Banii si rolul lor in economie

Banii si rolul lor in economie

1.1. Bani si moneda 

1.1.1. Banii

Banii sunt definiti astfel[1]:

Denumire generica pentru toate felurile de monede si de semne de valoare. Banii reprezinta un instrument social, o forma particulara imediat mobilizabila a avutiei sociale, o intruchipare transmisibila si omnivalenta a puterii de cumparare, care confera detinatorului dreptul asupra unei parti din produsul social al tarii emitente. Masa baneasca in circulatie conditioneaza cererea globala in economie. 'Semnul monetar este o creanta transmisibila, emisa arbitrar si artificial, a carei functie esentiala este aceea de a putea fi schimbata direct pe o anumita cantitate de bunuri si servicii pana in momentul cand este distrusa' (J. Riboud). 'Money is power' - banii sunt putere. Ei 'au insusirea de a putea cumpara orice. Universalitatea acestei insusiri este puterea absoluta a esentei lor. Banii apar deci ca fiind atotputernici' (K. Marx). De aici fetisismul care confunda avutia cu banii. Aceasta idee mercantilista a lasat urme adanci pana azi in expresii ca: 'puterea bogatilor', 'dominatia banilor', 'suveranitatea dolarului' etc. (S. De Brunhoff).

Evolutia banilor

Evolutia banilor, de la concret la abstract, demonstreaza valabilitatea celor doua caracteristici pe care le au, calitatea de marfa si de creanta.

Banii se afla la dispozitia lumii occidentale de cel putin 27 de secole. Originea banilor se afla in schimbul care la inceput s-a desfasurat ca troc. Trocul ingreuia insa schimburile si, treptat, oamenii au cautat un etalon mai general care sa le inlesneasca (scoici, piei, sarea, blanuri, bucati de metal etc.).

Spargand trocul, moneda materiala a cunoscut mai multe faze succesive:

moneda - marfa: se alegeau marfurile care aveau calitati adecvate (conservare, divizibilitate, incredere, valoarea de intrebuintare), ca de exemplu: scoici, vite, piei, blanuri, sarea, ceaiul;

moneda metalica: prin calitatile lor (frumusete, raritate, divizibilitate, inalterabilitate) metalele pretioase (aur, argint) au fost folosite de omenire timp de 26 de secole ca metal monetar;

moneda - semn care a cunoscut urmatoarele forme:

biletul sau bancnota (moneda fiduciara). La origine, un simplu certificat de depozit de moneda metalica la o banca, biletul (bancnota) s-a transforma intr-o veritabila moneda fiduciara, emitandu-se bilete de o valoare mult mai mare decat aceea conservata de metal, avand la baza increderea ca nu toti detinatorii de bilete vor solicita, in acelasi timp, conversia acestora in metalul din depozitele bancare;

contul (moneda scripturala). Depozitarea biletelor la banca a condus la utilizarea acestor depozite pentru a se efectua reglementarea datoriei prin virament (transfer intre conturi). Ea este creata de banci, alimentarea conturilor facandu-se prin acordarea de credite bancare.

In prezent are loc emisiunea de moneda in context international de catre FMI (sub denumirea de DST).

cartile electronice de plata si de credit (moneda electronica) care permit stocarea unei puteri de cumparare intr-o cartela magnetica.

1.1.2. Functiile banilor

Cele mai importante functii ale banilor sunt:

a)      banii - instrument unic al tranzactiilor (intermediar al schimburilor, mijloc de schimb). Intr-o economie de schimb, banii sunt instrumentul unic al tranzactiilor, ei servind drept contrapartida intre oferta si cererea tuturor bunurilor si serviciilor, pe toate pietele;

b)      banii - etalon al valorii. Moneda masoara valoarea tuturor bunurilor si serviciilor tranzactionate. Intrucat valoarea bunurilor comercializate se exprima totdeauna prin bani, acestia se interpun intre ele, permitand compararea lor, banii fiind un numitor comun intre bunuri eterogene;

