| CATEGORII DOCUMENTE |
BANI IN CADRUL SISTEMULUI ECONOMIC
FUNCTIILE BANILOR SI PRINCIPALELE CATEGORII DE BANI. Principalele categorii de bani. Principalele modalitati de plata fara numerar. SISTEME MONETARE. PUTEREA DE CUMPARARE A MONEDEI.
BANII = denumire generica pentru toate felurile de monede, de semne de valoare, reprezinta un instrument social, o forma particulara imediat mobilizabila a avutiei sociale, o intruchipare transmisibila si omnivalenta a puterii de cumparare, care confera detinatorului dreptul asupra unei parti din produsul social al tarii emitente, respectiv al unei cantitati de bunuri si servicii.
Utilizarea banilor este strans legata de dezvoltarea productiei si schimbului de marfuri, proces economic fundamental in care banii apar atat in pozitia de efect, respectiv ca o necesitate, cat si cauza, respectiv de stimulare a procesului de schimb.
Din punct de vedere monetar, evolutia istorica a productiei si schimbului de marfuri poate fi impartita in trei mari perioade:
Economia nemonetara corespunde perioadei in care productia era destinata consumului producatorului cat si a celei in care schimbul se facea direct in natura, respectiv trocul sau trampa.
Economia in care se utilizeaza bani - marfa este perioada ce urmeaza celei a trocului. Schimbul direct de marfuri, desi a constituit un proces in evolutia sociala, a ramas insa cu mari inconveniente determinate de greutatea intalnirii in loc si timp a unor indivizi cu nevoi complementare. Acestea au favorizat in timp aparitia unor marfuri ca: animale, piei, blanuri, uleiuri de masline, sare, scoici, tutun, argint, aur, diamante, etc., folosite ca mijloc de schimb pentru toate nevoile. Aceste mijloace au constituit izvoarele istorice ale banilor. Dezavantajele majoritatii acestor mijloace de schimb constand in volumul mare, schimbarea calitatii prin crestere sau depreciere, imposibilitatea divizarii unora, a condus in timp la alegerea metalelor pretioase, aur si argint, ca principale mijloace de schimb datorita insusirilor exceptionale ale acestora. Erau rare si cautate pentru confectionarea de probe, au valoare mare in volum mic, sunt inalterabile in timp putand deci sa fie pastrate perioade nelimitate, sunt divizibile in orice proportie fara a-si pierde din valoare.
De remarcat ca o caracteristica generala caci toate aceste mijloace de schimb, respectiv forme de bani aveau o utilitate intriseca, care ramanea totusi secundara in raport cu functia economico-sociala.
Cercetarea arheologica si numismatica consemneaza aparitia monedelor in Europa, in secolele VIII-VII i.e.n. Dupa Herodot locul de origine al monedei ar fi Lidia, iar autorul prezumat al acesteia ar fi regele Licurg.
Evolutia multiseculara a monedei metalice poate fi delimitata in trei mari perioade:
a) Faza de triumf si ascensiune a aurului in rol monetar cand au fost eliminate celelalte metale: cupru, argint, si care in linii mari se incheie odata cu izbucnirea primului razboi mondial;
b) Faza de reducere a rolului monetar al aurului, ca moneda interna si coincide cu perioada interbelica;
c) Faza de diminuare a rolului aurului ca moneda internationala care a inceput in anul 1944 odata cu crearea sistemului monetar international de la Bretton Woods si s-a incheiat intre anii 1976-1978, prin intrarea in vigoare a celui de al doilea amendament la statului F.M.I.
Economia in care se utilizeaza bani-simbol sau altfel spus a banilor de hartie. Caracteristica acestei perioade este faptul ca banii in aceasta perioada isi pierd valoarea intrinseca, ei fiind cautati nu in sine ci pentru ceea ce reprezinta pentru bunurile si serviciile, ce pot fi obtinute in schimbul lor.
