libanul), altele sunt pe cale de disparitie (Elvetia), iar altele au disparut (Hong Kong).

In tari precum : Lichtenstein, Bahamas, Bermude, Panama, Insulele Cayman sunt infiintate numeroase firme straine catre care sunt dirijate profiturile unitatilor productive aflate pe teritoriul altor tari, eludandu-se astfel fiscul.

Principalele obiective legate de gasirea unor astfel de locatii sunt :

transferuri - diminuarea materiei impozabile din statele cu o presiune fiscala ridicata si trecerea acesteia in zonele in care cotele de impunere sunt mai mici decat in tara de origine ;

suprimari - delocalizarea materiei impozabile din tara de origine si trecerea acesteia in afara cadrului de impunere.

Spre exemplificare, vom lua cateva state considerate paredisuri fiscale, analizand regimul fiscal al acestora si alte activitati specifice, astfel :

Monaco: zona in care vedetele din lumea sportului (in mod deosebit al tenisului), cinematigrafie, manechine si altele au decis sa-si stabileasca rezidenta, in scopul de a beneficia de avantajele oferite de principat.

Conducerea principatului a inteles ca economia nu se poate baza doar pe turism. odata cu Oassis s-a intrat in zona de turism estival si de atunci s-a dezvoltat si turismul fiscal.

Monaco este esenta un paradis pentru persoanele fizice. Este suficient o adresa intr-un hotel (nu neaparat proprietarul unui apartament in Monaco) pentru a deveni un rezident monacan. Dupa obtinerea rezidentei se vor obtine o serie de beneficii in cazul persoanelor juridice, cum ar fi : absenta controlului asupra schimburilor sau excluderea prin contract a beneficiilor.

In cazul persoanelor fizice : nu exista impozit pe venituri, pe dobanzi, dividende, regalitati, avere , plusvalori, pe donatii sau succesiuni in linie directa (so, soie).

I-le Cayman (Marea Caraibilor) sunt recunoscute ca una dintre zonele de paradis fiscal cele mai prolifice si atractive. La o populatie de aproape 20.000 locuitori, in aceasts zona sunt inregistrate peste 19.000 de companii, 500 de banci si peste 300 de societati de asigurare si reasigurare.[28] Daca precizam ca 20 din primele 25 de banci ale lumii au filiale in acest paradis fiscal, se poate contura o imagine a motivelor atractivitatii : absenta controlului bancar asupra operatiunilor de cont, asupra transferurilor de capital, impozitarea capitalurilor la cote nesemnificative, refuzul de comunicare privind aceste operatiuni cu statele de baza, impozitul pe venituri aproape inexistent, scretul operatiunilor etc.

Liechtenstein s-a atasat Elvetiei dupa Primul Razboi Mondial si a inceput sa devina un paradis fiscal in care numeroase intreprinderi straine au construit o piata industriala, financiara si comerciala importanta. Resursele financiare si cele din turism asigura locuitorilor acestui stat cel mai mare venit din lume.

Legislatia financiara a acestui stat interzice exercitarea meseriei de bancher si a profesiei de asigurator fara licenta. Pentru a beneficia de regimul fiscal, o societate este necesar sa aiba un domiciliu social in acest stat si sa prezinte bilantul contabil in cel mult 6 luni de la incheierea exercitiului financiar, sub pedeapsa dizolvarii.

Pe langa secretul bancar, recunoscut de altfel in intreaga lume, secret care a stimulat  infuziile  depunerilor in conturile de depozit, rezidenta acestui stat asigura scutirea de la plata impozitului pe beneficii, avere, cresterile de capital,dividende, recuperarea investitiilor, succesiuni etc.

Este un stat din ce in ce mai atractiv pentru infiintarea de holding-uri.

Cele mai cunoscute forme de organizare sunt companiile off shore, societati comerciale care se inregistreaza intr-o anumita tara, dar care isi desfasoara activitatea in afara granitelor acestei tari si, prin urmare, nu au voie sa faca afaceri pe teritoriul pe care s-au inregistrat. Sunt firme care efectueaza tranzactii doar cu strainatatea, si prin urmare, nu pot intra in contact cu agentii economici autohtoni. Evaziunea fiscala in acest mod se practica astfel: exportatorul efectueaza un export cu pretul diminuat; diferenta reala de pret este incasata in contul firmei off shore prin reexportul la adevarata valoare. Aceasta diferenta nu e impozitata in nici un fel in tara paradis fiscal, put`and fi transferata in tara exportatoare intr-un cont personal, fara a plati nici un impozit pe venitul obtinut din acest export.

Trebuie subliniata tendinta spre liberalizare si globalizare a comertului atat din statele industriale, cat si cele aflate in curs de dezvoltare.

Acest proces este influentat de un complex de factori comerciali, financiari si tehnologici, dintre care pot fi mentionati urmatorii :

globalizarea operatiilor pe pietele financiare internationale ;

relaxarea inregistrata in legislatiile unor tari referitoare la intrarea unor banci straine pe pietele locale de capital ;

diminuarea restrictiilor privind investitiile de portofoliu peste granite ;

eliminarea constrangerilor privind investitiile straine directe ;

unele reduceri ale barierelor tarifare si nontarifare;

dezvoltarea retelei Internet.

Una din cele mai importante consecinte se refera la faptul ca noile tehnologii, de exemplu comertul electronic, fac din ce in ce mai dificila incercarea guvernelor de a controla fluxurile internationale de bunuri si servicii, intre rezidenti si restul lumii.

 Internetul si retelele numerice sunt, inainte de toate, un nou spatiu, un spatiu international care transcede frontierele, un spatiu descentralizat pe care nici un operator si nici un stat nu il gestioneaza in intregime, un spatiu eterogen unde poate misca, exprima si munci cu o mare libertate - aceasta definitie prezentata de Consiliul de Stat din Franta in raportul sau din iulie 1998 cu privire la comertul electronic rezuma faptul ca majoritatea operatiilor de pe Internet nu au un cadru legal adecvat, lipsind inclusiv si reglementarile fiscale corespunzatoare.