Amortizarea activelor fixe

Activele fixe, din punct de vedere material se concretizeaza in utilaje, instalatii, mijloace de transport, cladiri si formeaza baza tehnica a oricarui agent economic.

Activele fixe reprezinta aceea parte a aparatului de serviciu care se consuma si transmit valoarea asupra serviciilor nu dintr-o data, ci treptat, in decursul mai multor cicluri de exploatare, pastreaza forma fizica si au o durata indelungata de functionare.

Transmiterea treptata a valorii este determinata de faptul ca consumul activelor fixe, uzura fizica si morala actioneaza tot in mod treptat.

Inlocuirea activelor fixe presupune acumulare sistematica de resurse financiare sub forma fondului de amortizare.

Inlocuirea si expansiunea activelor fixe au loc prin investitii.

Sunt considerate active fixe, acele instrumente care implinesc cumulativ conditiile:

- au o durata de serviciu mai mare de 1 an

- au o valoare de investitie mai mare decat limita prevazuta de lege.

Activele fixe au o pondere mare in cadrul bunurilor care formeaza patrimoniul agentilor economici si au o durata mai mare de transformare in lichiditati.

Clasificarea activelor fixe

1) Dupa natura lor:

- cheltuieli de instalare

- imobilizari corporale( cladiri, constructii)

- imobilizari necorporale( brevete, licente, marci)

- alte valori imobilizate(imprumuturi acordate mai mari de1 an, depozite, titluri de participare)

Imobilizarile mai pot fi clasificate:

- imobilizari de exploatare( direct productive)

- imobilizari in afara exploatarii(bunuri indirect productive , ex.: locuintele angajatilor)

2) Dupa deprecierea lor:

- imobilizari care se depreciaza

- imobilizari care nu se depreciaza( terenuri)

Activele fixe se grupeaza in 9 categorii mari:( cladiri, constructii speciale, masini de forta si utilaje energetice, masini, utilaje si instalatii de lucru, mijloace de transport etc.) si apoi pe trepte mai analitice

3) Dupa criteriul apartenentei

- active proprii

- active inchiriate

Necesarul de active fixe depinde de volumul activitatii. Marimea activelor fixe influenteaza rentabilitatea, deoarece sunt purtatoare de cheltuieli de amortizare, intretinere, chirii, sarcini financiare, astfel ca la stabilirea volumului imobilizarilor este necesar sa se tina seama de criteriul rentabilitatii.

Din momentul in care se produc, dar mai ales din momentul de folosire, activele fixe se uzeaza fizic si moral.

Uzura fizica reprezinta baza materiala a pierderii valorii activelor fixe, fiind determinata de intrebuintare, actiunea unor factori naturali si de scurgerea timpului.

Ca efect al uzurii, activele fixe trebuie supuse reparatiilor, intretinerilor, dar toate acestea presupun cheltuieli.

Uzura morala are loc atunci cand activele fixe se demodeaza , se invechesc din punct de vedere tehnologic, apar altele mai perfectionate si mai bine adaptate la conditiile de lucru. Uzura morala poate si trebuie luata in calculul volumului de amortizare prin stabilirea unei durate de serviciu (mai mic) nu numai in functie de uzura fizica ci si de cea morala (ca metoda, amortizarea accelerata).

Atat uzura fizica cat si cea morala reprezinta cadrul obiectiv al functiei de amortizare.

Deoarece activele fixe sunt supuse unui proces continuu de uzura si amortizare si ca ele influenteaza nivelul profitului, este necesara utilizarea lor la intreaga capacitate. Actiunea se poate realiza atat pe cale extensiva cat si intensiva.

Continutul, destinatia si durata amortizarii

Amortizarea poate fi privita sub 3 aspecte:

a) ca proces, care inseamna o detasare si transmitere de valoare din activele fixe asupra productiei

b) ca o cheltuiala, ce se include in costuri

c) ca fond sau resursa financiara care trebuie sa asigure recuperarea valorii activelor fixe si deci, finantarea inlocuirii acestora.

