CREDITAREA CONSUMULUI

CREDITAREA CONSUMULUI

Scopul capitolului consta in explicitarea si intelegerea continutului, formelor, managementului si costului creditului de consum evidentiindu-se impactul acestuia asupra activitatii si performantelor bancii.

Dupa parcurgerea capitolului vor fi realizate urmatoarele obiective:

Analiza formelor creditului de consum, a caracteristicii esentiale a acestuia, de a se

realiza prin plata in rate, si relevarea formelor electronice de derulare a creditului de consum;

Prezentarea institutiilor bancare principale implicate in furnizarea creditului de consum, a caracteristicilor definitorii si a orientarii institutionale a creditului de consum;

Evidentierea aspectelor necesare administrarii creditului de consum vizand organizarea functiei creditului de consum in cadrul bancii, analiza dosarului de credit in scopul adoptarii deciziei de credit, colectarea creditului si reglementarea criditarii consumului;

Analiza elementelor relevante cu privire la costul creditului de consum, evidentierea deosebirii dintre rata efectiva si rata aparenta a d dobanzii, precum si a specificului constituirii si delimitarii costului in cazul creditului indirect.

Creditarea consumului reprezinta o forma a platii unui cumparari realizate anterior, evolutia sa cunoscand perioade de recul si de expansiune, in prezent creditul de consum, creditul cu amanuntul reprezentand o componenta esentiala a creditarii bancare. Diferita sub mai multe aspecte de creditarea afacerilor, creditarea consumului reclama o eficienta sporita in furnizarea serviciilor aferenta creditului, precum si o structura organizatorica adecvata, eficienta pentru administrarea sa.

Creditul de consum cunoaste urmatoarele forme: creditul cu plata in rate, linia de credit reinnoibil, creditul cu plata unica, plata in rate constituind in prezent forma dominanta, insa incepand cu anii 90 creditul reinnoibil, precum linia de credit automata  si indeosebi creditul prin card, inregistreaza o expansiune semnificativa.

Creditul garantat cu plata in rate se realizeaza: cu garantare directa si cu garantare indirecta.

Elementele principale ale unei cumparari in rate sunt: avansul sau plata initiala; durata contractului; costul cu plata dobanzii.

Oferind avantaje multiple creditorilor, creditul de consum este acordat de institutii financiare diverse, unele aplicand o diversitate extinsa de forme, altele specializandu-se pe diverse forme. Bancile comerciale au practicat creditul de consum incepand cu anii `20 ai secolului trecut, in prezent acestea promovand o gama larga de credite de consum. Organisme de finantare au o experienta indelungata in finantarea cumpararii de autoturisme, in prezent fiind a doua componenta in finantarea consumului populatiei, fiind cunoscute sub denumirea de companii (case) de finantare pentru consum, adesea producatorii mari detinand asemenea companii. Cooperativele de credit au inregistrat o crestere semnificativa incepand cu anii `50 ai secolului trecut, fiind organizatii nonprofit, conduse pe principii mutuale, acestea colecteaza depozite si acorda credite membrilor sai, cu rate ale dobanzii cat mai scazute posibil.

Structura organizatorica a functiei creditului de consum depinde dimensiunea unitatii bancare si de faptul daca aceasta este o unitate distincta sau o sucursala a unei banci. Astfel, activitatile creditarii consumului se realizeaza complet de catre ofiterul de credite, in bancile mici, pentr-ca in bancile mari sa fie delimitate organizatoric pe categorii de credit de consum (direct, indirect, prin carduri), in holdingurile bancare fiind organizate distinct pe filiale, sucursale sau centre regionale.

Administrarea creditelor de consum vizeza intregul proces, de la cererea de credit la solutionarea finala a creditului, implicand urmatoarele categorii de activitati: analiza creditului; managementul colectarii rambursarilor; stabilirea politicii veniturilor din dobinzi, taxe si regularizari; armonizarea cu legislatia si reglementarile in vigoare.

Scopul analizei consta in evaluarea capacitatii si dorintei cunsumatorului de a rambursa creditul, cunform clauzelor stipulate in contract, in acest utilizandu-se metoda celor 5 C (caracter, capacitate sau capita), colateral, conditii, competitie), acestea reprezentand caracteristici ale celui care solicita creditul,  caracterul si capacitatea fiind cele mai importante, ele implicind analiza dorintei si putintei consumatorului de a rambursa creditul.

Procedurile de evaluare a creditului de consum sunt calitative, avand la baza judecati si interpretari ale informatiilor disponibile, in lumina cerintelor din ghidul specific de analiza, ti cantitative, de natura scoringului, care evalueaza prin puncte diversele caracteristici ale imprumutatului (ani de servici, frecventa shimbarii serviciului, nivelul venitului), prelucrand statistic informatiile cantitative si obtinand un punctaj total (scor), pe care-l compara cu limitele-scor stabilite pentru acceptarea imprumutului.

Administrarea colectarii implica principiul celui mai mic numar de personal necesar pentru colectarea creditelor cu cea mai ridicata profitabilitate a portofoliului creditelor de consum, extinderea si tipul activitatii de colectare depinzand de o serie de factori, in mod clar legati de standardele de credit, si in acest sens cu cat mai relaxante sunt standardele de credit cu atat mai probabila este delicventa in rambursare, administrarea cea mai adecvata pentru a asigura colectarea creditelor fiind aceea care reduce cel mai mult delicventa in rambursarea creditelor.

Creditul de consum reprezinta categoria de credit bancar cea mai puternic reglementata in ultima perioada, reglementarile referitoare la protectia consumatorului plasand sarcina cea mai dificila in cadrul bancilor, expansiunea creditelor negarantate, prin noile tehnologii informatice de creditare, marind riscul in creditul de consum.

Reglementarile din ultima perioada in ceea ce priveste creditul de consum, a vizat urmatoarele aspecte: transparenta creditului, oportunitatea de creditare egala, reinvestirea in folosul comunitatii a creditului, modificarea regulii ˝detinatorul la timpul cuvenit˝, care afirma imposibilitatea clientului de a refuza plata datorita unei nemultumiri privind marfa, aceasta restrictionare reglementativa determinand multe banci sa-si reevalueze contractele de credite de consum indirecte.

Bancile pot acorda credite cu plata in rate fie pe baza dobanzii simple, fie a dobanzii compuse.

In cazul dobanzii simple venitul din dobanda se calculeaza utilizand dobinda calculata pe o baza zilnica, iar in cazul dobanzii compuse, suma totala a principalului si a dobanzii este retinuta si capitalizata, banca majorand venitul din dobanzi peste durata de viata a creditului, cea mai utilizata metoda pentru a creste dobanda fiind asa numita regula a lui ˝78˝.

Rata dobanzii la creditele de consum este uneori greu de determinat in mod efectiv de catre consumatorul obisnuit, unele plati aditionale percepute de catre comerciant sau de catre banca facand ca rata efectiva sa fie semnificativ mai mare decat cea rata aparenta, rata inscrisa in contract. In plus, derularea in timp a rambursarii imprumutului face ca rata efectiva a dobanzii sa fie mult peste aceea aparenta.