CONTROLUL FINANCIAR

CONTROLUL FINANCIAR

Controlul financiar este actiunea de verificare, periodica sau permanenta, prealabila, concomitenta sau posterioara, desfasurata - de catre organe special abilitate - asupra unor activitati, in scopul stabilirii legalitatii sau oportunitatii operatiunilor material-tehnice sau a actelor emise de autoritatile administrative in domeniul financiar.

Controlul urmareste descoperirea faptelor, dar si a cauzelor care au condus la incalcarea prevederilor legale. In literatura juridica, in general, controlul este clasificat dupa natura organului de control, ca un control ce poate fi efectuat de organe ce fac parte din structura autoritatilor publice (legislativa, executiva sau judiciara), iar dupa pozitia pe care o ocupa organul de control fata de entitatea controlata, se distinge un control intern (general sau specializat) sau un control extern (ierarhic superior sau specializat). Dupa regimul juridic al activitatii de verificare se mai distinge un control jurisdictional (efectuat fie de organe cu atributii administrativ jurisdictionale, fie de instantele judecatoresti) sau un control nejurisdictional (infaptuit de organe care nu au atributii jurisdictionale).

Controlul finaciar este instrumentul de cunoastere a realitatii modului in care sunt cheltuiti banii publici, dar - in acelasi timp - el reprezinta atat un instrument preventiv (preventie generala si speciala), cat si unul necesar restabilirii situatiei anterioare ilicitului financiar, prin solicitarea organelor competente sa actioneze pentru tragerea la raspundere penala, patrimoniala ori administrativ-disciplinara a persoanelor vinovate.

1. Functiile controlului financiar

Datorita modului sau de organizare si exercitare si tinand seama de rolul si obiectivele pe care le urmareste, controlul financiar indeplineste urmatoarele functii:

- functia de evaluare - constand in actele si operatiunile de estimare a situatiei de fapt in raport cu starea de drept, realizarile obtinute vis-a-vis de obiectivele si scopurile prestabilite. Totodata, indeplinirea acestei functii permite aprecierea performantelor unor actiuni economice sau a unor entitati colective organizate ca persoane juridice.

- functia preventiva - consta in luarea, de catre organele de control, a masurilor necesare pentru evitarea unor fraude, inainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea si inlaturarea cauzelor care le-ar putea genera sau favoriza. De aceea, actiunea preventiva se manifesta inaintea emiterii actelor sau efectuarii operatiunilor, astfel incat sa se poata preintampina eventualele prejudicii. In fine, functia preventiva a controlului financiar permite stabilirea oportunitatii, necesitatii si economicitatii actelor si operatiunilor ce urmeaza a se efectua.

- functia de documentare - permite cunoasterea proceselor care au loc in activitatea economica, a rezultatelor activitatii desfasurate in structurile economice, relevarea fraudelor si depistarea cauzelor acestora, precum si identificarea actiunilor eficiente in scopul generalizarii lor. Datorita acestei functii, controlul financiar participa in mod nemijlocit la actul de conducere economica, furnizand o serie de date si informatii pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare.

- functia recuperatorie - evidentiaza acea latura componenta a controlului financiar prin care se actioneaza in vederea descoperirii si recuperarii pagubelor, precum si pentru stabilirea - potrivit legii - a raspunderii juridice. Formele procedurale legale de recuperare a prejudiciilor sunt recuperarea pe calea executarii silite si recuperarea pe calea raspunderii civile sau administrative prin intermediul actiunii civile sau in contencios administrativ in justitie.

- functia educativa sau pedagogica- cea in temeiul careia se pot desfasura actiuni educative asupra persoanelor care au drepturi si obligatii in legatura cu celelalte functii ale controlului financiar, functia educativa contribuie la combaterea manifestarilor negative, ilegale, prin depistarea si sanctionarea lor cu severitate, precum si prin publicitatea constand in dezbaterea cazurilor de incalcare a dispozitiilor legale.

Realizarea controlului financiar in toata complexitatea sa, astfel, incat el sa reuseasca sa-si indeplineasca toate functiile mentionate, altfel spus, exercitarea intocmai a controlului financiar, intr-un deplin spirit de obiectivitate si legalitate, conduce la stabilirea unor relatii corecte si civilizate intre organele de control si cei supusi verificarii modului in care si-au indeplinit obligatiile.

2. Formele controlului financiar

Activitatea de control financiar este realizata printr-o diversitate de forme, in functie de sfera, termenul, volumul lucrarilor, felul activitatilor si al organelor care il efectueaza, momentul infaptuirii lui etc.

