CONTABILITATEA OPERATIUNILOR DE TREZORERIE

CONTABILITATEA OPERATIUNILOR DE TREZORERIE

1. Sistemul de conturi utilizat pentru contabilitatea operatiunilor de trezorerie

Conturile de trezorerie apar in planul general de conturi pentru agentii economici in clasa 5 si pot fi clasificate in patru categorii:

a) conturi de mijloace de trezorerie;

b) conturi de datorii de trezorerie,

c) conturi de asteptare;

d) conturi rectificative.

a) Conturile de mijloace de trezorerie reflecta averea intreprinderii concretizata in bani (la banca sau in casierie) si in elemente ale caror lichiditate este foarte mare (indeosebi investitiile financiare pe termen scurt).

Evaluarea in aceste conturi se face la valoarea de intrare care, pentru titlurile de plasament, este data doar de costul de achizitie. Mai mult decat la alte categorii de mijloace, la titlurile de plasament valoarea de piata fluctueaza astfel incat apar adeseori diferente intre valoarea justa la un moment dat si valoarea contabila. La intreprinderile care aplica reglementarile contabile conforme cu directivele europene (OMFP 1752/2005), daca diferentele sunt nefavorabile, ele se consemneaza in contabilitate pe seama ajustarilor pentru depreciere, iar daca sunt favorabile, nu se inregistreaza in contabilitate.

b) Conturile de datorii de trezorerie reflecta creditele pe termen scurt primite de la banci, precum si alte obligatii colaterale (dobanzi, indeosebi).

c) Exista un cont de asteptare - 581 Viramente interne, folosit cu scopul de a reflecta sumele de bani care se transfera intre conturile de gestionare a mijloacelor de trezorerie, care au iesit din contul sursa dar nu au aparut inca in documentele care confirma intrarea lor in contul-destinatie.

d) La conturile rectificative din clasa conturilor de trezorerie gasim conturile de ajustari pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie (591, 595, 596 si 598). Acestea reflecta, la firmele care aplica OMFP 1.752/2005, partea cu care mijloacele de trezorerie pe care le rectifica sunt lasate sa figureze in conturile de gestionare (din grupa 50) peste nivelul lor real.

Pentru inregistrarea, urmarirea si controlul sistematizat al fluxurilor de trezorerie s-au instituit grupe de conturi pe categorii omogene iar in cadrul fiecarei grupe de conturi s-au instituit conturi sintetice (de gradul I sau II) care sa reflecte starea si miscarea valorilor de trezorerie, in functie de o serie de factori cum sunt :

structurarea elementelor de trezorerie, respectiv: titluri de plasament, disponibilitati in cont la banca si in casa, in lei si in devize, credite bancare pe termen scurt si alte valori de trezorerie;

locul unde se afla valorile de trezorerie, care poate fi: casieria unitatii, banca, terte unitati sau persoane (se folosesc conturi sintetice adecvate locurilor unde se afla valorile de trezorerie);

apartenenta valorilor de trezorerie (diferente in valorile de trezorerie proprii si valorile ce apartin altor unitati si care se afla temporar in pastrarea acestora);

formele decontarii fara numerar prin intermediul conturilor deschise la banca, cu instrumente de decontare adecvate (ordin de plata, acreditiv) impun folosirea atat a conturilor cat si a inregistrarilor contabile diferite.

2. Documente primare privind operatiunile de trezorerie

Structura documentelor privind operatiunile de incasari si plati difera in functie de modalitatea de decontare a obligatiilor banesti dintre agentii economici, care se poate face cu numerar sau fara numerar.

Documente privind decontarile in numerar - plata / incasarea in numerar se face imediat, fara intermediere, prin miscarea directa a sumelor banesti. Documentul utilizat pentru inregistrarea operativa a incasarilor si platilor in numerar efectuate prin casieria unitatii este registrul de casa. Inregistrarea operatiilor de incasari si plati in registrul de casa se face in baza documentelor justificative, cum sunt:

dispozitie de plata / incasare catre casierie;

chitanta;

monetar;

foaia de varsamant;

bon de vanzare.

In cazul incasarii / platii fara numerar exista un decalaj intre momentul initierii si cel al finalizarii decontului, care se face de regula, prin intermediul bancilor.

Incasarile si platile fara numerar se inregistreaza in extrase de cont, pe baza documentelor care reflecta operatiile efectuate prin conturile bancare. Extrasul de cont este emis de catre banca si cuprinde: data emiterii, numarul documentului justificativ, soldul precedent, incasarile, platile, soldul final.

Principalele documente de plata fara numerar sunt:

cecul este un instrument de plata din relatiile economice, prin intermediul caruia titularul unui cont credtitor sau beneficiarul unui credit da ordin bancii sale sa achite suma inscrisa in document;

ordinul de plata este o dispozitie neconditionata data de catre emitentul acesteia, unei societati bancare, de a pune la dispozitia unui beneficiar o anumita suma de bani la o anumita data;

cambia este ordinul dat de o anume persoana in calitate de creditor, unei alte persoane, numita debitor, de a plati suma la o anumita data;

biletul la ordin este un titlu de credit care pune in legatura, in procesul crearii sale,2 persoane, emitentul si beneficiarul.

Reflectarea in contabilitate a decontarilor prin conturile bancare

Operatiunile de decontare prin virament constau in transferarea unei sume din contul platitorului (debitorului) deschis la banca, in contul beneficiarului (creditorului), deschis la aceeasi banca sau la alta. Regula generala este ca platile se efectueaza in limita lichiditatilor existente. Bancile pot accepta sa efectueze plati si peste nivelul disponibilitatilor, in limita unui plafon, situatie in care unitatea beneficiara primeste un credit de trezorerie (credit in cont descoperit sau credit in cont curent) [2].

