CONCEPTUL SI UTILITATEA CHELTUIELILOR PUBLICE

Conceptul si utilitatea cheltuielilor publice

Avand in vedere nevoile colectivitatilor (cheltuielile publice) care sunt mai mari decat resursele publice, in analiza si proiectarea bugetului se incepe cu studiul cheltuielilor pentru a vedea care este necesarul de finantat pentru anul respectiv. S-a constatat ca ratiunea de a fi a autoritatilor publice o constituie satisfacerea nevoilor publice colective, in acest scop ele efectuand o serie de cheltuieli.

Ca urmare prin cheltuieli publice se intelege costul nevoilor (utilitatilor) publice. Cheltuielile publice arata modul de intrebuintare a resurselor pe care autoritatile le mobilizeaza la dispozitia lor. De-a lungul timpului cheltuielile au inregistrat o evolutie atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ.

Din punct de vedere cantitativ marimea acestora se afla in crestere continua, iar calitativ destinatia acestora s-a multiplicat.

Interpretarea data cheltuielilor publice are o importanta atat din punct de vedere teoretic cat si practic. Din interpretarea cheltuielilor publice rezulta urmatoarele tipuri de cheltuieli in functie de destinatiile care se dau resurselor publice. Astfel intalnim:

cheltuieli care sunt definitiv consumatoare de resurse (exhaustive);

cheltuieli care reprezinta un avans de resurse;

cheltuieli cu caracter dual (mixt).

Cheltuielile care sunt definitiv consumatoare de resurse sunt cheltuieli traditionale ale statului (administratie, aparare, ordine publica, protectie sociala). Rezultatul acestor cheltuieli nu se materializeaza intr-un venit pentru bugetul statului. Resursele de finantare pentru aceste cheltuieli trebuind sa fie refacute in permanenta pe baza prelevarilor si varsamintelor din economie. Faptul ca nu inregistreaza o materializare concreta nu inseamna ca ele ar fi inutile, ci ele acopera o serie de nevoi colective care nu se pot procura prin intermediul pietei.

Cheltuielile care reprezinta un avans de resurse sunt cheltuielile cu actiunile economice, statul utilizand resursele publice pentru a acorda un avans economic urmand ca rezultatele lor sa fie cresterea veniturilor (la nivel macroeconomic). Cheltuielile cu actiunile economice pot sa vizeze atat activitatea economica a statului, ca proprietar dar si sprijinirea unor sectoare de activitate private.

Cheltuielile cu caracter dual sunt pe de o parte consumatoare de resurse si pe de alta parte creatoare de aceste resurse, ele se mai numesc si cheltuieli cvasipublice. In aceasta categorie includem cheltuielile cu invatamantul, sanatatea, sportul, pentru cultura si arta.

Intr-o prima etapa, atunci cand se efectueaza, cheltuielile acestea sunt consumatoare de resurse insa efectele lor benefice, din punct de vedere economic si social, se vor vedea pe termen mediu si lung, in momentul in care beneficiarii acestor cheltuieli incep sa desfasoare o activitate productiva, din care se constituie fondurile de finantare a acestor cheltuieli.

Cheltuielile publice concretizeaza cea de-a doua faza a functiei de repartitie a finantelor publice, si anume aceea a repartizarii resurselor financiare publice pe diverse destinatii.

Cheltuielile publice exprima relatii economico-sociale in forma baneasca, care se manifesta intre stat, pe de o parte, si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia.

Continutul economic al cheltuielilor publice se afla in stransa legatura cu destinatia lor. Astfel, unele cheltuieli exprima un consum definitiv de produs intern brut, reprezentand valoarea platilor pe care le efectueaza institutiile publice in formele specifice ale cheltuielilor curente, iar alte cheltuieli publice exprima o avansare de produs intern brut, reprezentand participarea statului la finantarea formarii brute de capital atat in sfera productiei materiale, cat si in sfera nemateriala.

Cheltuielile publice inglobeaza:

a) cheltuielile publice efectuate de administratiile publice centrale de stat, din fonduri bugetare si extrabugetare;

b) cheltuielile colectivitatilor locale;

c) cheltuielile finantate din fondurile asigurarilor sociale de stat;

d) cheltuielile organismelor (administratiilor) internationale;

Cheltuielile publice totale consolidate inglobeaza:

Cheltuielile administratiei publice centrale (C_p^c), care cuprind:

Cheltuielile administratiei publice centrale, finantate de la bugetul de stat (din bugetul guvernului central)

Cheltuielile finantate din fondurile securitatii sociale (din bugetul asigurarilor sociale de stat)

Cheltuielile administratiei publice centrale finantate din fonduri speciale;

Cheltuielile publice ale subdiviziunilor politice si administrative intermediare (C_pⁱ), finantate de la bugetele acestor subdiviziuni: bugetele statelor, ale provinciilor si ale regiunilor membre ale federatiei(landurilor, cantoanelor, etc.);

Cheltuielile colectivitatilor locale (C_p^l), finantate din bugetele unitatilor administrativ teritoriale.

Suma acestora reprezinta totalul cheltuielilor publice neconsolidate, conform relatiei:

n

∑ C_pj = C_pt

J=1

Cheltuielile publice totale consolidate se stabilesc, prin deducerea, din aceasta suma, a transferurilor intre componentele sistemului de bugete, conform relatiei:

C^c_pt = C_pt - T_ig,

in care:

C_pj = cheltuielile publice definite mai sus: C^c_p, Cⁱ_p, C^l_p;

C_pt = cheltuielile publice totale neconsolidate;

C^c_pt = cheltuielile publice totale consolidate;

T_ig = transferuri intre administratiile publice centrale si locale;

j  = numarul treptelor de bugete sau fonduri speciale.

4. Cheltuielile autoritatilor supranationale

Trebuie facuta distinctie intre notiunile de cheltuieli publice si cheltuieli bugetare. Cheltuielile publice se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul institutiilor publice(aparat de stat, institutii social culturale, armata, ordine interna si siguranta nationala, cercetare stiintifica s.a. ), care se acopera fie de la buget(pe plan central sau local), fie din fondurile extrabugetare sau de la bugetele proprii ale institutiilor, pe seama fondurilor obtinute de acestea. Cheltuielile bugetare se refera numai la acele cheltuieli care se acopera de la bugetul de stat, din bugetele locale, din bugetul asigurarilor sociale de stat.

Deci, cheltuielile bugetare au o sfera mai restransa decat cheltuielile publice, in cadrul carora sunt cuprinse. Delimitarea cheltuielilor bugetare in cadrul celor publice se bazeaza pe cateva principii:

• efectuarea cheltuielilor bugetare este conditionata de prevederea si aprobarea nivelului acestora de catre Parlament sau de consiliile locale, dupa caz, in conformitate cu legile in vigoare;
• nerambursabilitatea sumelor alocate si cheltuite conform destinatiilor pentru care s-au alocat aceste sume;
• efectuarea cheltuielilor este determinata de indeplinirea conditiilor legale si nu numai de constituirea (existenta) resurselor banesti;
• finantarea se face in functie de gradul de subordonare a institutiilor sau activitatilor cu caracter bugetar;
• exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv si acordarea vizei cu ocazia operatiunilor de deschidere a finantarii, de alocare si utilizare a resurselor financiare publice.