Astfel, controlul financiar se clasifica, in functie de urmatoarele criterii astfel:

dupa sfera de actiune - controlul financiar poate fi intern sau extern;

dupa termenul in care se efectueaza - controlul este permanent sau periodic;

dupa volumul lucrarilor controlate - controlul poate fi complet sau partial;

dupa felul activitatii controlate - exista control de casa, de magazie, de documente, de operatiuni financiare;

dupa organele care il exercita - controlul poate fi ierarhic, de gestiune sau de executie;

dupa momentul in care se efectueaza, se disting urmatoarele forme de control financiar: control financiar preventiv, control financiar operativ (curent sau concomitent) si control financiar ulterior (posterior sau postoperativ), in functie de organul care il efectueaza acest control poate fi - la randul sau - un control intern si altul extern, in functie de intinderea lui acest control este un control general si unul specializat etc.

3. Controlul financiar preventiv.

Prin Ordonanta Guvernului nr.119 din 31 august 1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv se reglementeaza controlul intern si controlul financiar preventiv atat la entitatile publice cat si cu privire la utilizarea fondurilor publice si administrarea patrimoniului public.

Controlul intern reprezinta ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele acestuia si cu reglementarile legale, in vederea asigurarii administrarii fondurilor in mod economic, eficient si eficace. Acest control include de asemenea si structurile organizatorice, metodele si procedurile.

Potrivit actului normativ amintit controlul intern are urmatoarele obiective generale:

- realizarea, la un nivel corespunzator de calitate, a atributiilor institutiilor publice, stabilite in concordanta cu propria lor misiune, in conditii de regularitate, eficacitate, economicitate si eficienta;

- protejarea fondurilor publice impotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei;

- respectarea legii, a reglementarilor si deciziilor conducerii;

- dezvoltarea si intretinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare si difuzare a datelor si informatiilor financiare si de conducere, precum si a unor sisteme si proceduri de informare publica adecvata prin rapoarte periodice.

Pentru a satisface cerintele generale si specifice de control intern, conducatorul institutiei publice este obligat sa asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea si perfectionarea structurilor organizatorice, reglementarilor metodologice, procedurilor si criteriilor de evaluare.

Cerintele generale ale controlului intern sunt:

- asigurarea indeplinirii obiectivelor generale prevazute de lege prin evaluarea sistematica si mentinerea la un nivel considerat acceptabil a riscurilor asociate structurilor, programelor, proiectelor sau operatiunilor;

- asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere si de executie, acesta avand obligatia sa raspunda in orice moment solicitarilor conducerii si sa sprijine efectiv controlul intern;

- asigurarea integritatii si competentei personalului de conducere si de executie, a cunoasterii si intelegerii de catre acesta a importantei si rolului controlului intern;

- stabilirea obiectivelor specifice ale controlului intern, astfel incat acestea sa fie adecvate, cuprinzatoare, rezonabile si integrate misiunii institutiei si obiectivelor de ansamblu ale acesteia;

- supravegherea continua de catre personalul de conducere a tuturor activitatilor si indeplinirea de catre personalul de conducere a obligatiei de a actiona corectiv, prompt si responsabil ori de cate ori se constata incalcari ale legalitatii si regularitatii in efectuarea unor operatiuni sau in realizarea unor activitati in mod neeconomic, ineficace sau ineficient.

Cerintele specifice ale controlului intern sunt:

- reflectarea in documente scrise a organizarii controlului intern, a tuturor operatiunilor institutiei si a tuturor evenimentelor semnificative, precum si inregistrarea si pastrarea in mod adecvat a documentelor, astfel incat acestea sa fie disponibile cu promptitudine pentru a fi examinate de catre persoanele abilitate;

- inregistrarea de indata si in mod corect a tuturor operatiunilor si evenimentelor semnificative;

- asigurarea aprobarii si efectuarii operatiunilor exclusiv de catre persoane special imputernicite in acest sens;

- separarea atributiilor privind efectuarea de operatiuni intre persoane, astfel incat atributiile de aprobare, control si inregistrare sa fie, intr-o masura adecvata, incredintate unor persoane diferite;

- asigurarea unei conduceri competente la toate nivelurile;

- accesarea resurselor si documentelor numai de catre persoane indreptatite si responsabile in legatura cu utilizarea si pastrarea lor.

Persoanele care gestioneaza fonduri publice sau patrimoniul public sunt obligate sa utilizeze fondurile publice si sa administreze patrimoniul public cu respectarea legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficacitatii si eficientei.

Conceptul de control financiar public intern presupune intregul sistem de control intern din sectorul public, format din instrumentele de control ale autoritatilor publice.

Controlul intern se exercita in interiorul institutiei publice, de catre conducatorul acesteia sau de catre functionarii anume desemnati de acesta si se face fie la cerere, fie din oficiu (la sesizare, programat, tematic).

Controlul financiar intern poate fi un control general sau un control specializat. Controlul general poate fi unul ierarhic (consecinta a subordonarii ierarhice) sau propriu (specializat). Din cadrul controlului financiar propriu (specializat) face parte auditul public intern.