Utilizarea banilor de hartie s-a generalizat datorita avantajelor pe care aceste instrumente de schimb le reprezinta: sunt usor de pastrat si transportat, valoarea incorporata se poate face dupa necesitati, nu este voluminoasa si este comoda de purtat, poate fi incadrata intr-un sistem rational de multiplii si submultiplii, iar tiparirea lor intr-un anume sistem o protejeaza contra falsurilor.
Epoca banilor de hartie se interfereaza cu aparitia banilor de cont (scriptuali) constand in disponibilitatile din conturile deschise la banci asupra carora pot fi trase cecuri. In tarile cu suprastructura financiar-bancara dezvoltata cca 9/10 din volumul valoric al platilor se face cu cecuri.
Evolutia banilor este perceputa cu usurinta si in zilele noastre cand in tarile dezvoltate: SUA, tarile Europei de Vest, se utilizeaza din ce in ce mai mult "moneda electronica", bani care in fapt nici nu mai au forma materiala. Disponibilitatile si micsorarea acestora se opereaza pe baza impulsurilor magnetice in memoria computerelor din retelele tranzistoriate. Consecintele economico-financiare ale utilizarii monedei electronice sunt inca putin studiate.
1.2. FUNCTIILE BANILOR in economiile contemporane pot fi tratate sub doua dimensiuni: una individuala iar alta sociala.
Sub raport individual banii indeplinesc urmatoarele functii:
Mijloc de masura al valorii intrucat cu ajutorul si prin intermediul lor se exprima valoarea tuturor marfurilor si serviciilor, valoarea tuturor tranzactiilor imediate, viitoare, de asemenea banii servesc ca etalon comun de evidenta si ca instrument de calcul, de analiza si decizie economica;
Mijloc de schimb respectiv realizarea tranzactiilor cu marfuri si servicii, eliminandu-se schimbul direct;
Mijloc de plata cu ajutorul caruia se sting datoriile nelegate direct de schimbul marfuri, cum ar fi impozite, taxe, contributii ca si obligatiile la termen, decurgand din obligatii bancar-bursiere.
Avand o putere de cumparare generala si imediata banii sunt deopotriva rezerva de valoare, altfel spus forma de pastrare a averii.
Posesorul lor nu este obligat sa-i utilizeze pentru procurarea de bunuri in perioada curenta, poate sa-i pastreze un timp fie asupra sa, fie prin banca transferand astfel in timp valoarea.
Privind sub aspectul puterii de cumparare cat si ca rezerva a valorii, posesorul lor putand decide ce marfuri si servicii sa-si obtina si cand anume sa le aibe, curent sau in viitor, banii apar ca factor de libertate. Numai cei ce ii au sunt liberi cu adevarat, toti ceilalti nu pot fi liberi. Acest adevar a fost bine inteles de Dostoievschi in "Amintiri din casa mortilor" fara a fi economist, aratand ca: "banii sunt libertatea intruchipata".
Banii reprezinta un important instrument de politica financiara.
Daca spre exemplu nu se realizeaza in economie un grad satisfacator de ocupare a fortei de munca ori productia nu creste intr-un ritm suficient de rapid, autoritatile publice, prin canalele bugetului pot determina cantitati suplimentare de bani, care daca au fost bine dozate si corelate, imprima o solicitare sporita de marfuri, care determina o crestere a productiei si chiar a investitiilor care in final cresc gradul de ocupabilitate a fortei de munca.
Daca injectia monetara insa nu a fost suficient de bine dozata si nu a fost gasit momentul oportun, intre cele doua dimensiuni ale banilor, individuala si sociala, intervine o contradictie, care afecteaza substantial rolul de aparare a libertatii individuale si indeosebi functia de rezerva de valoare.
De mentionat ca nu exista un acord deplin intre economistii contemporani in ceea ce priveste definirea functiilor banilor, nici cu privire la numarul acestora si nici la denumirea si continutul lor. Cei mai multi printre care si Scitovsky, Patinkin si Hicks, abordeaza functiile acestora in maniera prezentata.
MONEDA METALICA este confectionata din aur, argint, cupru si se prezinta in general sub forma de disc plat. Spre deosebire de notiunea de bani care este un termen generic, cea de moneda se refera in mod expres la o anumita categorie de bani, respectiv cea din metal care au o valoare proprie deplina sau inferioara valorii nominale.