O plata dintr-un cont bancar se face in baza unui ordin de plata. Ordinul de plata este dispozitia neconditionata, data de catre emitentul acesteia unei societati bancare receptoare de a pune la dispozitia unui beneficiar o anumita suma de bani, la o anumita data.[3]

Conturile la banci pot fi[4]:

conturi de disponibil (de activ), din care se pot face plati de catre titularul acestora, doar in limita disponibilitatior banesti existente in soldul lor debitor, la data dispunerii platilor;

conturi de credite bancare de trezorerie (de pasiv), din care se pot dispune plati, de catre titularul acestora, in limita creditelor de trezorerie aprobate, mai putin soldul creditor anterior angajarii acestor plati;

Contabilitatea operatiunilor de incasari si plati efectuate prin banca se realizeaza cu ajutorul contului 512 Conturi curente la banci.

Contabilitatea analitica a decontarilor efectuate prin conturile curente se dezvolta pe fiecare banca. Daca unitatea are deschise mai multe conturi la aceeasi banca, contabilitatea analitica se organizeaza si pe fiecare cont. In cazul decontarilor in valuta evidenta analitica trebuie realizata pe fiecare valuta in parte.

Toate operatiunile efectuate prin conturi curente la banci sunt inscrise in extrasul de cont, emis de fiecare banca, pentru fiecare cont in parte; el poate fi emis zilnic sau periodic (lunar, decadal sau saptamanal).

Operatiunile privind disponibilitatile in devize se inregistreaza in contabilitate atat in devize cat si in lei.

Normele contabile prevad ca operatiunile privind disponibilitatile in devize sa fie inregistrate in contabilitate dupa metoda cursului zilei sau dupa metoda cursului fix.

Deoarece contabilitatea se tine, conform Legii contabilitatii, in moneda nationala, la finele exercitiului, disponibilitatile in valuta existente in conturi la banci se evalueaza la cursul de schimb al pietei valutare, in vigoare la acea data (cursul din ultima zi a exercitiului financiar, comunicat de BNR). Diferentele de curs valutar se inregistreaza ca venituri sau cheltuieli financiare, dupa caz. Astfel, diferentele favorabile de curs se inregistreaza in contul 765 Venituri din diferente de curs valutar, iar cele nefavorabile, in contul 665 Cheltuieli din diferente de curs valutar.

Pentru diferentele de curs valutar rezultate in urma operatiunilor de lichidare a creantelor si datoriilor in valuta ale unitatii se utilizeaza aceleasi conturi de venituri si cheltuieli din diferente de curs valutar (conturile 765 si 665).

Elementele structurale ale trezoreriei constand din conturi la banci si numerar in casierie nu sunt supuse constituirii de provizioane pentru depreciere, chiar daca sunt afectate de depreciere prin erodarea puterii de cumparare a monedei sau recuperarea unor disponibilitati bancare este incerta datorita situatiei precare a bancii unde sunt deschise conturi bancare[5].

Pentru disponibilitatile pastrate in conturi la banci unitatile primesc dobanda la vedere practicata de banca, care se reflecta ca un venit financiar. Daca unitatea a beneficiat in cursul perioadei de credite de trezorerie, pentru perioada de creditare, va datora bancii dobanda, reprezentand o cheltuiala financiara. Mai mult, in cursul aceleiasi perioade o unitate poate inregistra dobazi atat aferente disponibilitatilor cat si creditelor primite. Potrivit prevederilor legale, dobanzile de incasat, aferente disponibilitatilor aflate in conturi la banci, se inregistreza distinct in contabilitate, fata de cele de plata aferente creditelor acordate la banci in conturile curente.

Pe langa creditele pe termen lung agentii economici pot beneficia si de credite pe termen scurt, cunoscute de denumirea de credite de trezorerie.

Acordarea acestor credite se face la solicitarea agentului economic, cu precizarea obiectului de creditare, insa numai pe baza de garantii materiale. Din punct de vedere tehnic, creditele de trezorerie se pot acorda sub forma unui plafon de creditare, cunoscut sub denumirea de limita de creditare, prin contul 5121 Conturi la banci in lei sau printr-un cont separat de imprumut, respectiv, contul 519 Credite bancare pe termen scurt.

Bancile calculeaza si inscriu in extrasele de cont dobanzile incasate sau bonificate, intermitent, de regula lunar. Daca dobanzile bancare aferente exercitiului financiar expirabil nu apar in extrasul de cont din ultima zi bancara a acestuia ca fiind incasate sau bonificate de banca, in virtutea principiului independentei exercitiilor financiare, se impune inregistrarea, in contul exercitiului fianaciar expirabil.

Evidenta dobanzilor se asigura prin contul bifunctional 518 Dobanzi.

Registrul Jurnal al operatiunilor prin conturi la banci in lei

Registrul Jurnal privind operatiunile prin conturi la banci in devize

la inregistrare 2.000 X3,5 lei/ = 7.000 lei

la plata 2.000 Xn3,7 lei/ = 7.400 lei

diferente nefavorabile de curs valutar 400 lei

la inregistrare 2.000 * 3,5 lei/ = 7.000 lei

la plata 2.000 * 3,3 lei/ = 6.600 lei

diferente favorabile de curs valutar 400 lei

4. Contabilitatea operatiunilor cu numerar

Pentru evidenta numerarului aflat in casieria unitatii, precum si a miscarii acestuia, ca urmare a incasarilor si platilor efectuate se utilizeaza contul 531 Casa.

Registrul Jurnal pentru operatiunile efectuate prin casierie

5. Contabilitatea investitiilor financiare pe termen scurt

Investitiile financiare pe termen scurt sunt titluri de plasament concretizate in hartii de valoare, care au ca scop principal realizarea unui castig in urma vanzarii acestora la un pret mai mare decat cel de cumparare[6].