4. Auditul public intern se exercita asupra tuturor activitatilor desfasurate intr-o entitate publica sau asupra entitatilor subordonate ierarhic si presupune ca functionarii angrenati in aceasta activitate sa nu fie implicati in elaborarea procedurilor de control intern si in desfasurarea activitatilor supuse auditului public intern.

Auditul public intern este o activitate functional independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii unei entitati publice pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile acesteia; ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care evolueaza si imbogateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare.

Obiectivele auditului public intern sunt - conform actului normativ care reglementeaza acesata materie - asigurarea obiectiva si consilierea, destinate sa imbunatateasca sistemele si activitatile entitatii publice si totodata sprijinirea indeplinirii obiectivelor entitatii publice printr-o abordare sistematica si metodica, prin care se evalueaza si se imbunatateste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor administrarii.

In ceea ce priveste sfera auditului public intern, aceasta forma de control cuprinde:

- activitatile financiare sau cu implicatii financiare desfasurate de entitatea publica din momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de catre beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa;

- constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea si stabilirea titlurilor de creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

- administrarea patrimoniului public, precum si vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale;

- sistemele de management financiar si control, inclusiv contabilitatea si sistemele informatice aferente.

Auditul public intern poate imbraca trei forme, si anume auditul de sistem, auditul performantei si auditul de regularitate.

a). Auditul de sistem, reprezinta o evaluare in profunzime a sistemelor de conducere si control intern, urmarind eficienta si eficacitatea acestora, iar pentru inlaturarea deficientelor se formuleaza recomandari.

b). Auditul performantei examineaza daca criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitatii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor si apreciaza daca rezultatele sunt conforme cu obiectivele.

c). Auditul de regularitate presupune o examinare a actiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectarii ansamblului principiilor, regulilor procedurale si metodologice care le sunt aplicabile (se efectueaza de regula la institutiile publice mici si se efectueaza de catre compartimentele de audit public intern ale Ministerului Finantelor Publice.

Auditul public intern este organizat - potrivit legii - in organisme de evaluare si stabilire a strategiei, cu un rol consultativ, Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) si Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) precum si organisme responsabile cu desfasurarea activitatilor de audit - Compartimentul de audit public organizat la nivelul fiecarei entitati publice.

Atributiile compartimentului de audit public intern sunt urmatoarele:

a) angajamentele bugetare si legale din care deriva direct sau indirect obligatii de plata, inclusiv din fondurile comunitare;

b) platile asumate prin angajamente bugetare si legale, inclusiv din fondurile comunitare;

c) vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale;

d) concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale;

e) constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare si stabilire a titlurilor de creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

f) alocarea creditelor bugetare;

g) sistemul contabil si fiabilitatea acestuia;

h) sistemul de luare a deciziilor;

i) sistemele de conducere si control, precum si riscurile asociate unor astfel de sisteme;

j) sistemele informatice.

Auditorii interni sunt functionari publici selectionati, cu drepturi, obligatii si incompatibilitati ce rezulta din Statutul functionarilor publici. Numirea sau revocarea acestora se face de catre conducatorul entitatii publice, cu avizul conducatorului compartimentului de audit public intern. Pentru actiunile desfasurate cu buna credinta, ei nu pot fi sanctionati sau trecuti in alta functie. Auditorii interni trebuie sa respecte prevederile Codului privind conduita etica a auditorului intern.

Controlul financiar preventiv este definit ca fiind activitatea prin care se verifica legalitatea si regularitatea operatiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public inainte de aprobarea acestora.

Ministerul Finantelor Publice elaboreaza si transmite spre dezbatere Guvernului, pana la sfarsitul trimestrului I al fiecarui an, raportul national anual privind controlul preventiv.

Controlul financiar preventiv consta in verificarea sistematica privind legalitatea si regularitatea, incadrarea in limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament in cazul proiectelor de operatiuni care fac obiectul acestuia.

Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operatiuni care vizeaza, in principal:

Obiectul controlului financiar preventiv il constituie proiectele de operatiuni care vizeaza, in principal: a) angajamente legale si credite bugetare sau credite de angajament, dupa caz; b) deschiderea si repartizarea de credite bugetare; c) modificarea repartizarii pe trimestre si pe subdiviziuni ale clasificatiei bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virari de credite; d) ordonantarea cheltuielilor; e) efectuarea de incasari in numerar; f) constituirea veniturilor publice, in privinta autorizarii si a stabilirii titlurilor de incasare; g) reducerea, esalonarea sau anularea titlurilor de incasare; h) constituirea resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene, reprezentand contributia viitoare a Romaniei la acest organism; i) recuperarea sumelor avansate si care ulterior au devenit necuvenite; j) vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale; k) concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale; l) alte tipuri de operatiuni, stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

In functie de specificul entitatii publice, conducatorul acesteia poate decide exercitarea controlului financiar preventiv si asupra altor tipuri de proiecte de operatiuni decat cele prevazute expres de lege.