Amortizarea este expresia baneasca a uzurii.

Amortizarea poate fi definita si ca o sursa de bani ce se detaseaza din activele fixe si care permite:

a) mentinerea constanta a activelor fixe, atunci cand a utilizat resurse financiare proprii pentru obtinerea acestora

b) rambursarea exacta a creditelor, atunci cand a utilizat resurse financiare imprumutate pentru procurare activelor fixe.

Amortizarea ca element al costurilor se refera la o parte insemnata a cheltuielilor munca trecuta ce se va recupera odata cu celelalte cheltuieli, adica odata cu vanzarea si incasarea produselor.

In activitatea curenta a unitatii, pentru cresterea profitului este necesar sa se reduca cheltuielile privind amortizarea., ceea ce se poate realiza prin cresterea productiei, reducerea activelor fixe inactive si micsorarea valorii de inventar prin reducerea cheltuielilor efectuate pentru obtinerea activelor fixe.

Prin procesul de amortizare se recupereaza valoarea activelor fixe, constituindu-se fondul de amortizare. Acest fond este destinat inlocuirii activelor fixe, scoase din uz (in economia de piata, temporar, poate fi utilizat si pentru alte scopuri - procurare de active circulante).

Fondul de amortizare se considera o componenta a fondului de dezvoltare.

Rolul amortizarii este de a evidentia valoric deprecierea activelor fixe si permite repartizarea acesteia pe costuri. Amortizarea mai are rolul de a elibera resurse de finantare pentru reinoirea activelor fixe.

Amortizarea este absolut necesara, chiar daca nu obtine profit. O unitate care nu amortizeaza va saraci. Deci ea apare ca o sursa a autofinantarii.

2 probleme:

a) trebuie sa se tina seama de inflatii( trebuie stabilit corect nivelul amortizarii caci sumele care trebuie reinvestite vor fi mai mari.

b) un activ fix nu se inlocuieste cu unul identic ci calitativ superior, cu alte performante si implicit alte costuri.

Pentru ca un agent economic sa fie competitiv, trebuie sa aiba capacitatea de a investi cat mai mult si trebuie ca fondul de amortizare si alte resurse sa aiba un nivel corespunzator.

Exista mai multe posibilitati ca fondul de amortizare sa poata contribui la dezvoltarea agentilor economici pentru ca procesul de rotatie a activelor fixe este decalat intre momentul constituirii si cel al folosirii si deci fondul poate fi folosit in alte scopuri.

Amortizarea trebuie sa inceapa in momentul punerii in functiune a mijloacelor fixe pana cand a fost recuperata integral valoarea acestuia.

Evaluarea si reevaluarea activelor fixe

Subevaluarea si supraevaluarea mijloacelor fixe au efect nedorit asupra costurilor, rezultatelor financiare si a profitului.

In evidenta agentilor economici, mijloacele fixe sunt inregistrate la o anumita valoare de inventar, care poate fi:

1) o valoare initiala sau de origine

2) o valoare de inlocuire, reproductie sau actualizata

1. nivelul cheltuielilor de inventar in mijloacele fixe, montarea si punerea in functiune efectuate de agentii economici in momentul procurarii.

2. este totalitatea cheltuielilor ce s-ar efectua de unitate, pentru inlocuirea mijloacelor fixe cu altele identice; aceasta valoare se stabileste ori de cate ori este necesara reevaluarea activelor fixe.

Activele fixe sunt inscrise in bilant la clasa 1. Aceasta valoare poate fi actualizata prin tehnica de reevaluare prin procesul amortizarii.

Reevaluarea are la baza preturile existente in momentul in care are loc aceasta operatiune.

Ca tehnici de evaluare:

- valoarea de intrare corectata cu un indice de preturi specific familiei de bunuri careia ii apartine elementele de active fixe.

- valoarea de intrare corectata cu indicele care exprima variatiile nivelului general al preturilor.