In structura titlurilor de plasament sunt incluse:

Actiuni emise de catre societati din cadrul grupului sau din afara acestuia, care sunt cumparate pentru a fi vandute in termen scurt, pentru obtinerea unui castig:

obligatiuni emise de unitate, care sunt rascumparate la scadenta in vederea anularii acestora;

obligatiuni emise de catre alte entitati, care sunt cumparate pentru a fi vandute pe termen scurt, in vederea obtinerii unui castig;

alte titluri de plasament (cum sunt warantul, bonurile de tezaur, certificatele de depozit

Registrul Jurnal pentru operatiunile privind investitiile financiare pe termen scurt

6. Contabilitatea efectelor de primit si a efectelor emise spre scontare

Efectul de comert este un titlu de credit prin care se constata obligatia unui debitor de a da sau de a face ceva unui creditor, la o anumita data scadenta.[7] Efectele comerciale sunt titluri de credit comercial utilizate pentru decontari la scadenta intre partenerii de afaceri. Se includ in aceasta categorie cecul, cambia, biletul la ordin, trata, mandatul si warantul.

Efectele primite de la clienti pot fi valorificate de beneficiari astfel[8]:

sunt cedate inainte de scadenta furnizorilor (daca sunt acceptate) pentru stingerea propriilor obligatii (operatiune cunoscuta sub numele de andosare);

sunt depuse la banca inainte de scadenta, incasandu-se contravaloarea lor, mai putin scontul (dobanda aferenta perioadei ramase pana la scadenta efectului de comercial) retinut de banca (operatie cunoscuta sub denumirea de scontare);

sunt pastrate pana la scadenta si se incaseaza suma de la debitor.

La scontare, beneficiarul sumei ramane solidar raspunzator fata de banca, alaturi de clientul sau, pana la scadenta efectului de comert, ceea ce inseamna ca banca poate recupera contravaloarea efectului de la beneficiar in cazul insolvabilitatii debitorului.

Contabilitatea cecurilor si efectelor comerciale primite de la clienti se realizeaza cu ajutorul contului de activ 511 Valori de incasat care prezinta urmatoarea functiune: se debiteaza cu valoarea cecurilor si efectelor comerciale primite de la clienti, se crediteaza cu valoarea cecurilor si efectelor comerciale incasate, precum si cu valoarea sconturilor acordate. Soldul final debitor reflecta valoarea cecurilor si efectelor comerciale neincasate.

Cecurile primite si remise la banca spre incasare, dar pentru care nu exista depozite bancare (cecuri fara acoperire) sunt contabilizate sub forma de cecuri neplatite.

In acest caz pentru o mai buna urmarire a creantei aferente unui cec neplatit, poate fi deschis un cont distinct Clienti-cecuri neplatite; existenta unui cec fara acoperire nu presupune considerarea creantei respective ca fiind irecuperabila.

Daca a fost primit si remis spre incasare un cec furat, creanta respectiva este considerata ca fiind irecuperabila (in acest sens este necesara prezentarea unei probe, respectiv avizul de opozitie la plata datorat de banca pentru un cec furat).

Registrul Jurnal pentru operatiunile privind cecurile si efectele de incasat precum

si cele remise spre scontare

7. Contabilitatea acreditivelor

Acreditivele reprezinta forma de decontare prin care platile se efectueaza pe masura livrarii bunurilor, efectuarii lucrarilor sau prestarii serviciilor, dintr-o suma rezervata din disponibilitati banesti ale platitorului, care este pusa la dispozitia tertilor la o unitate bancara unde acestia isi au deschis contul.[9]

Acreditivele reprezinta disponibilitatile banesti ale unitatii, aflate intr-un cont bancar, la dispozitia unui tert (de regula furnizor), si destinate platii acestuia pe masura indeplinirii conditiilor aferente acreditivului (livrarii de marfuri, prestarii de servicii).

Deschiderea acreditivului se comunica bancii furnizorului prin intermediul bancii cumparatorului, impreuna cu precizarile referitoare la conditiile in care se deruleaza. In vederea incasarii sumelor cuvenite din acreditiv, furnizorul are obligatia prezentarii la banca sa a documentelor din care sa rezulte indeplinirea conditiilor de livrare a bunurilor sau a prestarii serviciilor.[10]

Operatiunile de deschidere a acreditivelor, platile din acreditive constituite, lichidarea acreditivelor la incetarea valabilitatii folosirii lor etc., sunt reflectate de contul 541 Acreditive.

Registrul Jurnal pentru operatiunile privind acreditivele

8. Contabilitatea avansurilor de trezorerie

In practicile contabile curente, avansurile de trezorerie sunt reprezentate, de regula, de avansuri spre decontare reprezentand sumele acordate de intreprinzator, fie personalului firmei, fie unor terte persoane din afara acesteia, in vederea indeplinirii unui mandat in interesul intreprinzatorului. De regula, justificarea avansului si transformarea, totala sau partiala, a acestuia in cheltuiala efectiva are loc la incheierea manadatului, pe baza unui decont de cheltuieli [11].

Destinatia acestor sume poate fi: plata aprovizionarii cu materiale si alte bunuri de valori mai mici; efectuarea de cheltuieli de reclama, protocol sau publicitate; achitarea cheltuielilor de transport, deplasari sau transferi; plata serviciilor postale sau taxelor de telecomunicatii[12].

Registrul Jurnal privind operatiunile cu avansuri de trezorerie

9. Contabilitatea operatiunilor cu alte valori

In categoria altor valori se cuprind: timbre fiscale si postale, biletele de tratament si odihna, tichetele si biletele de calatorie si diverse alte valori cum sunt si tichetele de masa.

Contabilitatea altor valori se conduce cu ajutorul contului 532 Alte valori.

Registrul Jurnal pentru operatiuni cu alte valori

10. Inventarierea elementelor de trezorerie si inregistrarea rezultatelor acesteia

Inventarierea mijloacelor banesti si a celorlalte valori gestionate in casierie

O prima particularitate care opereaza in acest caz este data de periodicitatea operatiunilor. Potrivit normelor in vigoare, gestiunea casei se verifica inopinat, cel putin o data pe luna, de catre conducatorul compartimentului financiar-contabil, de catre inlocuitorul legal sau de drept al acestuia sau de o alta persoana desemnata in scris de catre unitate.