c)      banii - rezerva a valorii (mijloc de tezaurizare). In economia monetara, agentul poate disocia schimbul in doua operatii diferite, care intervin in doua momente de timp diferite. Intre doua tranzactii, banii servesc ca rezerva a puterii de cumparare, fiind instrument de tezaurizare, un instrument permanent de rezerva a valorii. Ei constituie cel mai bun instrument de conservare a bogatiilor pe termen scurt, calitate care face din ei un activ fara riscuri. Conform unei expresii celebre, banii reprezinta o legatura intre prezent si viitor;

d)    banii - unitate de cont. Toate bunurile si serviciile din economie sunt evaluate din punct de vedere monetar prin preturi, ceea ce face posibila realizarea de inregistrari contabile si efectuarea de analize financiare. Indeplinind aceasta functie, banii permit realizarea de comparatii in timp si cuantificarea valorii adaugate in cadrul activitatii economice.

e)     banii - standard al platilor amanate. Prin aceasta functie rolul banilor in exprimarea valorii contractelor pe termen lung, respectiv, stabilirea in momentul actual a unei sume ce urmeaza a fi incasata sau platita la o data viitoare.

1.1.3. Clasificarea semnelor monetare

Semnele monetare se clasifica in functie de anumite criterii:

Un prim criteriu este forma de existenta a monedei, in functie de care avem moneda materiala (moneda metalica si moneda de hartie) si moneda de cont (scripturala).

O alta clasificare a semnelor monetare o putem face avand drept criteriu emitentul. In functie de acest criteriu, putem grupa moneda in:

moneda creata de agentii economici: a functionat in cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur-moneda pe baza unui mecanism simplu. Agentii economici se prezentau la monetarie cu lingouri de aur si primeau in contrapartida echivalentul lor in aur-moneda;

moneda creata de tezaur: vizeaza indeosebi moneda divizionara, fara a exclude insa rolul pe care il exercita statul in economia moderna, atat in ce priveste creatia monetara de ansamblu, cat si in domeniul politicilor monetare;

moneda creata de banci: releva rolul decisiv pe care il au bancile in creatia monetara, pe de o parte, prin emiterea biletelor de banca (de catre banca centrala) si, pe de alta parte, prin crearea monedei de cont sau scripturala (de catre bancile comerciale).

Un alt criteriu este valoarea intrinseca, in functie de care moneda cunoaste doua forme: moneda cu valoare integrala si moneda-semn. Moneda cu valoare integrala este moneda care contine o cantitate de metal pretios egala cu cantitatea de metal pretios ce i se atribuie prin valoarea nominala. Moneda-semn este reprezentata de monedele sau de alte alcatuiri de hartie pe care sunt imprimate valori exprimate printr-un anumit numar de unitati monetare. Acestea sunt valori fiduciare, acceptate si utilizate prin increderea reciproca, atribuindu-li-se o anumita putere de cumparare.

In sfarsit, o ultima clasificare pe care o luam in considerare are in vedere capacitatea liberatorie (stabilita juridic) a monedei, caz in care avem: moneda legala, cu capacitate liberatorie sau circulatorie nelimitata, recunoscuta prin lege, atribuita monedei nationale; moneda fractionara, cu capacitate liberatorie limitata, atribuita monedei de argint (cand circula paralel cu moneda de aur in cadrul monometalismului aur) si monedei divizionare; moneda facultativa, care este, de regula, o moneda straina.

Clasificarea monetara

a) dupa circulatia efectiva  - moneda manuala - de metal

de hartie

- moneda scripturala

b) dupa unitatea emitenta - creata de agenti economici

- creata de guvern

- creata de banci - bilete de banca

- moneda scripturala

c) dupa valoarea intrinseca - moneda cu valoare integrala

- moneda-semn

d) dupa obligatia ce si-o - moneda convertibila

asuma unitatea emitenta - moneda neconvertibila

e) dupa capacitatea liberatorie - moneda legala

- moneda facultativa

- moneda fractionara

1.2. Moneda

Moneda este inteleasa astfel :

Piesa de metal - aur, argint, cupru etc. - care se prezinta in general sub forma de disc plat si serveste ca mijloc de circulatie, de plata, si eventual - atunci cand merita - de tezaurizare. Spre deosebire de bani, moneda nu este un termen generic, ci se refera la un anumit fel de bani si anume la piesele de metal cu valoare proprie deplina sau inferioara valorii nominale.

