CONCEPTUL DE AUDIT FINANCIAR BANCAR

CONCEPTUL DE AUDIT FINANCIAR BANCAR.

Pe masura ce societatea devine mai complexa, factorii de decizie se confrunta cu dificultati in obtinerea unor informatii corecte despre situatiile financiare ale institutiilor financiar bancare, agentilor economici. Calitatea informatiilor depinde de: furnizorul de informatii, distanta dintre informatii si utilizatori, partinirea si motivele personale ale furnizorului de informatii, volumul foarte mare al datelor precum si existenta unor tranzactii comerciale foarte complicate .

Modalitatea cea mai frecventa prin care utilizatorii pot obtine informatii fiabile, consta in efectuarea unui audit independent in urma caruia informatiile auditate sunt utilizate in procesul decizional, pornindu-se de la ipoteza ca aceste informatii sunt rezonabil de complete, exacte si nepartinitoare.

Asa cum am mai aratat, Asociatia Americana de Contabilitate ( American Accouting Association: AAA) in cadrul Declaratiei privind conceptele de baza ale auditului din anul 1973, defineste auditul ca fiind "un proces sistematic de obtinere si evaluare obiectiva a unor afirmatii privind actiunile si evenimentele cu caracter economic in vederea aprecierii gradului de conformitate a acestor afirmatii cu criteriile prestabilite precum si de comunicare a rezultatelor catre utilizatorii interesati'.

Din definitia auditului rezulta elementele principale ale auditului :

Auditul este un proces sistematic, adica activitatea de audit se realizeaza in etape fundamentale de:planificare, dezvoltarea unei strategii; selectarea probelor, evaluarea in raport cu obiectivele specifice misiunii de audit:"

Obtinerea si evaluarea in mod obiectiv a unor afirmatii : colectarea si evaluarea probelor de audit

Aprecierea gradului de conformitate a afirmatiilor cu criteriile prestabilite.

Comunicarea rezultatelor catre utilizatorii de informatii : emiterea raportului de audit.

La baza teoriei auditului stau numeroase postulate, care evolueaza odata cu activitatea de audit.

Cele mai frecvente sunt:

1. Situatiile financiare si informatiile financiare sunt verificabile
2. Pe termen lung , nu exista comflict de interese intre auditori si conducerea entitatii auditate
3. Rezultatul unei misiuni de audit furnizeaza asigurari rezonabile dar nu absolute ca vor fi detectate erori semnificative cauzate , de nereguli;
4. Existenta unui sistem de control intern  satisfacator, reduce posibilitatea fraudei si erorilor;
5. Aplicarea constanta a principiilor general acceptate de contabilitate ofera o imagine fidela a situatiilor financiare
6. Activitatea curenta de audit este structurata in functie de experienta si cunostintele acumulate din auditarea clientului in anii precedenti;
7. In misiunea de audit independenta este esentiala;
8. Statutul profesiei de auditor impune anumite obligatii profesionale;

Asa cum am mai aratat anterior, intr-un cadru restrans, auditul poate fi clasificat dupa mai multe criterii :

I - In conformitate cu obiectivul functiei pe care o realizeaza , in :

Audit de conformitate

Auditul performantei

Audit de atestare a situatiilor financiare (audit financiar)

Auditul de conformitate- are drept scop verificarea aplicarii regulilor si procedurilor, in raport cu un sistem de referinta dat (legi, regulamente si norme interne, statute, instructiuni, proceduri, standarde)

Auditul performantei reprezinta o revizuire sistematica a activitatilor unei entitati in functie de anumite obiective stabilite prin planul de management, cu scopul de a evalua performantele sistemului, de a identifica punctele slabe si de a elebora recomandari pentru inbunatatirea activitatilor supuse evaluarii si verificarii.

II - Din punct de vedere al modului de afiliere al auditorilor in realizarea misiunii de audit avem:

Audit extern

Audit intern

Auditul extern - sau audit independent este efectuat pe baza contractuala de catre auditori independenti, persoane fizice si/sau persoane juridice care au misiunea de a verifica situatiile financiare .

Auditul intern - care este "o activitate in cadrul unei entitati" cu scopul de a examina, evalua si monitoriza functionarea sistemelor de contabilitate si de control intern. Institutul International de Audit Intern (IIA - The Institute of Interrnal Auditors) defineste in anul 1999 auditul intern ca: "o activitate independenta si obiectiva, care acorda asigurare unei organizatii in ceea ce priveste gradul de control detinut asupra operatiunilor, o indruma pentru a-i imbunatati operatiunile, o ajuta sa-si atinga obiectivele evaluand procesele sale de management al riscurilor, de control si de conducere si avansand propuneri pentru a le consolida eficacitatea'.