In cazul particular al societatilor comerciale care au cenzori, inspectia lunara a casei se fac de catre acestia, care vor urmari existenta titlurilor si a valorilor ce apartin intreprinderii, dar si pe cele care sunt proprietatea tertilor.

O alta particularitate este aceea ca revizia casei nu se poate limita la stabilirea integritatii numerarului si a celorlalte valori, aceasta trebuind sa fie extinsa si asupra repectarii disciplinei de casa. Ca tehnica de realizare, controlul inopinat al trezoreriei se va concretiza intr-un proces verbal si prin semnarea registrului de casa pe fila cu inregistrarile din ziua controlului.

Rezultatele inventarierii se vor stabili pe baza datelor inscrise in monetarul casei si in listele de inventariere care consemneaza celelalte valori din casierie. Valorile efectiv inventariate se compara cu soldurile scriptice din evidenta operativa a casieriei (respectiv registrul de casa), si cu cele de contabilitate (fisele conturilor).

Se impune si precizarea ca, potrivit normelor in vigoare, in cazul inventarierilor prilejuite de inchiderea exercitiului financiar, disponibilitatile in lei si in valuta din casieriile unitatilor se inventariaza in ultima zi lucratoare din an, dupa inregistrarea tuturor operatiunilor de incasari si plati care privesc exercitiul respectiv.

In cazul neconcordantelor intre valorile efectiv inventariate si cele inregistrate in evidenta operativa a casieriei sau in contabilitate, se trece obligatoriu la verificarea analitica a documentelor de incasari si plati pentru a se identifica eventualele erori de inregistrare. In final, plusurile sau minusurile de inventar se mentioneaza in procesul verbal cu indicarea cauzelor care le-au generat si a eventualilor vinovati. Pentru baterile de la disciplina de casa vor fi propuse sau aplicate sanctiuni disciplinare sau administrative, iar pentru lipsurile de numerar sau alte valori se vor adopta masurile legale de recuperare, putandu-se sesiza concomitent (atunci cand este cazul) si organele de cercetare sau de urmarire penala.

Controlul integritatii mijloacelor banesti dintr-o unitate patrimoniala nu poate fi limitat la inventarierea gestiunii de casa. El trebuie sa vizeze si sumele incredinatate in diverse scopuri unei persoane imputernicite sau titularilor de avansuri. Cu alte cuvinte, organul de control insarcinat cu aceasta misiune are obligatia de a verifica exceptia faptica a numerarului aflat asupra mandatarilor, achizitorilor, incasatorilor, casieriilor platitoare, etc.

De regula inventarierea se realizeaza anual insa, la gestiunile unde se vehiculeaza importante mijloace banesti, se impune ca intre doua inventarieri consecutive sa se efectueaza controale inopinate asupra numerarului rezultat din incasari.

Se realizeaza astfel o inventariere a disponibilitatilor banesti, a cecurilor, a cambiilor, a biletelor la ordin si a celorlalte valori din casieria unitatii patrimoniale se inventariaza cel putin o data pe luna in conformitate cu reglementarile de casa emise de BNR.

Aceasta obligatie revine compartimentului financiar-contabil, iar in cazul societatilor comerciale atributiile de control inopinat al casei revin cenzorilor care fac inspectia lunara a casieriei si verifica titlurile sau valorile.

Ca masuri de pregatire a efectuarii inventarierii propriu-zise, conducerea unitatii trebuie sa aiba in vedere aducerea la zi a evidentelor tehnico-operative, tinute la gestiune, a contabilitatii acestora, iar comisia de inventariere trebuie sa sigileze spatiile gestiunii, sa ia declaratii scrise de la gestionari, sa vizeze documentele de evidenta operativa la nivelul ultimei inregistrari si sa ridice numerarul nedepus la casierie si documentele nepredate la contabilitate.

Pentru disponibilitatile aflate in conturi la banci, creante, datorii si orice alte decontari, inventarierea consta de fapt intr-o minutioasa verificare a sumelor ce constituie soldurile conturilor care le reflecta si, eventual, confruntarea acestora cu documentele externe (extrase de cont, punctaje, confirmari)[13].

Stabilirea pagubelor si prejudiciilor este o operatiune complexa, care are ca punct de plecare constatarea prejudiciilor si consemnarea lor in documentele oficiale, continua cu evaluarea si se incheie cu eventuale regularizari.

In cazul in care se constata neconcordanta intre soldul scriptic si cel faptic, verificarea se extinde asupra documentelor de casa, pentru a se identifica eventualele erori de inregistrare sau alte cauze care au influentat soldul de numerar. Se intocmeste un proces verbal. Daca se constata lipsuri efective de numerar sau alte valori, se iau masuri de recuperare imediata a pagubelor in sarcina celor vinovati sau prin sesizarea organelor de urmarire penala, dupa caz.

Constatarea pagubelor se face in momente diferite, pe cai diferite si prin modalitati diferite:

prejudicii de natura lipsurilor in gestiune constatate cu ocazia inventarierilor inopinate;

prejudicii de natura cheltuielilor neeconomicoase, angajamentelor nelegale sau paguboase, drepturilor necuvenite, plati nelegale costatate la efectuarea controlului gestionar de fond;

prejudicii de natura sustragerilor, degradarilor sau distrugerilor care pot avea la baza fie fapte ilicite, fie accidente.

Prejudiciile se exprima valoric in vederea recuperarii lor.

Se poate aprecia ca un control financiar de gestiune, in masura in care este bine organizat si exercitat cu profesionalism, are efecte benefice asupra gestionarii patrimoniului si apararii integritatii sale, fiind un element auxiliar pretios in procesul de conducere si in luarea deciziilor.