Sunt de retinut urmatoarele definitii ale monedei:

Sursa: Albertini, J.-M. - Les rouages de l'economie nationale, editia 35, Les editions ouvrieres, Paris, 1988, p. 172.

1.2.1. Formele istorice ale monedei

Abordarea monedei in evolutia sa istorica evidentiaza tendinta de dematerializare a monedei, metamorfoza acesteia, de la moneda metalica pana la cartile de credit si moneda electronica.

Moneda materiala a cunoscut, in evolutia sa, mai multe faze succesive:

moneda - marfa: initial, pentru efectuarea platilor sau reglarea schimburilor, a fost utilizat un bun material, o marfa aleasa din multe altele, avand calitati adecvate (conservare, divizibilitate, incredere, valoarea de intrebuintare);

moneda metalica: prin calitatile lor (frumusete, divizibilitate, raritate, inalterabilitate), metalele pretioase au fost universal acceptate si usor conservate.

biletul sau bancnota (moneda fiduciara). La origine, un simplu certificat de depozit de moneda metalica la o banca (suma biletelor neputand depasi pe aceea a stocului de metal), biletul se transforma intr-o veritabila moneda fiduciara, emitandu-se bilete intr-o valoare mult mai mare decat aceea conservata de metal, avand la baza increderea ca nu toti detinatorii de bilete vor solicita, in acelasi timp, conversia acestora in metalul din depozitele bancare.

contul (moneda scripturala). Similar aparitiei "biletului", depozitarea biletelor la banca a condus la utilizarea acestor depozite pentru a se efectua reglementarea datoriei prin virament (transfer intre conturi).

cartelele magnetice (moneda electronica). Inovatia tehnologica, aceasta permite stocarea unei puteri de cumparare intr-o cartela "platita anterior", cartelele eliberate de catre banci titularilor de conturi fiind utilizate pentru efectuarea platilor.

1.2.2. Caracteristicile monedei

Portabilitatea, divizibilitatea si recunoasterea cu usurinta reprezinta cele mai importante caracteristici ale monedei metalice. Dezvoltarea creditului face ca aceste trasaturi sa fie mai putin importante, astazi.

Acceptabilitatea reprezinta o caracteristica a monedei, indiferent de forma acesteia si de perioada de timp in care a circulat. Cu cat o moneda este mai acceptata, cu atat este mai cautata respectiv este universal dorita, intrucat in schimbul ei pot fi primite bunuri si prestate servicii.

Acceptabilitatea este baza lichiditatii. Lichiditatea este cea care face ca detinatorul de moneda sa o utilizeze imediat, pentru procurarea de bunuri, fara a suporta costuri de transformare.

Stabilitatea

Pentru ca utilizarea monedei sa fie satisfacatoare, este necesar ca aceasta sa fie caracterizata prin stabilitate.

Atunci cand moneda este utilizata ca rezerva a valorii sau ca standard al platilor amanate, este important ca valoarea monedei sa nu prezinte fluctuatii semnificative.

Atributele legale ale monedei reprezinta caracteristici stabilite prin lege si se refera la:

legalitatea monedei;

etalonul monetar.

1.3 Diferentele dintre conceptul de "bani" si cel de "moneda"

In limbaj curent si in literatura de specialitate se utilizeaza atat termenul de "bani" cat si cel de "moneda".

Termenul de moneda, folosit in special in limbajul poporului francez, englez, italian desemneaza, potrivit definitiei data de dictionarul Larousse, "o piesa de metal, emisa de autoritatea suverana, pentru a servi ca mijloc de schimb". Potrivit aceleiasi definitii, termenul de moneda este de origine latina si provine de la numele zeitei Junon Moneta, in templul careia romanii bateau monede.