In cadrul reevaluarii se stabileste si valoarea actualizata ramasa (Var) in functie de valoarea de investitii actualizata (Via), durata consumata (Dc) si durata ramasa (Dr), dupa relatia

Cu ocazia reevaluarii se stabilesc de obicei si noi durate normate de serviciu concomitent cu duratele ramase si cele consumate.

Durata de serviciu (normata) este o perioada medie de timp in care activele fixe vor putea sa functioneze. La stabilirea acestei durate, in toate cazurile trebuie sa se tina seama de urmatorii factori:

- uzura fizica, adica deprecierea datorata folosirii, timpului, factorilor naturali

- demodarea(uzura morala), adica invechirea tehnologiei - care poate face necesara inlocuirea unui sistem inca in stare de functiune cu altul mai modern.

- conditiile de folosire date de mediul in care functioneaza activele fixe, numarul de ore de lucru intr-o zi.

Normele de amortizare

Pentru stabilirea fondului de amortizare este necesar sa se cunoasca normele sau cotele de amortizare care sunt exprimate de regula in procente.

Aceste norme au un caracter mediu si se stabilesc pe principalele grupe de produse omogene sau categorii mari de active fixe. De aceea normele pot fi: analitice, pe categorii mari si globale (unice). In stabilirea normelor de amortizare trebuie sa tina seama de crearea bazei financiare pentru inlocuirea activelor fixe dupa un numar corespunzator de ani, ceea ce presupune luarea in considerare a uzurii fizice si morale, astfel incat norma trebuie sa fie bine fundamentata tehnic si economic.

Exista in practica financiara urmatoarele categorii de norme:

a) proportionale

b) regresive sau accelerate

c) progresive

a) Normele proportionale au mai multe variante, cele mai des intalnite fiind urmatoarele:

1) Normele proportionale in timp - au caracter uniform, egal constant, si dau nastere unui fond de amortizare egal in fiecare an la aceleasi active fixe, astfel ca si costurile, rezultatele financiare vor fi egal afectate de fiecare data. Aceste norme creaza un cadru favorabil pentru previziune, analiza si urmarirea amortizarii, dar nu tine cont de variabilitatea in timp a uzurii.

Relatia de calcul: sau

unde:

Vi-valoarea de inventar

Dn - durata normala de servire

2) Normele proportionale / unitatea de produs se aplica la   agentii economici care au un numar limitat de active fixe (cladiri, constructii speciale).

Relatia de calcul:

unde:

Vi - valoarea de inventar

Vr - valoarea ramasa

Re - rezerva exploatabila

3) Norme de amortizare pe km sau 1000 km pentru mijloacele de transport:

unde:

Np - norma de parcurs

b) normele regresive - se caracterizeaza prin descresterea nivelului lor de la un an la altul, aplicarea lor dand nastere la fondul de amortizare mai mare in primii ani de functionare a activelor fixe si mai mica la sfarsitul duratei de servire. Aceasta metoda este avantajoasa pentru ca asigura:

- concordanta intre norme pe de-o parte si starea tehnica si randamentul mijloacelor fixe pe de alta parte;

- procurarea mai rapida a resurselor financiare;

- micsorarea pierderilor provocate de uzura;

- reducerea valorii ramase neamortizate ca urmare a scoaterii premature din uz a mijloacelor fixe.

Dezavantaje:

- contravine desfasurarii obiective a uzurii fizice;

- transforma o parte din beneficiu in amortizare la inceputul perioadei;

- complica munca de calcul a amortizarii;

- nu asigura cunoasterea la un moment dat a valorii reale a mijloacelor fixe intrucat exista diferente intre uzura fizica si amortizare.