Inventarierea disponibilitatilor din conturile la banci

Este evident ca principala particularitate in situatia de fata deriva din aceea ca inventarierea acestor elemente patrimoniale nu se poate face direct, dupa regula generala a constatarii faptice.

In consecinta, ele se stabilesc si se preiau in inventar pe baza documentelor care le consemneaza. Mai exact spus, disponibilitatile efective (soldurile debitoare ale conturilor curente), acreditivele, mijloacele banesti in decontare, etc., se inventariaza printr-o minutioasa verificare a soldurilor din conturile respective, eventual prin confruntarea acestoa cu alte documente externe.

Astfel, pentru disponibilitati, imprumuturi prin conturi curente si operatiuni bancare vom folosi ca element de comparatie extrasele de cont, actele de virare la trezorerie, ordinele de plata, etc.

11 Indicatori de analiza privind gestiunea trezoreriei

Unitatile patrimoniale trebuie sa fie capabile sa realizeze un echilibru financiar pe termen lung si pe termen scurt a lichiditatilor de care dispun. Pentru aceasta ele trebuie sa realizeze o analiza profunda asupra anumitor indicatori de trezorerie, iar din aceasta analiza sa stabileasca un diagnostic de rentabilitate si de risc. Prin analiza se stabilesc punctele tari si punctele slabe ale unitatii, precum si masurile care trebuie luate pentru dezvoltarea intreprinderii si pentru inlaturarea concurentei.

O analiza a trezoreriei este importanta din mai multe puncte de vedere:

Se evita pierderile la decontarile dintre incasari si plati prin banca;

Cresterea eficientei incasarii creantelor si a platii datoriilor;

Cresterea eficientei plasarii disponibilitatilor banesti.

O unitate patrimoniala prezinta trezorerie pozitiva atunci cand disponibilitatile (lichiditatile) firmei sunt mai mari decat datoriile (exigibilitatile).

L_f > E_f T_p

L_f lichiditati sau disponibilitati;

E_f exigibilitatile sau datoriile curente (pe termen scurt) ale firmei;

T_p trezorerie pozitiva.

Mentinerea unei trezorerii pozitive trebuie sa constituie unul din obiectivele prioritare ale firmei[14].

In situatia in care datoriile sau exigibilitatile firmei sunt mai mari decat disponibilitatile sau lichiditatile curente, atunci firma respectiva inregistreaza o trezorerie negativa, care se poate concretiza in blocaj financiar, daca nu se iau de urgenta masurile corespunzatoare revenirii la o trezorerie pozitiva.

E_f > L_f T_N

O gestionare corecta a trezoreriei presupune evitarea unei trezorerii negative, respectiv blocaj financiar. In teoria si practica contabila se manifesta si se analizeza cu mare atentie cea de-a treia forma de manifestare a lichiditatilor (disponibilitatilor) in raport cu datoriile curente, in sensul egalitatii dintre cei doi indicatori financiari, de unde rezulta cea de-a treia forma de manifestare a trezoreriei, respectiv trezoreria zero.

L_f = E_f T₀

Trezoreria zero se manifesta printr-o preocupare permanenta de reducere a costurilor de gestiunare a trezoreriei.

In practica financiar-contabila, determinarea trezoreriei se realizeaza prin doua metode:

Metoda incasari plati

S_FT = S_IL +I - P

S_FT sold final al trezoreriei, care poate fi excedent sau deficit de trezorerie;

S_IL sold initial al lichiditatilor;

I incasari in cursul exercitiului sau perioadei de gestiune;

P- plati in cursul exercitiului sau perioadei de gestiune.

Metoda resurse necesar

T_N = FRN - NFR

a) FRN = CP AI

unde, CP capital permanent si egal cu suma intre capitalul permanent si datoriile financiare ale unitatii;

AI active imobilizate.

b) FRN = AC PC

unde, AC se calculeaza ca suma intre stocuri, creante si disponibilitati;

PC reprezinta datorii pe termen scurt.

Masurarea conditiilor echilibrului financiar se face prin intermediul fondului de rulment, considerat cel mai important indicator al acestuia. Fondul de rulment exprima excedentul capitalurilor permanente asupra capitalurilor proprii si datoriilor pe termen mediu si lung asupra activului imobilizat, reprezentand acea parte a capitalului permanent ce este destinata finantarii ciclului de exploatare[15].

Echilibrul financiar al intreprinderii rezulta din confruntarea maselor mari ale bilantului: fondul de rulment (NF) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezulta trezoreria. Acest echilibru este determinat conform conceptiilor de prezentare a bilantului: optica financiara si optica functionala.

Fondul de rulment poate fi calculat prin doua metode:

metoda varfului bilantului conform careia

FRF = Capitaluri permanente Necesar permanent, adica:

FRF = Capitaluri permanente Imobilizari nete > 1 an.

Aceasta metoda pune in evidenta echilibrul financiar pe termen lung, fondul de rulment reprezentand partea din capitalurile permanente ramasa dupa finantarea imobilizarilor, pe care intreprinderea o consacra finantarii activelor circulante[16].

Cresterea fondului de rulment este determinanta de cresterea capitalurilor permanente si de reducerea imobilizarilor nete, iar scaderea fondului de rulment este cauzata de scaderea capitalurilor permanente si cresterea imobilizarilor nete.

Metoda piciorului bilantului, conform careia,

FRF = Activ circulant net (< 1 an) Datorii pe termen scurt (< 1 an)

Metoda pune in evidenta afectarea si finalitatea fondului de rulment care este finantat din activul circulant. In aceasta ipostaza, fondul de rulment financiar arata surplusul activelor circulante nete nefinantate din datoriile temporare, evidentiind excedentul de lichiditati potentiale, ca o marja de securitate privind solvabilitatea.

