Piata financiara. Piata de capital. Titlurile financiare

Piata financiara. Piata de capital. Titlurile financiare

Pietele financiare reprezinta, prin definitie, locul de intalnire dintre cererea de lichiditati din partea firmelor si oferta de lichiditati din partea ofertantilor de capitaluri.

In functie de  termenul de scadenta (maturitatea) titlurilor tranzactionate, piata financiara are doua componente:

piata monetara a transferurilor pe termen scurt. Titlurile monetare tranzactionate cuprind: bonurile de tezaur, biletele de trezorerie ale colectivitatilor locale sau ale firmelor autorizate in acest sens, certificatele de depozit negociabile si efectele comerciale (cambii, bilete la ordin, cecuri). Negocierea acestor titluri se face individual intre bancile comerciale si clientii lor, si nu in mod centralizat, cum se negociaza titlurile financiare la bursa;

piata de capital a transferurilor pe termen lung. Titlurile care consacra transferurile pe termen lung sunt denumite titluri financiare (de capital) si se refera la: actiuni, obligatiuni de stat, obligatiuni private etc.

Piata de capital

Piata de capital este cea pe care se cumpara si se vand active financiare. Practic, ea reprezinta un mecanism de legatura intre investitori si emitenti.

Are doua segmente: primar si secundar. Segmentul primar se distinge de cel secundar prin faptul ca este singurul care determina cresterea volumului total de titluri, de valori mobiliare in economie. Tranzactiile cu aceste titluri pe segmentul secundar schimba doar proprietarul lor, fara a modifica volumul titlurilor din economie. Vorbim de segment primar si de segment secundar atat pe piata monetara, cat si pe pietele de capital.

Piata primara de capital

Este segmentul de piata care serveste la prima plasare a emisiunii de valori mobiliare pentru atragerea de capitaluri financiare disponibile, pe termen mediu si lung, atat de pe pietele interne de capital, cat si de pe piata internationala. Segmentul primar este, de altfel, indispensabil, caci el asigura emisiunea si prima vanzare a tuturor titlurilor noi.

Participantii pe piata primara, in cadrul careia se vand si se cumpara valori mobiliare nou emise, sunt:

. solicitatorii de capital: statul si colectivitatile locale, intreprinderile publice si cele private;

. ofertantii de capital: persoane particulare, agenti economici, banci, case de economii, societati de asigurare;

. intermediarii: societati de valori mobiliare, banci comerciale, societati de investitii financiare care prin reteaua proprie asigura vanzarea titlurilor.

Segmentul primar se organizeaza prin intermediul bancilor sau al societatilor de valori mobiliare, care s-au specializat pentru acest gen de operatiuni. Ele dispun de personal calificat, retea de subscriere si de capitaluri, prin care realizeaza plasamente operative si garantate.

Piata secundara

Este piata pe care sunt tranzactionate valori mobiliare aflate deja in circulatie. Piata secundara furnizeaza lichiditate pentru investitorii care doresc sa-si schimbe portofoliile inainte de data scadentei.

BURSA de valori reprezinta principala institutie a pietei secundare de capital.

Se poate localiza, din punct de vedere fizic, in Romania, in sala de cotare si tranzactionare centralizata a titlurilor financiare la Bursa de Valori Bucuresti sau pe piata reglementata de instrumente financiare derivate administrata de Bursa Monetar Financiara si de Marfuri de la Sibiu (BMFMS).

Bursa este o piata concurentiala in care se concentreaza cererea si oferta pentru anumite categorii de marfuri si valori, realizandu-se tranzactii dupa o procedura determinata potrivit unui program prestabilit intr-un loc cunoscut.

Bursa nu mai este o piata originara, pe care se vand si se cumpara marfuri fizice, ci o piata derivata pe care se vand si se cumpara titluri pe marfa. Dovada existentei marfurilor se face pe baza unor documente ce atesta dreptul de proprietate asupra marfii, documente acceptate de comercianti: recipisa (actul) de depozit pentru marfurile aflate in antrepozite si conosamentul pentru marfurile incarcate pe vas. Transferul proprietatii asupra marfii, deci executarea obligatiilor contractuale de livrare, se realizeaza prin transmiterea documentului respectiv. Bursa este o piata dematerializata unde se incheie contractul intre parti, identificarea si circulatia marfurilor realizandu-se in afara acestei piete. Bursa nu isi asuma rolul de realizare a tranzactiei in forma sa fizica.