BILETUL DE BANCA isi are indelungate evolutii istorice. Bancherii romani emiteau asa zisele "recepta" care erau inscrisuri de confirmare a depunerii monedelor metalice. Mai tarziu sau emis "certificate de depozit" (recipise) care atestau depunerea in banca a unor cantitati de aur sau argint. Si unele si altele circulau din mana in mana, operatiune ce de fapt semnifica transferarea aurului. Dupa 1609 apar "bilete" cu aceiasi circulatie care reprezentau depunerea in banca a monedelor din metal uzate. Corelatia intre "biletele" aparute in circulatie si monedele de metal retrase era foarte stricta.
Cu timpul insa aceasta corelare s-a pierdut, circulatia biletelor de banca fiind simultana cu monedele de metal, iar in final au ramas singure, devenind importante instrumente de banca.
BILETUL DE TEZAUR sau banul de hartie propriu-zis sunt emisi de Ministerul Finantelor sau Trezoreria Statului, fara garantie materiala, de obicei in scopul acoperirii unor nevoi financiare ale statului. In momentul de fata, toate categoriile de bani de hartie utilizati in lume, indiferent de forul care ii emite, sunt bani cu curs fortat, decretati de stat ca atare, iar populatia ii ratifica. Aceste bilete constituie instrumente legale de plata, iar valoarea lor nu mai provine din aurul pe care il reprezinta, ci din facultatea lor de a fi preschimbate pe bunuri si servicii precum si unele pe altele, la preturi si cursuri formate pe piata, in functie de cerere-oferta. Instrumentele respective se bazeaza pe creditul din interiorul natiunilor, precum si pe creditul mutual dintre natiuni, fara sa mai depinda de descoperirile intamplatoare de zacaminte aurifere. In realitate, la ora actuala aurul nu mai exercita nici o influenta directa asupra valorii banilor nationali sau internationali. El continua sa joace un anumit rol ca activ de rezerva international, pentru acoperirea deficitului balantelor de plati externe ale statelor, atunci cand celelalte mijloace utilizabile in acest scop au fost epuizate, insa si acest rol limitat si in curs de diminuare este indeplinit de aur ca marfa, nu ca bani. In aceste imprejurari conditia "sine qua non" a valorii banilor utilizati in prezent in lume, de hartie sau de alt gen, este limitarea cantitatii lor. De aceea puterea constitutionala de a crea bani apartine statului.
MONEDA DIVIZIONARA este reprezentata de piese din arama, aluminiu, nichel, etc, care servesc pentru efectuarea platilor de valori mici. Ca si caracteristici se asimileaza banilor de hartie cu deosebirea materialului din care sunt confectionate si a faptului ca reprezinta valori mici.
Valoarea metalului continut in ele este intotdeauna mai mic decat valoarea nominala, in caz contrar se ajunge la situatii de topire a metalului si valorificarea ca metal. Cantitatea de moneda divizionara in circulatie este mica, iar cand aceasta depaseste necesitatile, se returneaza in proces natural la caserii.
BANI DE CONT (scriptuali sau bani de banca). Aceasta expresie "bani scriptuali" isi gaseste geneza in faptul ca reprezinta inregistrarile din conturile creditoare de la banci, mai exact disponibilitatile din conturi.
Pot fi considerati bani veritabili deoarece titularul contului isi poate achita cu ajutorul lor marfurile cumparate si celelalte datorii, indeplinesc toate functiile banilor efectivi, putandu-se transforma in acestia si invers in raport de la 1 la 1 oricand.
Mai mult, in practica actuala, banii de cont din punct de vedere cantitativ au rol preponderent, mai important decat cei de hartie si alte forme de bani efectivi, in majoritatea tarilor, tranzactiile cele mai mari se fac cu ajutorul cecurilor.
Se mai spune "bani de banca" fiindca spre deosebire de bancnote emise de o anumita banca, cea nationala, acestia se regasesc si sunt creati de toate bancile.