Un fond de rulment pozitiv constituie o marja de securitate a intreprinderii pentru exploatarea sa cotidiana, permitandu-i sa-si asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare functionarii, activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt.

Un fond de rulment negativ constituie un semnal de alarma pentru intreprindere, care va fi lipsita de capitaluri permanente suficiente sa-si asigure finantarea imobilizarilor, sau care are active circulante inferioare datoriilor scadente pe termen scurt, pe care nu le va putea achita. Necesarul de fond de rulment desemneaza nevoile financiare generate de executarea unor opertiuni repetitive, care compun ciclul de exploatare curenta a intreprinderii, al carui total trebuie sa fie acoperit cel putin partial de resurse stabile[17].

NFR = Necesitatile ciclice Resurse ciclice

Daca NFR > 0, rezulta un surplus de necesar temporar fata de resursele temporare ce pot fi imobilizate, fiind o situatie normala daca este consecinta unor investitii.

Un NFR < 0 reflecta un surplus de resurse temporare fata de capitalurile circulante.

Trezoreria neta (TN) se calculeaza prin relatia:

TN = FR NFR = Disponibilitati Credite bancare de trezorerie, sau

TN = Trezoreria activa Trezoreria pasiva

Trezoreria activa cuprinde disponibilitatile degajate de functionarea intreprinderii, la care se adauga plasamentele rambursabile in orice moment, iar trezoreria pasiva reprezinta creditele bancare curente, soldurile de banci si efectele scontate.

Indicatorii de trezorerie permit cuantificarea solvabilitatii pe termen scurt a societatii comerciale, adica capacitatea acesteia de a face fata, in momentul scadentei, datoriilor pe termen scurt.

Indicatorii care se pot calcula pentru trezorerie sunt:

1) Lichiditatea globala reflecta capacitatea elementelor patrimoniale de a fi transformate in lichiditati pe termen scurt. Acest indicator se calculeaza dupa urmatoarea formula:

Lichiditatea globala =

O valoare supraunitara a acestui indicator reflecta o situatie favorabila.

2) Lichiditatea redusa reflecta capacitatea intreprinderii de a plati datoriile cu ajutorul activelor concretizate in creante si datorii.

Lichiditatea redusa =

3) Lichiditatea imediata reflecta capacitatea intreprinderii de a-si achita datoriile cu ajutorul disponibilitatilor concretizate in numerar aflat in casierie, a disponibilitatilor din conturile bancare, precum si a titlurilor de plasament.

Lichiditatea imediata =

Acest indicator este considerat favorabil cand valoarea rezultata in urma calculului este aproape de1.

In urma calculului rezulta o situatie relativ buna pentru intreprindere care reuseste sa-si achite datoriile cu ajutorul disponibilitatilor.

4) Indicatorul trezoreriei relative, se calculeza astfel:

Indicatorul trezoreriei relative =

Valoare acestui indicator trebuie sa fie mai mica decat 1.

Indicatorul trezoreriei imediate si a trezoreriei relative se folosesc pentru a efectua comparatii in timp si spatiu si nu permit efectuarea unui rationament analitic asupra situatiei trezoreriei reale a societatii.

In analiza trezoreriei se pot utiliza si indicatori exprimati in marimi absolute.

Astfel, solvabilitatea se exprima prin relatia:

S = Db + Ob, unde:

Db = Disponibilitati banesti;

Ob = Obligatiile intreprinderii.

Capacitatea de plata (solvabilitatea imediata) se calculeaza astfel:

K_p = * 100

Indicatorii financiari de solvabilitate sunt:

a)         Rata fondului de rulment = , limita normala la bilant fiind de 1,2.

Rata contractarii datoriilor = *100, limita normala la un bilant pe termen mediu fiind de 15%.

12 Locul elementelor de trezorerie in rapoartele anuale. situatia fluxurilor de trezorerie

12.1 Elementelor de trezorerie in rapoartele anuale

La sfarsitul exercitiului financiar fiecare unitate trebuie sa incheie bilantul contabil pe baza caruia se iau deciziile financiar-contabile in ceea ce priveste viitorul respectivei unitati.

Potrivit legislatiei in vigoare, bilantul contabil este un document de sinteza prin care se prezinta activul si pasivul unitatii patrimoniale la sfarsitul exercitiului financiar. Bilantul este compus din:

bilantul propriu-zis;

contul de profit si pierdere;

anexele la bilant.

Bilantul propriu-zis are in vedere gruparea elementelor pe cele doua structuri ale sale, activ si pasiv dupa principiul dublei inregistrari. Activul cuprinde: activele imobilizate, activele circulante, conturi de regularizare si asimilate si primele de rambursare a obligatiunilor. Pasivul cuprinde: capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri si cheltuieli, datorii si conturi de regularizare si asimilate.

Echilibrul financiar este unul din obiectivele intreprinderii, fiind ilustrat prin bilantul contabil, care reflecta modul de utilizare a capitalurilor proprii si imprumutate[18].

Contul de profit si pierdere cuprinde: cifra de afaceri, veniturile si cheltuielile exercitiului financiar, rezultatul exercitiului care va cuprinde rezultatul curent, rezultatul exceptional si impozitul pe profit.

Anexa la bilant cuprinde date ce completeaza datele din bilant si din contul de profit si pierdere. Ea va cuprinde: activele imobilizate, stocurile si productia in curs, creantele si datoriile, provizioanele, determinarea rezultatului fiscal, repartizarea rezultatului exercitiului, informatii suplimentare cu privire la metodele si regulile utilizate in exercitiul financiar incheiat.

Bilantul caracterizeaza marimea resurselor si a utilizarilor la care a recurs un agent economic in cursul unei perioade de gestiune, de aceea se spune ca el este expresia echilibrului financiar-contabil.

In cadrul bilantului, elementele de trezorerie apar la:

active circulante;

datorii pe termen scurt (5191 -5198).