Bursa este opusa, prin esenta sa, ideii de monopol asigurand confruntarea directa a cererii si ofertei care se manifesta in mod real pe piata. Bursa este mecanismul care se apropie cel mai mult de modelul teoretic al pietei perfecte.

Prin intermediul bursei de valori mobiliare, investitorii au posibilitatea de a negocia, in orice moment, actiunile si obligatiunile detinute in portofoliu, sau pot cumpara noi valori mobiliare. Segmentul secundar este un gen de piata  de ocazie , de revanzare repetata a titlurilor dupa emisiunea si prima lor vanzare (in segmentul primar).

Dinamica specifica bursei este data si de cresterea (fata de anul trecut, in speta) a societatilor listate. Astfel, pana in momentul prezent, la BVB numarul societatilor listate, emitente de actiuni si obligatiuni, este urmatorul:

sunt 66 societati emitente de actiuni listate (categoria I si II);

exista 18 emitenti de obligatiuni municipale si corporatiste.

Organizarea sistemului bursier

Piata de capitaluri organizata cuprinde practic trei categorii de participanti la activitatea bursei de valori:

prima categorie este cea a clientilor care emit ordine de bursa (dau ordine societatilor de brokeraj sa execute contracte in piata), respectiv cumparatorii si vanzatorii de titluri. Acestia formeaza de fapt cererea si oferta de titluri la bursa;

a doua categorie este cea a intermediarilor bursieri, respectiv a tuturor societatilor si agentilor de valori mobiliare, societati de brokeraj, inclusiv bursa de valori. Ex: Societati de Valori Mobiliare, Agenti de Valori Mobiliare, BVB, Rasdaq etc. Ei colecteaza ordinele de bursa, le executa etc.

o       brokerul este o persoana fizica, atestata de catre bursa si autorizata de CNVM, care are ca atributii negocierea ofertelor de vanzare si de cumparare in contul unei societati de brokeraj.

o       traderul este persoana fizica ce tranzactioneaza pe piata exclusiv in contul si numele sau (trebuie sa aiba un atestat si un permis elaborate de bursa si sa fie autorizat de CNVM).

a treia categorie este cea a organismelor de supraveghere si control al activitatii bursiere. Cel mai important este Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, care reglementeaza, supravegheaza si controleaza bursele de marfuri etc.

Valorile mobiliare - instrumente ale pietei de capital

Valorile mobiliare sunt titluri de valoare care dau dreptul detinatorului lor de a obtine in conditii specificate, o parte din veniturile viitoare ale emitentului.

Titlurile financiare, din punct de vedere al modului in care acestea sunt create, se impart in trei categorii:

primare: actiuni, obligatiuni

derivate: contracte futures, optiuni;

sintetice: contractele pe indici de bursa.

Titlurile financiare primare

1. Actiunile

Actiunile sunt valori mobiliare emise de o societate, care reprezinta o cota parte din capitalul social al acesteia si dau proprietarilor lor urmatoarele drepturi:

drepturi sociale: dreptul de vot;

drepturi patrimoniale: dreptul de a fi remunerat sub forma de dividend; eventual, de a realiza castiguri de capital din revanzarea (la preturi mai mari) a actiunilor detinute; de incasare a unei parti reziduale din valoarea de lichidare a firmei (in caz de dizolvare a acesteia).

Actiunile au o tipologie variata, din care mentionam cateva criterii de clasificare si tipuri de actiuni.

Dupa drepturile pe care le confera actionarilor, actiunile se grupeaza in ordinare (cu drepturi egale pentru toti) si preferentiale (sau privilegiate) (de ex. cu dividend fix).

Actiunile ordinare (comune) confera, in mod egal, atat drepturi sociale, cat si patrimoniale, proportional cu numarul de actiuni detinute;

Actiunile preferentiale dau dreptul la dividende fixe, care se platesc inaintea dividendelor la actiunile ordinare (chiar inainte de a determina profitul net, astfel putandu-se inregistra pierderi de catre firma prin plata acestora). Actionarii nu dispun de dreptul la vot.