In limbajul altor popoare: roman, rus, german se utilizeaza cu aproximativ acelasi sens, termenul "bani". Potrivit dictionarului explicativ al limbii romane, prin bani se intelege "echivalentul general al valorii marfurilor; moneda de metal sau hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata". Etimologic, termenul de bani are provenienta necunoscuta.

Din definitii rezulta ca intre cele doua notiuni exista diferente cantitative si calitative, astfel:

notiunea de bani este mai cuprinzatoare si mai veche decat cea de moneda, intrucat cuprinde toate mijloacele de schimb[3];

notiunea de moneda este denumirea generica acordata pieselor metalice.

Din aceasta abordare rezulta ca notiunea de moneda nu se identifica cu banii, aceasta reprezentand doar o parte a masei banesti.

La conturarea diferentei dintre moneda si bani contribuie si alte argumente:

banii sunt o marfa, prin urmare sunt un bun economic, rezultat al unor legi obiective;

moneda, in schimb, este un acord de vointa dintre oameni, pe de-o parte, si presupune existenta autoritatii emitente, care decide cu privire la forma monedei si a metalului din care este confectionata.

1.4. Piata monetara

Pe piata monetara nationala se efectueaza tranzactii monetare, in moneda nationala, intre rezidentii aceleiasi tari. Piata monetara este piata pe care bancile se imprumuta intre ele, pe termen scurt. Aparitia acestei piete se datoreaza surplusului de incasari pe care le au unele banci si surplusului de plati pe care le au alte banci. Prin urmare, piata monetara indeplineste functia de compensare a deficitului cu excedentul de lichiditate pe doua cai: 1) prin creditul acordat intre banci; 2) prin cumpararea de la diferite banci a unor hartii de valoare specifice pietei monetare, a caror scadenta este relativ apropiata si care prezinta certitudine in ceea ce priveste transformarea lor in bani lichizi, fara pierderi. O componenta a pietei monetare este PIATA VALUTARA, pe care se confrunta cererea si oferta pentru diferite valute, care sunt, atat pentru ofertant, cat si pentru solicitant, monede straine, schimbul dintre ele urmarind sa depaseasca restrictiile care ingreuneaza circulatia internationala a capitalului.

Cererea si oferta de moneda

Rolul important pe care il joaca moneda in viata economica este evident nu numai pentru specialisti, in acest sens fiind necesar sa se inteleaga influenta variatiilor monedei asupra activitatii economice, in scopul de a se putea utiliza mai eficace instrumentele politicii monetare pentru a actiona asupra evolutiei sistemului economic. In aceasta privinta vor trebui elucidate doua aspecte esentiale, care conditioneaza intelegerea impactului monedei asupra economiei reale.

Primul aspect reclama intelegerea originii nevoilor de moneda, adica cererea de moneda. Al doilea aspect se refera la intelegerea mecanismelor creatiei monetare, adica oferta de moneda.

Cererea de moneda

A analiza cererea de moneda inseamna a analiza motivele pentru care subiectii economici detin moneda, analiza care se regaseste in teoriile si formularile mai vechi si mai noi referitoare la aspectul monetar.

Principiile analizei economice clasice si neoclasice afirma ca bunurile sunt cerute si oferite de catre indivizi pe piete determinate, fiecare individ avand un sistem de preferinte pentru fiecare bun, rezultand un echilibru pe piata (echilibrul general walrasian).

In cadrul acestei analize, moneda nu este considerata ca forma de existenta specifica, ea fiind un bun intre celelalte, valoarea de intrebuintarea fiind determinata de functia monedei ca mijloc de schimb universal. Moneda nu este ceruta ea insasi, ci numai pentru ca permite achizitionarea de marfuri.

Separarea intre "real" si "monetar", specifica teoriile clasice si neoclasice, a fost exprimata clar de Fisher, autorul ecuatiei cantitative:

M * V = P * Q

unde:

M = stocul de monede;

V = viteza de circulatie a monedei;

P = nivelul general al preturilor;

Q = volumul productiei (tranzactiilor).