Regruparea datelor bilantului ofera posibilitatea cercetarii echilibrelor principale ale bilantului. Aceste echilibre sunt calculate pornind de la bilantul financiar al agentului economic.

Un echilibru sumar este indicat prin confruntarea capitalului permanent, sau a pasivului pe termen lung, cu imobilizarile. Acest echilibru este reflectat prin fondul de rulment.

Echilibrul pe termen scurt va fi reflectat prin calculul trezoreriei.

Orice operatie realizata de o unitate presupune, fie o operatiune de intrare, fie una de iesire de trezorerie. Fluxurile de iesire sunt reprezentate de cheltuielile de productie, iar fluxurile de intrare sunt reprezentate de produsele obtinute.

12.2 Situatia fluxurilor de trezorerie

Noile norme contabile romanesti, armonizate cu cele europene si internationale, asa cum instituie OMFP nr. 94/2001 aplicabil intreprinderilor mici si mijlocii, respectiv OMFP nr. 306/2002 aplicabil intreprinderilor mari, aduc in actualitate fluxurile de numerar. Aceasta pentru ca se cere cu titlu obligatoriu intreprinderilor mari intocmirea unui tablou al fluxurilor de numerar ca o componenta a Situatiilor financiare anuale, alaturi de Bilat, Contul de profit si pierdere, Situatia modificarii capitalurilor proprii, precum si Notele la situatiile financiare. In ceea ce priveste restul intreprinderilor, elaborarea unei astfel de situatii de raportare anuala este facultativa.

Bilantul este cel care ofera o viziune statica asupra structurii financiare, iar contul de profit si pierdere ofera o viziune dinamica. Insa, evolutia structurii financiare se reflecta cel mai bine cu ajutorul tabloului de finantare care imbraca doua forme: tabloul de utilizari si tabloul de resurse si tabloul fluxurilor de trezorerie.

Tabloul de utilizari si resurse permite explicarea variatiei patrimoniului intre bilantul de deschidere si bilantul de inchidere al unui exercitiu. Se mai numeste bilant diferential.

Tabloul de finantare descrie modul in care resursele intreprinderii au permis finantarea necesitatilor perioadei considerate. Se face distinctie intre fluxurile patrimoniale, financiare si monetare. Fluxurile patrimoniale se refera la toate disponibilitatile (cumparaturi platite imediat, vanzari incasate imediat), fluxurile financiare nu au impact imediat asupra disponibilitatilor intreprinderii (cumparaturile si vanzarile pe credit), iar fluxurile monetare care nu au nici un fel de importanta asupra disponibilitatilor (cheltuieli cu amortizarile).

Tabloul de finantare se poate prezenta sub mai multe forme[19]:

prezentare bazata pe fondul de rulment financiar;

prezentare bazata pe fondul de rulment functional;

prezentarea trezoreriei pe cele trei functii mari: exploatare, investitie, functionare;

prezentarea trezoreriei prin autofinantarea economica.

un tablou al fluxurilor de trezorerie permite utilizatorilor situatiilor financiare[20]:

sa evalueze capacitatea intreprinderii de a degaja lichiditati;

sa determine necesitatile de lichiditati;

sa prevada scadentele si riscul incasarilor viitoare;

sa compare rezultatele intreprinderii, prin eliminarea utilizarii diferitelor metode contabile pentru aceleasi operatii si evenimente.

Conceptul de flux a fost explicat in multe lucrari de specialitate. O definitie simpla arata ca fluxurile corespund ansamblului miscarilor care au un impact, fie imediat, fie amanat asupra lichiditatilor agentului economic. Clasificarea generala a fluxurilor economice, conform teoriei financiare este urmatoarea[21]:

fluxuri generate de activitatea de exploatare;

fluxuri generate de activitatea de investitii;

fluxuri generate de activitatea de finantare.

Tabloul se bazeaza pe o clasificare functionala a fluxurilor intreprinderii.

Soldul fluxurilor fiecarei categorii releva marimea contributiei fiecarei functii la variatia trezoreriei intreprinderii.

Miscarile de trezorerie legate de activitatea de exploatare, investitii si finantare sunt relativ diferite de la un sector la alt sector de activitate.

CONCLUZII

In concluzie, trezoreria intreprinderii poate fi definita astfel: totalitatea mijloacelor financiare de care dispune aceasta pentru a face fata platilor: disponibilitati in conturile bancare; numerar in casierie; cecuri de incasat; efecte comerciale de primit neajunse la scadenta; titluri de plasament etc. In cazul insuficientei acestor mijloace financiare exista posibilitatea obtinerii imediate a unui credit sub forma: credit bancar pe termen scurt; acceptarea unui efect comercial (credit comercial); scontarea unei cambii neajunse la scadenta etc.

Gestiunea trezoreriei apare ca singurul domeniu concret in care se materializeaza, prin incasari si plati, toate deciziile luate de intreprindere. Ei ii revine rolul fundamental de a mentine, in cele mai bune conditii, lichiditatea intreprinderii, echilibrului financiar pe termen scurt de care depinde posibilitatea intreprinderii de a atinge obiectivele pe care si le-a fixat, ceea ce confera acestui domeniu un rol esential in cadrul functiei financiare a intreprinderii.

Gestiunea trezoreriei grupeaza ansamblul deciziilor, regulilor si procedurilor care permit sa se asigure, la cel mai scazut cost, mentinerea echilibrului financiar instantaneu al intreprinderii. Ea contribuie, prin gestiunea disponibilitatilor, a instrumentelor de plata si de finantare, la realizarea unui obiectiv de rentabilitate: pe de o parte, minimizand costul si volumul finantarilor utilizate, pe de alta parte, optimizand plasamentele excedentelor de trezorerie pe termen foarte scurt.