Autoritatile de coordonare si reglementare a controlului financiar preventiv pentru toate entitatile publice, asa cum au fost definite in O.G. nr.119/1999, se organizeaza de Ministerul Finantelor Publice.

Prin dispozitiile de organizare si functionare acest tip de control se va integra treptat in sfera raspunderii manageriale, proces ce se impune a fi finalizat pana la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, avand drept scop principal eliminarea riscurilor in administrarea fondurilor publice.

Controlul financiar preventiv se prezinta sub doua forme: a). control financiar preventiv propriu; b). control financiar preventiv delegat.

A. Controlul financiar preventiv propriu Conducatorii entitatilor publice au obligatie de a organiza in egala masura atat controlul financiar preventiv propriu, si in consecinta sa stabileasca proiectele de operatiuni, documentele justificative, circuitul acestora cu respectarea dispozitiilor legale, cat si evidenta angajamentelor in cadrul compartimentului contabil (se actualizeaza si se raporteaza). Angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor din fonduri publice se aproba de ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectueaza de contabil. Angajarea si ordonantarea cheltuielilor se efectueaza numai cu viza prealabila de control financiar preventiv propriu.

Organizarea controlului financiar preventiv propriu (include si elaborarea normelor metodologice), revine Ministerului Finantelor Publice care va proceda in consecinta si pentru bugetul trezoreriei statului, operatiunile privind datoria publica si alte operatiuni specifice.

Controlul financiar preventiv propriu se organizeaza, de regula, in cadrul compartimentelor de specialitate financiar-contabila, putand fi extins si la alte compartimente si se exercita, prin viza, de persoane desemnate in acest sens (act de numire), de catre conducatorul entitatilor publice, care va stabili totodata si limitele de competenta. Nu pot exercita acest tip de control decat alte persoane decat cele care aproba si efectueaza operatiuni supuse vizei.

Viza de control financiar preventiv se exercita prin semnatura persoanei desemnate si prin aplicarea sigiliului personal al functionarului insarcinat cu aceasta activitate. Toate documentele prezentate la viza de control financiar preventiv se inscriu in Registrul privind operatiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.

Daca in urma verificarii se constata ca operatiunile nu intrunesc conditiile de legalitate, regularitate si, dupa caz, de incadrare in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de angajament, viza poate fi refuzata motivat, in scris, fapt ce se va consemna in Registrul privind operatiunile prezentate la viza de control financiar preventiv. Refuzul de viza se aduce la cunostinta conducatorului entitatii publice. Acesta, cu exceptie cazurilor in care refuzul de viza se datoreaza depasirii creditelor bugetare si/sau de angajament, poate dispune efectuarea operatiunilor refuzate la viza, dar pe propria sa raspundere. Despre aceasta operatie persoanele insarcinate cu exercitarea acestui control sunt obligate sa anunte Curtea de Conturi, Ministerul Finantelor Publice si, dupa caz, organul ierarhic superior al entitatii publice.

Persoanele care exercita controlul financiar preventiv propriu, raspund in raport de culpa lor, in solidar, alaturi de conducatorii compartimentelor de specialitate, pentru realitatea, regularitatea si legalitatea operatiunilor si a incadrarii in limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament aprobate, dupa caz, pentru care au acordat viza de control financiar preventiv propriu.

B. Controlul financiar preventiv delegat este acel tip de control preventiv care se exercita de catre Ministerul Finantelor Publice, prin controlori delegati, la unele entitati publice asupra unor operatiuni care pot afecta executia in conditii de echilibru a bugetelor sau care sunt asociate unor categorii de riscuri determinate prin metodologia specifica analizei riscurilor. Fac obiectul acestui tip de control, ordonatorii principali de credite ai bugetelor (bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele institutiilor publice autonome etc.), operatiunile derulate prin bugetul trezoreriei statului, pentru operatiuni privind datoria publica si pentru alte operatiuni specifice Ministerului Finantelor Publice. Prin exceptie de la regula aratata, ministrul finantelor publice poate hotari exercitarea controlului financiar preventiv delegat si asupra operatiunilor finantate sau cofinantate din fonduri publice ale unor ordonatori secundari sau tertiari de credite sau ale unor persoane juridice de drept privat, daca prin acestia se deruleaza un volum ridicat de credite bugetare si/sau de angajament sau parti semnificative din programele aprobate, iar operatiunile presupun un grad mare de risc.

In vederea asigurarii legalitatii, economicitatii si eficientei in privinta fondurilor acordate de Uniunea Europeana, ministrul finantelor publice, prin controlori delegati, exercita acest control preventiv la agentiile de implementare si la Fondul National de Preaderare.