Auditul intern se organizeaza si se exercita in conformitate cu prevederile Legii nr.672/2002 privind auditul intern cu modificarile si completarile ulterioare , de catre institutiile publice si societatile comerciale care gestioneaza activitati cu finantare de la bugetul statului si nu numai.

Obiectivele si principiile care guverneaza un angajament de audit al situatiilor financiare

Conform standardelor de audit "obiectivul unui angajament de audit al situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire la situatiile financiare, daca acestea sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiara." Raportul de audit furnizeaza informatii ca situatiile financiare examinate sunt complete si intocmite cu acuratete, iar operatiile economice s-au efectuat in conformitate cu legile si reglementarile relevante in vigoare. Auditorii, prin rapoartele lor, cauta sa ofere o asigurare rezonabila - nu o asigurare absoluta - ca situatiile financiare examinate sunt complete si intocmite in conformitate cu prevederile legilor si reglementarilor relevante in vigoare. Gradul de asigurare asigurat ca situatiile financiare auditate nu contin erori materiale sau neregularitati este de 95%

Auditorii nu sunt responsabili pentru prevenirea si detectarea coruptiei, fraudei si erorilor, chiar daca auditurile anuale pot impiedica savarsirea unor eventuale greseli si neglijente. Responsabilitatea pentru prevenirea si detectarea coruptiei, fraudei si erorilor, precum si pentru luarea de masuri corespunzatoare, revine managementului institutiilor bancare sau societatilor comerciale auditate.

Limitele opiniei de audit .

Cu toate ca opinia auditorului sporeste credibilitatea situatiilor financiare, utilizatorul nu trebuie sa considere opinia de audit drept o garantie a viabilitatii viitoare a entitatii sau a eficientei ori productivitatii cu care managementul a condus activitatile entitatii.

Pentru definirea obiectivelor auditului, se parcurg urmatoarele etape:

intelegerea obiectivelor si responsabilitatilor auditului;

cunoasterea asertiunilor managementului privind conturile;

cunoasterea obiectivelor generale ale auditului privind categoriile de conturi si operatiuni;

cunoasterea obiectivelor specifice ale auditului privind categoriile de conturi si operatiuni;

divizarea situatiilor financiare pe cicluri;

Scopul efectuarii unui audit al situatiillor financiare consta in exprimarea unei opinii privind masura in care aceste situatii prezinta o imagine fidela, sub toate aspectele semnificative, a pozitiei financiare, a rezultatelor exploatarii si a fluxurilor de trezorerie in conformitate cu principiile contabile general acceptate.

Atunci cand auditorul, pe baza informatiilor probante adecvate ajunge la concluzia ca situatiile financiare nu vor induce in eroare un utilizator prudent, acel auditor va exprima o opinie privind prezentarea fidela.

Daca ulterior publicarii situatiilor financiare, reiese ca acestea nu au prezentat o imagine fidela, auditorul va trebui sa dovedeasca in fata unei instante sau a Camerei Auditorilor ca a efectuat auditul de o maniera adecvata si ca a tras concluzii corecte. Auditorul poarta o raspundere considerabila asupra opiniei de audit formulate .

Responsabilitatea adoptarii unei politici contabile corespunzatoare, a mentinerii unui control intern adecvat si a efectuarii unei prezentari corecte in situatiile financiare revine managementului si nu auditorului. Auditorul poarta raspunderea de a planifica si efectua auditul astfel incat sa obtina o asigurare rezonabila privind prezenta sau absenta unei prezentari eronate semnificative in situatiile financiare, indiferent daca aceste prezentari eronate sunt cauzate de fraude sau erori

Prezentarile eronate sunt considerate semnificative daca efectul combinat al erorilor si al fraudelor necorectate din situatiile financiare ar fi putut schimba sau influenta deciziile unei persoane rezonabilecare utilizeaza respectivele situatii financiare .

Principiile care stau la baza auditului financiar bancar

Principiile generale ale unui angajament de audit sunt:

(a)  Independenta;

(b) Integritatea;

(c)  Obiectivitatea;

(d) Competenta profesionala si diligenta cuvenita;

(e)  Confidentialitatea;

(f)   Conduita profesionala; si

(g)  Standardele tehnice.