Sub aspect organizatoric, trezoreria reprezinta o serie de activitati specializate de organizare a fluxurilor de intrare si a celor de iesire de moneda, de administrare a lichiditatilor si a creditelor pe termen scurt. Intrucat obiectivele trezoreriei difera de la o intreprindere la alta, directia generala a intreprinderii trebuie sa precizeze aceste obiective, precum si marja de manevra lasata trezorierului. In intreprinderile mici, principalul obiectiv al gestiunii trezoreriei este asigurarea capacitatii de plata, chiar cu riscul de a suporta un cost mai ridicat al imprumuturilor bancare, in timp ce intreprinderile mari urmaresc minimizarea costurilor de mentinere a echilibrului, trezoreria fiind transformata intr-un centru de profit.

Conceptul de trezorerie zero reprezinta baza gestiunii moderne a trezoreriei. Mentinerea unui sold zero al disponibilitatilor este legata de transformarea acestei functii intr-un centru de profit prin plasarea excedentelor de trezorerie in scopul optimizarii veniturilor financiare obtinute de intreprindere si finantarea deficitelor de trezorerie la cel mai redus cost pentru a se reduce cheltuielile financiare ale intreprinderii..

Potrivit principiului trezoreriei zero, mai exact al soldului zero al trezoreriei, trezorierul trebuie sa evite aparitia excedentelor de trezorerie, implicand costuri de oportunitate, precum si a deficitelor care, daca nu pot fi acoperite prin credite, determina incapacitatea intreprinderii de a face fata platilor scadente.

Activele cu grad ridicat de lichiditate aduc, in general, venituri mici, dar detinerea lor reduce gradul de risc al firmei. Atentia care trebuie acordata gestiunii lichiditatilor se justifica prin aspectul vital ce revine controlului acestora pentru a asigura cresterea si echilibrul intreprinderii, precum si prin ponderea acestor posturi in totalul activelor.

Gestiunea lichiditatilor nu trebuie tratata ca o problema contabila minora, ci reprezinta un domeniu caruia trebuie sa i se acorde importanta nu numai in perioadele de criza, deoarece, in primul rand, detinerea de lichiditati reprezinta o alocare a unei parti din resursele intreprinderii.

BIBLIOGRAFIE

Bojian, A., Contabilitate generala, Ed. Universitara, Bucuresti, 2003

Bojian, O Bazele contabilitatii-2003, Ed. Economica, Bucuresti, 2003

Budugan, D., Georgescu, I., Bazele contabilitatii, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2003

Diaconu, Gh.., Contabilitatea treozoreriei societatilor comerciale, Ed. Macarie

Dumitrean, E., Toma C-tin., Berheci I., Scortescu Gh.., Mardiros D. L, Contabilitate financiara I, Volum II, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2002

Fanaru, L., Sisteme informationale si gestiunea financiara a intreprinderii, Ed. Junimea, Iasi, 2000

Feleaga, N., Ionascu, I., Tratat de contabilitate financiara, Vol.II, Ed. Economica, Bucuresti, 1998

Feleaga, N., Contabiliate financiara, Vol. III, Ed. Economica, Bucuresti, 1993

Florea I., Florea R., Controlul economico-financiar, Ed. C.E.C.C.A.R., Bucuresti, 2000

Gavrila, T., Lefter, V., Managementul general al firmei, Ed. Economica, Bucuresti, 2002

Georgescu, I., Macovei I., C., Berheci, M., Contabilitatea firmei, Ed. Junimea, Iasi, 2003

Gheorghiu, Al., Analiza economico-financiara la nivel microeconomic, Ed. Economica, Bucuresti, 2004

Horomnea, E., Budugan, D., Georgescu, I., Tabara, N., Betianu, L., Bazele contabilitatii, Concepte. Modele. Aplicatii, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2006

Iancu, E., Aspecte legate de aplicarea IFRS si a directivelor europene, in Revista Finante publice si contabilitate, nr. 7-8/2005

Istrate, C., Contabilitate si fiscalitate in cadrul firmei, Ed. Polirom, Iasi, 2003

Istrate, C., Introducere in contabilitate, Ed. Polirom, Iasi, 2002

Lefter, C., Curs complet de contabilitate si fiscalitate, Volumul V, Ed. Economica, Bucuresti, 2003

Morariu, A., Radu, G., Paunescu, M., Contabilitate si fiscaliatate de la teorie la practica, Ed. Ex Ponto, Bucuresti, 2005

Morosan, I., Contabilitatea practica si fiscalitatea agentilor economici, Ed. Consulting, Suceava, 1997

Munteanu, V., Munteanu M., Zuca Stefan , Teoria si bazele contabilitatii, Ed. Sylvi, Bucuresti, 2002

Oprea, C., Mihai, R., Bazele contabilitatii, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003

Pantea, I., P., Bodea, Gh., Contabilitatea romaneasca armonizata cu Directivele Contabile Europene, Ed. Intelcredo, Deva, 2003

Petrescu, S., Mironiuc, M., Analiza economico-financiara, Teorie si aplicatii, Ed. Tiparul, Iasi, 2003

Petrescu, S., Analiza si diagnostic financiar-contabil, Ghid teoretico-aplicativ, Ed. CECCAR, Bucuresti, 2006

Petrescu, S., Diagnostic economic-financiar, Metodologie. Studii de caz, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2004

Pop, A., Contabilitate financiara romaneasca armonizata cu Directivele Contabile Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, Ed. Intelcredo, Deva, 2002

Popescu, A., Contabilitate financiara, Ed. Academic Pres, Cluj-Napoca, 2002

Ristea, M., Dima, M., Contabilitatea societatilor comerciale, Ed. Universitara, Bucuresti, 2002

Tugui, Al., Contabilitatea inflatiei. Teorie. Practica. Modelari informatice, Ed. Economica, 2000

Voinea, M. Gh., Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2004

*** *** O.M.F.P. nr. 1.753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv

*** O.M.F.P. nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementarile contabile prevazute de Directivele Europene a IV-a, si a VII-a

*** IAS 7 Situatia fluxurilor de numerar