Afirmand ca moneda nu este detinuta numai pentru tranzactii, ci si pentru alte doua motive - de precautie si de speculatie, Keynes releva faptul ca moneda poate juca rolul "de consolidare" a averii, prin amanarea cheltuielii monedei (banilor) si "investirea" ei in depozite sau active financiare (obligatiuni). Cantitatea de lichiditate detinuta pentru tranzactii si pentru motive de precautie este independenta de aceea alocata speculatiei, cea de a doua depinzand de rata curenta a dobanzii si de anticipatiile referitoare la ea.

Cererea de moneda va fi in functie de veniturile monetare si de rata dobanzii:

M = f₁ (V.M) + f₂ (i)

Pornind de la analiza preferintei pentru lichiditate, dezvoltate de catre neokeynesisti, monetaristii evidentiaza pregnant calitatea monedei de a fi activ financiar, una din formele prin care individul isi poate conserva bogatia (averea). Pentru ei, cererea de moneda, ca aceea a oricarui alt activ, depinde de trei factori:

a)      bogatia totala a individului;

b)      preturile si randamentele diferitelor componente ale bogatiei;

c)      gusturile si preferintele indivizilor.

Internationalizarea masiva a economiilor nationale determina ca cererea de moneda sa depinda si de evolutia anticipata a cursului de schimb si, totodata, cererii nationale sa i se adauge cererea de moneda nationala din partea nonrezidentilor (in acest caz, exemplul tipic fiind dolarul). Deplasarea cererii de moneda de la o deviza spre alta, determinata de anticipatiile cursurilor de schimb, ridica obstacole puternice in calea orientarii politice economice nationale, constransa, de interdependentele sistemelor financiare la scara mondiala, sa-si adapteze obiectivele si instrumentele cerintelor impuse de comportamentele celorlalte sisteme economice nationale. In acest sens, cererea nationala de moneda devine si o cerere de moneda internationala, autoritatile publice nationale trebuind sa dispuna de instrumente pentru a putea interveni si pe pietele monetare si financiare extranationale.

Oferta de moneda

Oferta de moneda reprezinta cantitatea de mijloace de reglare a schimburilor, mijloace puse la dispozitia subiectilor economici nebancari de catre sistemul bancar.

Exista doua abordari de baza cu privire la masurarea cantitatii de moneda: abordarea prin tranzactii si abordarea prin lichiditate.

Abordarea prin tranzactii masoara cantitatea de moneda prin evidentierea functiei monedei ca mijloc de schimb. Se subliniaza ca exista o importanta diferenta intre bani si alte active, o diferenta calitativa existand intre acele active care functioneaza ca mijloc (mijlocitor) al schimbului si toate celelalte active. Numai un activ care serveste ca mijlocitor de schimb poate fi inclus in "masura" empirica a monedei.

Abordarea prin lichiditate a masurii monedei subliniaza ca proprietatea distinctiva, esentiala a monedei este aceea ca ea reprezinta cel mai lichid dintre toate activele. Moneda poate fi vanduta (sau rascumparata) intr-o perioada de timp incerta la un pret nominal cunoscut si cu costuri minime. Aceasta abordare accentueaza functia monedei de rezerva a valorii, afirmand ca moneda nu este in mod calitativ diferita de celelalte active, lichidarea fiind proprie, in diferitele grade, tuturor activelor.

Puterea de cumparare a banilor

Puterea de cumparare a veniturilor in bani ale populatiei se identifica cu puterea de cumparare a monedei. Aceasta din urma poate fi interna sau externa.

Puterea de cumparare interna se determina dupa relatia:

S

P =

P

unde:

S = o suma de bani;

P = pretul uneia sau al mai multor marfuri.

Puterea de cumparare externa se obtine raportand puterile de cumparare interne ale doua tari.

2. Viteza de circulatie a monedei

Concept - numarul de plati la care participa moneda intr-o perioada data.

Ecuatia lui Ficher evidentiaza legatura dintre viteza de circulatie si cantitatea de moneda.

M V = P T

unde:

M = cantitatea de moneda

V = viteza de circulatie

P = preturile

T = volumul tranzactiilor

De unde rezulta:

P T

V =

M

Daca P si M se pot cunoaste relativ usor, T este mai dificil de cunoscut si masurat.