In acelasi timp insa platile prin acesti bani sunt mai complicate decat prin cei efectivi, la care plata se face pur si simplu prin transferul fizic. Decontarile fara numerar presupun atat proceduri cat si documente (inscrisuri) care difera de la un caz la altul. In limbaj de specialitate procedura prin care banii de cont sunt transferati de la un detinator la altul este denumita "modalitatea de plata" iar inscrisurile (documentele) care pun in miscare banii de cont poarta denumirea de "instrumente de plata".
ACREDITIVUL: este o modalitate de plata complexa si costisitoare insa se foloseste pe scara destul de larga, deoarece confera cea mai sigura garantie posibila, atat vanzatorului care este sigur ca va incasa suma, cat si cumparatorului care este sigur ca va primi marfa in conditiile convenite. Aceasta modalitate consta in angajamentul bancii cumparatorului din ordinul acestuia, ca pe baza disponibilului din cont sau a unui credit aprobat lui, sa achite vanzatorului prin intermediul bancii acestuia o anumita suma de bani, cu conditia ca vanzatorul sa faca dovada expedierii marfii pana la un termen convenit.
INCASO (sau incaso documentar) este modalitatea de plata in care furnizorul de marfuri sau prestatorul de servicii transmite bancii sale documentele care atesta indeplinirea obligatiilor, care la randul ei le remite bancii cumparatorului. Banca cumparatorului dupa achitarea si transferarea sumei bancii vanzatorului, preda documentele cumparatorului. (Este o modalitate de plata internationala mai simpla si mai putin costisitoare).
ORDINUL DE PLATA este modalitatea de plata constand in emiterea unei hartii de valoare, mai precis a unui titlu de credit, de catre titularul contului bancar, prin care se adreseaza bancii ce are evidenta contului, cerandu-i sa plateasca suma consemnata in favoarea unui anumit beneficiar. Acesta poate fi simplu neconditionat, respectiv simpla sa prezentare il poate onora si simplu conditionat, in care plata se face numai pe baza prezentarii unor documente.
Sistemul monetar este o forma de organizare monetara instituita de stat prin acte normative, in cadrul caruia se prevede o circulatie de monezi cu valoare proprie deplina. In timp notiunea a fost extinsa si asupra sistemelor ce folosesc monede fara valoare intrinseca, respectiv bani-simbol.
Definirea si individualizarea unui sistem monetar are in vedere urmatoarele componente:
Unitatea monetara;
Etalonul monetar;
Modul de batere si circulatie a monedelor cu si fara valoare intrinseca (integrala);
Modul de emisie si punere in circulatie al monedelor de hartie (bancnotelor);
Emisiunea si circulatia instrumentelor de plata fara numerar.
In functie de continutul etalonului monetar, respectiv de la aparitia primelor monede ca etalon (Lidia antica sec VIII-VII i.e.n) si pana in prezent practica monetara a consacrat mai multe sisteme monetare, asa cum in parte au fost prezentate. De la sistemele comerciale cu etaloane paralele, la cele bimetaliste, monometalistele si aur-devize.
Cel de-al doilea razboi mondial aduce ca efect mondial pe plan monetar, desfiintarea rolului monetar al aurului. De atunci si in prezent aurul nu mai indeplineste nici una din functiile interne ale banilor, cu exceptia poate a mijlocului de tezaurizare, in care insa nu este singurul fiind insotit de timbre, tablouri, etc.
Aparitia primului sistem monetar international are loc in anul 1944 in urma Conferintei monetare internationale de la Bretton Woods (S.U.A.)
Este constituit de reprezentantii principalelor state unite in coalitia antihitlerista. A functionat in linii mari conform planurilor fondatorilor pana in anul 1971, cand intai guvernul vest-german si apoi cel american confruntat cu o criza de mari proportii a dolarului, pun serios in cauza existenta sistemului. Se adauga la acestea consecintele razboiului arabo-israelian din 1973 care determina mari restrictii la exportul de petrol si in consecinta cresterea pretului acestuia in cateva luni cu peste 400%. Apar astfel, (peste noapte) tari (cele exportatoare) mari creditoare si in acelasi timp tari indeosebi cele puternic industrializate, cu deficiente durabile ale balantelor de plati externe.