Controlorul delegat este functionarul public al Ministrului Finantelor Publice, care exercita atributii de control financiar preventiv delegat, in mod independent. In functie de volumul si complexitatea activitatii entitatii publice ministrul finantelor publice numeste prin ordin unul sau mai multi controlori delegati.

Atributiile controlorului delegat sunt: a) formularea de avize consultative cu privire la conformitatea, economicitatea, eficienta si eficacitatea unor operatiuni sau proiecte de acte normative, daca se refera la fondurile publice. Aceste avize pot avea ca obiect si operatiuni care se vor efectua in viitor sau la actiuni si/sau inactiuni administrative, in ceea ce priveste regularitatea sau legalitatea lor. Avizele consultative se pot emite numai la initiativa controlorului delegat, sau la cererea ministrului finantelor publice sau a ordonatorului de credite; b) analiza indeplinirii conditiilor cerute de lege pentru includerea in programul de investitii, anexa la proiectul de buget, a obiectivelor de investitii noi si in continuare, precum si a actualizarii valorii acestora in functie de evolutia indicilor de preturi; c) supravegherea executiei bugetare asupra operatiunilor privind deschiderile de credite, repartizari si retrageri de credite, virari de credite intre subdiviziunile clasificatiei bugetare si intre programe, modificarea repartizarii pe trimestre a creditelor bugetare; d) supravegherea organizarii, tinerii, actualizarii si raportarii evidentei angajamentelor; monitorizarea si indrumarea metodologica a controlului financiar preventiv intern prin procedura vizei, prin avizul consultativ in caz de refuz de viza in cadrul controlului preventiv intern, prin propuneri de perfectionare a organizarii controlului preventiv intern si prin aplicarea standardelor din domeniu; e) Exercitarea controlului financiar preventiv, din punct de vedere al legalitatii, regularitatii si, dupa caz, al incadrarii in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de angajament, pentru operatiuni care angajeaza patrimonial entitatea publica, daca prin aceasta se afecteaza un volum important din fondurile publice si exista riscuri asociate semnificative in efectuarea lor.

Acest tip de control se exercita numai asupra operatiunilor care se cuprind in limitele fixate prin ordinul de numire a controlorului delegat. De asemenea controlul preventiv delegat se exercita numai dupa ce operatiunile au fost supuse controlului preventiv intern , dar operatiunile refuzate la viza de control preventiv intern nu mai sunt supuse controlului preventiv delegat.

Daca in urma verificarii se constata ca operatiunile supuse controlului preventiv delegat nu intrunesc elementele de legalitate, regularitate si incadrare, dupa caz, in destinatia si limitele creditelor bugetare si/sau de angajament, controlorul delegat va comunica in scris ordonatorului de credite motivele pentru care operatiunea nu poate fi efectuata, consemnand acest fapt si in Registrul privind operatiunile prezentate la viza de control financiar preventiv. Ordonatorul de credite, in masura in care crede ca operatiunea poate fi efectuata, in scris, va prezenta motivele de legalitate si de regularitate.

In cazul cand ordonatorul de credite nu mai solicita acordarea vizei, operatiunea se considera retrasa de la viza. Daca controlorul delegat considera imposibila acordarea vizei, procedeaza la refuzul de viza. In situatii complexe, controlorul delegat poate solicita controlorului financiar sef, constituirea unei comisii pentru elaborarea unei opinii neutre.

Controlorii delegati intocmesc rapoarte lunare pe care le transmit controlorului financiar sef.

5. Controlul financiar concomitent.

Controlul financiar concomitent, denumit si simultan sau operativ ori curent, se exercita in timpul desfasurarii proceselor economice si financiare, in acelasi timp sau paralel cu efectuarea actelor si operatiunilor pe care le presupun aceste activitati, in scopul de a se putea interveni pentru corectarea sau eliminarea deficientelor ori a ilegalitatilor.

Controlul concomitent se exercita inopinat, cel putin o data pe luna, prin verificari faptice, pe baza de documente, de regula prin sondaj.

Persoanele indreptatite a efectua acest control sunt membrii consiliului de administratie, cenzorii, inspectorii sau alte persoane avand atributii similare.

6. Controlul financiar posterior.

Controlul financiar ulterior se exercita asupra actelor si operatiunilor economico-financiare, dupa ce acestea au fost executate. Este controlul cel mai eficient, intrucat el se realizeaza temeinic, cu amanuntime, fara a fi stanjenite activitatile curente ale unitatilor controlate, asupra actelor si operatiunilor deja incheiate. Controlul posterior are si un aspect sau rol preventiv, intrucat el permite tragerea unor concluzii care pot fi utile pentru activitatile viitoare.