Dupa apartenenta, actiunile pot fi:

nominative: au inscris numele proprietarului pe fata titlului si nu pot fi transmise decat cu reinscrierea lor in registrul actionarilor, existent la sediul societatii comerciale;

la purtator: nu mentioneaza nici un nume si pot fi transmise din mana in mana fara nici un fel de formalitate, la ele avand acces toti cei care doresc sa cumpere.

Dupa natura aportului de capital, vanzarea actiunilor poate ocaziona un aport in numerar sau in natura pentru patrimoniul societatii comerciale. Aportul de numerar adus de actionari poate fi completat cu incorporarea rezervelor sau capitalizarea unei parti din beneficiu, in timp ce aportul in natura se materializeaza in cladiri, instalatii, mijloace de transport, licente, marci etc.

In functie de valoarea de piata a actiunilor, se stabileste capitalizarea bursiera, respectiv valoarea de piata a firmei:

CB =

2. Obligatiunile

Obligatiunile sunt titluri de valoare, negociabile, reprezentand un drept de creanta asupra capitalurilor imprumutate unei societati. Certifica detinatorului sau calitatea de creditor. Dobanda la obligatiuni este fixa, si se plateste la termene fixe de plata. Obligatiunile dau doar dreptul la rascumparare si la remunerare, deci detinatorii nu pot interveni in managementul unitatii emitente (nu dau drept de vot).

Decizia privind emisiunea de obligatiuni apartine Adunarii Generale a Actionarilor si se realizeaza prin institutii care actioneaza ca intermediar (societatile de valori mobiliare), in nume propriu sau ca garant al emisiunii. In momentul emisiunii, societatea emitenta poate furniza garantii (ipoteci, cautiuni, amanetarea fondului de comert etc), care trebuie sa fie publicate intr-un act special inaintea subscriptiei.

Imprumuturile din emisiuni de obligatiuni denumite si credite obligatare reprezinta datorii pe termen lung, create prin vanzarea de titluri de credit, negociate catre public. Firma care emite astfel de titluri se angajeaza sa ramburseze la termen sau esalonat ratele scadente si sa plateasca o dobanda sub forma cupoanelor atasate titlurilor de credit.

Emisiunea de obligatiuni, ca forma de atragere a economiilor publicului, este rezervata aproape in exclusivitate intreprinderilor cotate.

Valoarea de emisiune a unei obligatiuni poate fi:

la paritate, cand valoarea de emisiune este egala cu valoarea nominala (cererea de pe piata se echilibreaza astfel cu oferta),

subpari cand valoarea de emisiune este mai mica decat valoarea nominala (oferta de pe piata este neacoperitoare), ceea ce le face mai atractive,

suprapari, mai rar obligatiunile emitandu-se la o valoare mai mare decat valoarea nominala (atunci cand cererea de pe piata este mai mare decat oferta).

Se pot calcula, in cazul obligatiunilor:

prima de emisiune = diferenta intre valoarea nominala (mai mare) si valoarea de emisiune (la subparitate): PE = VN - VE

prima de rambursare = diferenta intre valoarea rambursata (mai mare) si valoarea de emisiune PR = VR - VE

In practica exista mai multe tipuri de imprumut obligatar:

1. imprumutul obligatar de tip clasic care poate fi considerat "standard" din punct de vedere al conditiilor financiare de emisiune al rambursarii, al venitului obligatiunii si al plasamentului;

2. imprumutul obligatar de tip nou, de exemplu:

- obligatiuni indexate, care reprezinta titluri de creanta pentru care dobanda si/sau valoarea de rambursare sunt indexate in functie de evolutia unui element sau indice fixat inca de la emisiunea lor (un indice bursier, pretul unui bun - aur, pret kw/ora, cifra de afaceri a intreprinderii emitente etc);

- obligatiuni convertibile in actiuni, care pot fi preschimbate in actiuni de posesorul lor intr-un raport de preschimbare fixat

- obligatiuni cu "cupon zero", care produce dobanda, dar ea este capitalizata si varsata odata cu capitalul la sfarsitul contractului.

Comparatia actiuni - obligatiuni