Acest sistem de fapt, consta in crearea unor institutii si a unor principii constituite intr-un cadru institutional - organizatoric in care s-au desfasurat platile internationale in perioada 1944-1971. Ca institutii au fost create: Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.) si Fondul Monetar International.
B.I.R.D. cu sediul la Washington este un organism cu caracter financiar si a avut ca prim scop asigurarea resurselor financiare tarilor vest-europene pentru refacerea economiilor distruse de cel de-al II-lea razboi mondial. Ulterior, obiectivele sale s-au indreptat spre tarile cu economii in curs de dezvoltare in vederea cresterii productivitatii muncii si a nivelului de trai. A infiintat intre timp 2 filiale "Corporatia financiara internationala". (C.F.I.) si "Asociatia internationala pentru Dezvoltare" (A.I.D.) formand impreuna cu acestea "Grupul Bancii Mondiale" (Relatare Mister Laris vicepresedinte BIRD, Caransebes '82).
F.M.I. este un organism cu caracter monetar si are ca prim scop, acordarea de imprumuturi, statelor membre cu balante de plati temporar deficitare. Prin regulile de conduita monetara pe care le impune statelor membre determina o influenta hotaratoare in functionarea sistemelor monetare nationale si implicit a celui international.
Aderarea unui stat la F.M.I. presupune respectarea anumitor reguli de conduita monetara, care de fapt reprezinta principiile sistemului monetar international si care constau in:
a) Universalitatea sistemului - insemnand accesul oricarui stat in acest organism care recunoaste prevederile statutului FMI si principiile sistemului monetar international.
b) Fixitatea cursurilor valutare, ajustabile in timp, dupa urmatoarele reguli mai importante:
Definirea monedei nationale prin raportarea la o anumita cantitate de aur (valoare paritara) sau la dolarul american cu continut in aur la acea data de 1$=0,888671 g. aur fin sau 1 uncie aur = 34,92 dolari.
Revizuirea valorilor paritare (devalorizari si revalorizari) si a cursurilor valutare oficiale numai cu acordul FMI.
Mentinerea cursurilor valutare de piata in limite stranse (+/- 1%) in jurul cursurilor oficiale (paritatilor metalice).
Unicitatea cursurilor valutare, adica interzicerea folosirii unor cursuri diferite ale monedei la vanzare, la cumparare operatiuni curente, de capital, etc.
c) Convertibilitatea reciproca a monedelor statelor membre fara restrictii.
d) Realizarea unui volum de rezerve si lichiditati internationale necesare echilibrarii balantelor de plati.
Sistemul monetar european a luat fiinta la 13 martie 1979 ca urmare Revolutiei din 5 XII 1978 a Consiliului european compus din conducatorii de state si guverne ale tarilor din C.E.E. Obiectivul prioritar l-a constituit crearea unei zone de stabilitate monetara in Europa de Vest, precum si o mai mare convergenta a politicilor financiare si economice ale tarilor participante, printr-un sistem complex de cursuri valutare si de interventie, combinat cu largi facilitati de credit.
De la infiintare si pana in prezent a avut un mod satisfacator de functionare, creandu-se un mecanism relativ stabil al celor 12 monede, a caror cursuri floteaza in cadrul unor marje riguros controlate si supravegheate de bancile centrale ale statelor membre. Ca efect favorabil s-a obtinut o reducere a diferentei intre ratele inflatiei din tarile respective.
Sunt in numar de doua si actioneaza complementar: E.C.U. (unitatea de cont europeana) si mecanismele de creditare.
E.C.U. - este elementul central al sistemului, reprezentand moneda europeana ca si D.S.T. in sistemul international. Are istorie proprie fiind o moneda compozita a carei valoare este calculata pe baza cosului tuturor celor 12 valute ale tarilor participante.