7. Organele de control financiar

* Controlul exercitat de Ministerul Finantelor Publice

Potrivit Legii nr.500/2002 privind finantele publice Ministerului Finantelor Publice ii revine un rol principal in domeniul finantelor publice, emitand in acest sens si normele metodologice in domeniul controlului financiar (art.19 lit.d din lege). In art.23-25 din Legea nr.500/2002 sunt reglementate, de principiu, controlul financiar preventiv (propriu si delegat) si auditul intern ce se exercita asupra operatiunilor care privesc fondurile publice si patrimoniul public. De altfel Ministerului Finantelor Publice ii revine rolul de a aplica strategia si programul de guvernare in domeniul finantelor publice.

Avand rolul de manager financiar al economiei, Ministerul Finantelor Publice este indrituit a exercita si controlul financiar pe intreaga economie, avand la dispozitie in acest scop un aparat specializat.

Controlul financiar al statului se exercita de catre Ministerul Finantelor Publice prin Unitatea centrala de armonizare a sistemelor de management finaciar si control, Agentia Nationala de Administratie Fiscala, Directia Generala de Inspectie Financiar-Fiscala - Directia de control financiar, Autoritatea Nationala a Vamilor si prin Garda Financiara.

Unitatea centrala de armonizare a sistemelor de management financiar si control se organizeaza si functioneaza la nivel de directie generala, cuprinzand Corpul controlorilor delegati, asa cum a fost reglementat prin Ordonanta Guvernului nr.119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv.

Directia Generala de Inspectie Financiar-Fiscala, din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala cuprinde in structura ei Directia de control financiar, iar prin Directia de audit public intern, exercita controlul fiscal pe intreg teritoriul national, privind respectarea legislatiei in domeniul impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si al celorlalte venituri bugetare pentru a caror administrare este competenta potrivit legii, exercita controlul operativ inopinat in legatura cu aplicarea si respectarea legislatiei fiscale, exercita controlul financiar preventiv propriu in scopul constituirii si utilizarii legale si eficiente a fondurilor publice, exercita functia de audit public intern.

Autoritatea Nationala a Vamilor se constituie ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, care functioneaza in subordinea Minsiterului Finantelor Publice - Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Unul dintre vicepresedintii Agentiei, cu rang de subsecretar de stat, va conduce si Autoritatea Nationala a Vamilor. Autoritatea Nationala a Vamilor s-a creat prin reorganizarea Directiei Generale a Vamilor, exercitand controlul de specialitate, urmarirea si supravegherea, pe intreg teritoriul tarii, a respectarii legislatiei vamale prin directiile regionale vamale si birourile vamale.

Garda Financiara este organizata ca institutie publica de control, cu personalitate juridica, constituind un corp de control financiar, care functioneaza, potrivit legii, in subordinea Ministerului Finantelor Publice, finantata de la bugetul de stat. Garda Financiara se organizeaza si functioneaza pe intre teritoriul tarii prin Comisariatul General, comisariatele regionale (cu personalitate juridica) care au in componenta sectii judetene arondate (fara personalitate juridica) si Comisariatul Municipiului Bucuresti.

In exercitarea atributiilor sale Garda Financiara efectueaza operatiuni de control curent (operativ si inopinat, pe baza legitimatiei de control, a insignei de imputernicire si a ordinului de serviciu) si de control tematic (care se exercita de catre comisarii Garzii Financiare in baza ordinelor date de catre conducerea Ministerului Finantelor Publice sau de comisarul general). Persoana care dispune controlul tematic stabileste obiectivele de verificat, entitatile supuse controlului, perioada asupra careia se efectueaza verificarea, precum si durata controlului. La orice actiune de control participa minimum 2 comisari, iar la actiunile cu grad sporit de periculozitate, echipele de comisari vor fi insotite de membri ai subunitatilor specializate de interventie rapida ale politiei.

Personalul Garzii Finnaciare nu poate efectua actiuni de control fiscal privind stabilirea, urmarirea si incasarea veniturilor bugetare

Garda Financiara efectueaza controlul cu privire la: a). respectarea actelor normative in scopul prevenirii, descoperirii si combaterii oricaror acte si fapte interzise de lege; b). respectarea normelor de comert, urmarind prevenirea, depistarea si inlaturarea operatiunilor ilicite; c). modul de producere, depozitare, circulatie si valorificare a bunurilor in toate locurile si spatiile in care se desfasoara activitatea agentilor economici; d). participarea, in colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere si institutii specializate, la actiuni de depistare si de combatere a activitatilor ilicite care genereaza fenomene de evaziune si frauda fiscala.

Actele de control intocmite de comisarii Garzii Financiare sunt acte administrative de control operativ si inopinat si se comunica directiilor generale ale finantelor publice in a caror raza teritoriala se afla sediul social al agentului economic controlat, pentru luarea masurilor fiscale, sau organelor de urmarire penala, dupa caz.