Normele regresive cunosc 2 variante principale:

a) constante

b) descrescatoare

a) constante - desi sunt constante, aplicarea lor da nastere unui sistem regresiv prin baza de calcul a fondului de amortizare, care este valoarea ramasa si care se micsoreaza de la un an la altul (prin scaderea amortizarii din valoarea de inventar)

unde:

n - durata de serviciu

Vr - valoarea reziduala la sfarsitul duratei de serviciu

Vi - valoarea de inventar

b) descrescatoare

unde:

Dr - durata ramasa

Nu - suma numaratorilor utilizati in calcul

c) Normele progresive - se caracterizeaza prin cresterea lor in fiecare an, conducand la formarea unor fonduri din ce in ce mai mari.

Deci fondurile vor fi mai mici la inceputul perioadei si mai mari la sfarsitul perioadei.

Dezavantaje:

- nu tine seama de starea tehnica si scaderea randamentului mijloacelor fixe pe masura ce acestea se apropie de limita de scoatere din uz;

- intarzie constituirea masiva a fondului de amortizare netinand seama de uzura morala decat prin stabilirea nivelului duratei de serviciu;

- conduce la variatii foarte mari ale amortizarii in costuri, influentand astfel profitul ( transforma amortizarea in profit la darea in functiune a mijloacelor fixe si invers la sfarsitul perioadei).

De aceea aceasta metoda se aplica foarte rar si numai la bunuri imobiliare.

unde:

Dc - durata consumata

Sistemul normelor de amortizare s-a bazat pana in prezent pe normele proportionale si in special pe cele proportionale in timp.

In scopul simplificarii muncii, la nivel de agenti economici se pot accepta si norme unice (globale). Aceasta presupune stabilirea fondului de amortizare pe baza normelor analitice.

In acest scop, calcularea fondului de amortizare pe baza normelor analitice se face pe perioade mai lungi cand se determina si norma unica ce se va aplica in urmatorii cativa ani.

Exemplificand, in cazul unui agent economic cu mijloace fixe ce au durata de serviciu exprimata in ani, isi poate calcula si o norma unica, dupa relatia:

unde:

Nu - norma unica

Fat - fond de amortizare stabilit pe baza normelor analitice

Vmatt - valoarea medie anuala totala sau de amortizat pentru toate activele fixe existente

In cazul mijloacelor de transport:

P - parcursul total exprimat in mii de km.

Normele de amortizare ar putea avea un nivel care sa asigure nu numai finantarea inlocuirii mijloacelor fixe ci si cea aferenta Rk

In acest caz:

Norma de amortizare ar putea tine seama si de valoarea reziduala ce se obtine cu ocazia lichidarii mijloacelor fixe.

Sisteme de calcul a fondului de amortizare

In functie de categoria de norma de amortizare exista mai multe sisteme de calcul a fondului de amortizare.

a) sistem proportional

b) sistem regresiv (accelerat)

c) sistem progresiv

a) sistemul proportional cunoaste 3 variante principale:

1. proportional in timp (liniar)

2. proportional pe unitate de produs

3. proportional pe km. (sau 1000 km.)

1. Fondul de amortizare anual ramane constant si se stabileste astfel:

Vmat - valoarea medie anuala totala sau de amortizat

Vmat = Vi + Vmai - Vmas

Vi - valoarea de inventar a mijloacelor fixe ce vor intra in functiune in cursul anului

Tf - timpul de functionare exprimat in luni intregi si calculat incepand cu luna urmatoare celei de intrare pana la sfarsitul anului

unde:

Tnef - timpul de nefunctionare exprimat in luni intregi si calculat incepand cu luna urmatoare celei de iesire pana la sfarsitul anului

2. Sistemul proportional pe unitate de produs:

unde:

Pa - productia anuala exprimata in unitati fizice

3. Sistemul proportional pe km sau 1000 de km:

unde:

Vi - valoarea medie a unui autovehicul

Vii - valoarea de inventar individuala a unui autovehicul cand nu se poate calcula Vi

P - parcursul total anual exprimat in mii de km. echivalent pentru toate autovehiculele care au aceeasi valoare medie

Daca agentul economic foloseste Nu(norma unica) in cazul activelor fixe cu durata de servire exprimata in ani, fondul de amortizare se va calcula:

unde:

Vmatt = valoarea medie anuala totala sau de amortizat pentru toate mijloacele fixe existente in unitate

Agentii economici au nevoie si de fondul lunar efectiv de amortizare (Fla):

1. proportional in timp:

unde:

Vite - valoarea de inventar totala existenta la sfarsitul lunii precedente.