La inceput cand s-a creat in decembrie 1979, au participat 9 monede (marca germana, lira engleza, francul francez, lira italiana, florinul olandez, francul belgian, francul luxemburgez, coroana daneza, lira irlandeza) ponderea lor fiind in functie de contributia fiecarei tari la produsul intern brut al comunitatii, la comertul intercomunitar si la mecanismul de sustinere monetara.
E.C.U. este un cos deschis, procedurile de revizuire a compozitiei sale efectuandu-se de regula la 5 ani fie prin introducerea de noi membrii, fie prin modificarea ponderii monedelor componente. Ultimele 3 monede intrate au fost drahma greceasca, peseta spaniola si escudo portughez.
Contributia cantitativa la cos a fiecarei monede este dat de cantitatea de valuta ce este cuprinsa intr-un ECU.
Cadrul institutional - organizatoric favorabil a permis patrunderea ECU spectaculos pe piata capitalurilor, aparitia depozitelor in banci si a unei piete interbancare. Pana in prezent nu exista moneda metalica sau bilet de banca in E.C.U., au aparut insa cecurile de voiaj in E.C.U. cu destul de mare raspandire.
& Sanatatea
monedei nationale nu mai este data de acoperirea cu rezerve de
aur ci de puterea de cumparare a acesteia.
Puterea de cumparare a monedei in cadrul
national sau puterea de cumparare interna este o notiune ce
se utilizeaza in raport cu moneda si cu veniturile populatiei
si se masoara in functie de preturile practicate.
Puterea de cumparare a monedei poate fi definita prin cantitatea
dintr-un bun, o marfa, ce poate fi obtinuta cu o unitate
monetara. Se determina ca raport intre o suma de bani S si p pretul produsului respectiv. Daca spre exemplu o unitate
dintr-un produs de cumparare a unitatii monetare este egala
cu din pretul produsului (in speta a painii). Acest mod de
determinare a puterii de cumparare in functie de pretul unui
singur produs este forma cea mai simplista de determinare si in
acelasi timp cea mai neconcludenta. Determinarea exacta a
puterii de cumparare a unei monede ar trebui sa se faca in
raport cu toate bunurile si serviciile dintr-o economie, calcul foarte
dificil, aproape imposibil. De aceea in practica se utilizeaza metoda
determinarii puterii de cumparare a monedei fata de un
cos de bunuri, in care fiecare bun este ponderat cu un coeficient de
calcul in functie de locul ocupat in tranzactiile comerciale.
Daca consideram acest cos de produse ca un produs unic, el va
avea un pret egal cu media ponderata a preturilor monetare ale
fiecarui bun component si poarta denumirea de nivel absolut al
preturilor sa-i zicem P=
unde:
- ponderea produsului
"i" in totalul schimburilor
- pretul monetar
al produsului "i".
Puterea de cumparare a monedei va fi egala cu 1/p, adica ce cantitate (a cata parte) din acest cos de bunuri poate fi cumparata cu o unitate monetara.
Trebuie insa cunoscut ca structura cosnitei de produse este diferita atat de la tara la tara in functie de obiceiurile culinare culturale si materiale cat si de la perioada la perioada. Cu cat selectia este mai apropiata de aceste realitati cu atat puterea de cumparare este mai exacta.
Puterea de cumparare a monedei in plan international sau puterea de cumparare externa, este utilizata pentru stabilirea cursurilor de schimb intre monedele a doua tari. Altfel spus se arata cate unitati monetare ale tarii A trebuiesc cedate pentru obtinerea unei unitati monetare ale tarii B.
Teoretic cursul de schimb valutar ar trebui sa reflecte cu exactitate raportul existent intre puterile de cumparare interne ale monedelor din tarile comparate. In fapt dificultatile prezentate la stabilirea puterii de cumparare interna nu numai ca se mentin dar se si amplifica, pe langa diferentele de traditii si obiceiuri ce determina componenta cosului de produse de la tara la tara, apare si modul diferit de interventie al statului, speculatia s.a.
De aceea cursul de schimb fundamentat economic pe baza puterilor de cumparare nu se calculeaza in mod curent si nu se foloseste in operatii comerciale si valutare, ci in studii de analiza economica si financiar-bancara.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1768
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