Comisarii Garzii Financiare sunt functionari publici cu statut special[1].

* Curtea de Conturi

Curtea de Conturi este organizata si functioneaza ca o autoritate publica autonoma, nefiind in subordinea nici unei autoritati de stat, dar care anual are obligatia sa prezinte Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public national din exercitiul bugetar expirat in care sa se cuprinda si neregulile constate (document care se publica in Monitorul Oficial). La cererea Camerei Deputatilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controleaza modul de gestionare a resurselor publice si raporteaza cele sesizate.

Curtea de Conturi este "institutia suprema de control financiar ulterior extern" asupra modului de formare, administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public. Curtea de Conturi, dupa revizuirea Constitutiei din anul 2003 nu mai exercita atributii jurisdictionale.

Sediul Curtii de Conturi este in Bucuresti, iar in unitatile administrativ teritoriale, la nivel de judete, atributiile sunt exercitate de catre Camerele de Conturi judetene. Membrii Curtii de Conturi, consilieri de conturi, sunt numiti de Parlament pe o perioada de 9 ani, care nu poate fi prelungita sau reinoita, la propunerea Comisiei pentru politica financiara, bancara si bugetara a Senatului si a Comisiei pentru finante a Camerei Deputatilor, Curtea de Conturi se innoieste cu o treime din consilierii de conturi numiti de Parlament, din 3 in 3 ani, in conditiile prevazute de legea organica a Curtii.

Conducerea Curtii de Conturi se exercita de catre plen, de catre comitetul de conducere, de presedinte si de vicepresedinte.

In forma initiala, Legea nr.94/1992 prevedea in organizarea si atributiile de control ale Curtii de Conturi ca aceasta efectua atat un control preventiv cat si un control ulterior. Prin Legea nr.99/1999 controlul preventiv a fost inlaturat din atributiile de control ale Curtii de Conturi, ramanand in sarcina acestei institutii numai controlul ulterior. Sectia de control ulterior estre formata din 9 consilieri de conturi si din consilieri financiari.

In cadrul controlului, Curtea de Conturi are ca principala atributie verificarea: a). contului anual de executie a bugetului de stat; b). contului anual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat; c). conturilor anuale de executie a bugetelor locale; d). conturilor anuale de executie a bugetelor fondurilor speciale; e). conturile fondurilor de tezaur; f). contului anual al datoriei publice a statului si a situatiei garantiilor guvernamentale pentru credite interne si externe primite de catre alte persoane juridice.

Prin verificarea conturilor, Curtea constata daca conturile supuse verificarii sunt conforme cu realitatea, daca inventarierea patrimoniului public a fost facuta la termenele si in conditiile stabilite de lege, daca veniturile statului, unitatilor administrativ- teritoriale, asigurarilor sociale au fost legal stabilite si incasate, la termenele stabilite de lege, daca cheltuielile au fost angajate, ordonantate, platite si inregistrate conform reglementarilor legale si in concordanta cu prevederile legii bugetare.

De asemenea Curtea de Conturi mai analizeaza legalitatea concesionarii sau inchirierii de bunuri proprietate publica, calitatea gestiunii financiare, utilizarea fondurilor provenite din asistenta financiara acordata Romaniei de Uniunea Europeana si din alte surse de finantare internationale.

Atunci cand, in urma controlului, se constata fapte cauzatoare de prejudicii se incheie un proces-verbal de constatare, care se trimite procurorului financiar, in masura sa se pronunte daca sesizeaza instanta de contencios administrativ, organele de urmarire penala sau claseaza actul.

8. Evaziunea fiscala

* Concepte de evaziune fiscala

Unii contribuabili au incercat si incearca sa-si reduca obligatiile fiscale, scop in care recurg, uneori, la cele mai ingenioase si variate metode. Este adevarat ca si o legislatie fiscala impovaratoare poate conduce la astfel de subterfugii.

Faptele acestor contribuabili de a sustrage de sub incidenta legii unele venituri si/sau bunuri impozabile contureaza fenomenul evazionist.

Evaziunea fiscala este definita ca fiind sustragerea, in tot sau in parte, de la impunere a materiei impozabile.

Sustragerea de la indeplinirea obligatiilor financiar-bugetare se poate realiza fie prin interpretarea normelor juridice fiscale in favoarea contribuabilului, fie prin disimularea obiectului impozabil constand in subevaluarea cuantumului acestuia.

Dupa modul cum se procedeaza in activitatea de evitare a efectelor reglementarilor fiscale se face diferentiere intre evaziunea fiscala "legala" si evaziunea fiscala frauduloasa sau frauda fiscala.

Evaziunea fiscala "legala" - este modalitatea prin care contribuabilul incearca sa se plaseze intr-o pozitie cat mai favorabila, pentru a putea beneficia intr-o cat mai mare masura de avantajele oferite de reglementarile fiscale in vigoare. Altfel spus, intr-un cadru legal, dar uzand de posibilitatile lasate deschise de leguitor, un contribuabil poate profita de pe urma anumitor procedee legale, benficiind de un regim fiscal mai avantajos.