2. proportional pe unitate de produs:

unde:

Pl - productia lunara efectiva

3. In cazul normelor proportionale pe km:

unde:

Pl - parcursul lunar efectiv total

In sistemul nostru de amortizare, unele active au durata de servire exprimata atat in ani cat si in ore. Pentru aceste mijloace fixe, daca depasesc normativul anual exprimat in ore, amortizarea se recalculeaza anual, procedandu-se astfel:

- se stabileste normativul anual in ore de functionare prin raportul dintre durata de servire normata exprimata in ore si durata de servire normata exprimata in ani;

- se stabileste norma de amortizare in lei/ora de functionare prin raportul dintre valoarea de inventar si durata de servire exprimata in ore;

- se face diferenta dintre numarul de ore de functionare efective si normativul anual in ore de functionare;

- se calculeaza amortizarea in plus prin inmultirea diferentei de mai suscu normativul annual in lei/ora.

b) sistemul regresiv are 2 variante:

1) cu norma constanta

2) cu norma descrescatoare

1. Baza de calcul a fondului de amortizare este valoarea ramasa neamortizata (Vr), valoarea care variaza de la un an la altul an sensul descresterii, in timp ce norma de amortizare ramane aceeasi.

Facand abstractie de intrarile si iesirile in si din functiune a mijloacelor fixe in cursul anului:

Valoarea ramasa neamortizata se obtine in fiecare an prin scaderea fondului de amortizare din Vi.

2. Baza de calcul a fondului de amortizare este Vi, valoare care ramane aceeasi pe toata durata de serviciu a mijloacelor fixe, dar ceea ce asigura caracterul regresiv este norma de amortizare care se micsoreaza care se micsoreaza de la un an la altul.

c) Sistemul progresiv.

Baza de calcul a fondului de amortizare este tot valoarea de inventar, valoare care ramane constanta de-a lungul duratei de

serviciu, progresivitatea asigurata prin norma de amortizare, norma care creste de la un an la altul.

Pe plan mondial - sistemul mixt regresiv cu cota constanta si proportional in timp. Fondul de amortizare se determina prin aplicarea la baza de calcul, care este valoarea ramasa, a unei norme de amortizare pana la un moment de cand urmeaza sa se utilizeze o norma proportionala ( de timp ). Se urmareste sa se amortizeze valoarea totala a mijloacelor fixe fara a ramane o valoare reziduala la sfarsitul perioadei de serviciu.

Aplicatii:

1. Valoarea de inventar este 72.000.000 lei. Norma unica de amortizare 5,85.

Intrari:

aprilie 720.0000

octombrie 600.000

Iesiri:

februarie 120.000

iunie 360.000

Rezolvare:

Vma = Vi + Vint - Vies

Vma = 72.000.000 + 580.000 - 280.000 = 72.300.000

2. Sa se calculeze fondul de amortizare anual, in regimul amortizarii regresive pentru un mijloc fix de 1.500.000 si o durata normata de utilizare de 5 ani.

Rezolvare:

Anuitati = 1 + 2 + 3 + 4 + 5 = 15

Anul 1: 1.500.000 = 500.000

Anul II: 1.500.000 = 400.000

Anul III: 1.500.000 = 300.000

Anul IV: 1.500.000 = 200.000

Anul V: 1.500.000 = 100.000

3. Sa se calculeze fondul de amortizare anual in sistem progresiv pentru un mijloc fix cu Vi = 600.000 si durata de serviciu normata de 3 ani.

Rezolvare:

Anuitati = 1 + 2 + 3 = 6

Anul I: Fda = 600.000 = 100.000

Anul II: Fda = 600.000 = 200.000

Anul III: Fda = 600.000 = 300.000