Ancorarea monedei nationale si a cursului de schimb valutar

Ancorarea monedei nationale si a cursului de schimb valutar

Ancorarea monedei nationale la o moneda puternica reprezinta o varianta a cursurilor de schimb fixe. Ancorarea (atasarea) monedei nationale are drept scop reducerea rapida si semnificativa a inflatiei pana la nivelul celei existente in tara fata de a carei moneda s-a realizat ancorarea.

In timp, chiar tari dezvoltate ale Europei (Marea Britanie, Franta) au ancorat monedele nationale la o alta moneda - marca germana - urmarind o reducere a inflatiei si o stabilitate a preturilor.

Practic se infiinteaza un consiliu monetar sau valutar care preia de la banca centrala conducerea politicii monetare si emite moneda nationala in limita existentei rezervelor de valuta; valuta fata de care moneda nationala respectiva s-a ancorat.

Exemplu semnificativ de ancorare si infiintare a unui consiliu monetar este Argentina, care a reusit sa ajunga in anul 1994 la o inflatie de 4%  anual in conditiile in care in anul 1989 inregistra o inflatie cu patru cifre. Moneda nationala a fost ancorata la dolar, Argentina beneficiind de suportul financiar al FMI.

Avantajele infiintarii unui consiliu monetar:

Reducerea rapida si semnificativa a inflatiei

Eliminarea finantarii deficitului bugetar de la banca centrala

Echilibrarea balantei de plati

Pornind de la aceste avantaje, statele Europei Centrale si de Est aflate dupa anul  1990 in tranzitie catre economia de piata au procedat la ancorarea monedelor nationale fie la o alta moneda fie la un cos de monede, urmarind un proces de macrostabilizare economica.

Exemple relevante in acest sens:

Estonia a atasat moneda nationala, coroana, la marca germana in 1992

Lituania a atasat moneda nationala lita la dolarul american in 1994

Bulgaria a atasat moneda nationala leva la dolarul american in 1994

Letonia a atasat moneada nationala latul la un cos de monede DST (Drepturi Speciale de Tragere, moneda internationala compozita formata din cinci monede cu diferite ponderi), in anul 1995

Polonia si Ungaria au ancorat zlotul si forintul la un cos de monede format din 55% EUR si 45%USD, respectiv 70%EUR si 30%USD cu marja de fluctuatie de 7% respectiv 2,5%, dupa anul 1999.