In principiu, se poate vorbi de evaziune fiscala "legala" ori de cate ori o parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii sociale pot fi sustrase de la impunere datorita modului in care este reglementata stabilirea cuantumului obiectului impozabil. Astfel de situatii "favorizante" se creeaza atunci cand venitul impozabil se stabileste in functie de anumite criterii exterioare sau dupa norme medii, care permit subevaluarea materiei supusa impunerii.

Evaziunea fiscala "legala" este forma tolerata (admisa), in sensul ca - in lipsa unor norme juridice exprese care sa o incrimineze - ea nu poate fi sanctionata.

Evaziunea fiscala frauduloasa - consta in disimularea obiectului impozabil, in subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului datorat.

Potrivit legislatiei noastre in vigoare, evaziunea fiscala frauduloasa este definita ca fiind sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume, datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si a bugetelor fondurilor speciale de catre persoane fizice si juridice romane sau straine (contribuabili.)

* Combaterea evaziunii fiscale

Toti contribuabilii au obligatia legala de a declara cu sinceritate veniturile realizate, bunurile mobile si imobile aflate in proprietate sau detinute cu orice alt titlu legal, precum si orice valori care genereaza titluri de creanta fiscala. Atunci cand prin lege nu se prevede obligativitatea depunerii declaratiei de impunere, contribuabilii raspund de calcularea cu corectitudine a impozitelor si taxelor pe care trebuie sa le verse la buget.

Nerespectarea reglementarilor fiscale privind stabilirea si perceperea impozitelor, taxelor si a altor obligatii bugetare, antreneaza - potrivit legii - raspunderea juridica, administrativ- fiscala (plata sumei, penalitati, dobanzi) sau penala, dupa caz.

Prin urmare, tinand seama de modul de savarsire, frauda fiscala poate fi calificata drept contraventie sau infractiune, iar sanctiunea aplicabila este amenda contraventionala ori amenda penala sau inchisoarea.

Evaziunea fiscala frauduloasa este posibila fie datorita imperfectiunii legii, fie datorita lipsei de uniformitate in activitatea organelor financiare, fie - in fine - datorita conduitei ilicite a unor categorii de contribuabili.

Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda fapte precum: nedeclararea, in termenele prevazute de lege, de catre contribuabili a veniturilor si bunurilor supuse impozitelor, taxelor si contributiilor, calcularea eronata a impozitelor, taxelor si a contributiilor, cu consecinta diminuarii valorii creantei fiscale cuvenita statului; neprezentarea de catre contribuabili, la cererea organului de control, a documentelor justificative si contabile referitoare la modul in care au fost indeplinite obligatiile fiscale; neaducerea la indeplinire, la termen, a dispozitiilor date prin actul de control incheiat de organele financiar- fiscale, etc.

Sunt prevazute ca infractiuni, fapte precum refuzul de a prezenta organelor de control, documentele justificative si actele de evidenta contabila, sau bunurile mobile supuse impozitelor, taxelor si contributiilor la fondurile publice, neintocmirea, intocmirea incompleta sau necorespunzatoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente in scopul impiedicarii verificarilor sau surselor impozabile; sustragerea de la plata obligatilor fiscale prin neinregistrarea unor activitati, sustragerea de la plata obligatiilor fiscale prin nedeclararea veniturilor impozabile; omisiunea evidentierii in acte contabile sau in alte documente legale a operatiunilor comerciale efectuate. Legiuitorul in functie de gradul de pericol social al infractiunii a stabilit fie pedepse alternative (inchisoarea sau amenda penala) fie pedepse numai cu inchisoarea (de exmplu intre 3- 10 ani si interzicerea unor drepturi).

In scopul prevenirii si combaterii evaziunii fiscale, precum si in scopul intaririi administrarii impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat s-a organizat cazierul fiscal al contribuabililor ca mijloc de evidenta si urmarire a disciplinei financiare a contribuabililor. In cazierul fiscal se tine evidenta persoanelor fizice si juridice, precum si a asociatilor, actionarilor si reprezentantilor legali ai persoanelor juridice, care au savarsit fapte sanctionate de legile financiare, vamale, precum si cele care privesc disciplina financiara.

In acest context se inscriu si prevederile Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie care ofera mijloace juridice eficiente de combatere a evaziunii fiscale.

In vederea combaterii evaziunii fiscale a fost infiintat Parchetul National Anticoruptie, care pe langa alte atributii, urmareste diminuarea fenomenului evazionist, care face parte integranta a fenomenului coruptiei, obiectiv - actualmente - principal pentru apararea democratiei si imaginii nationale.