Indicatori fundamentali utilizati in analiza titlurilor pe piata de capital

Indicatori fundamentali utilizati in analiza titlurilor pe piata de capital

1. Castigul pe actiune (engl. Earnings per share - EPS)

Unul din cei mai utilizati indicatori este castigul pe actiune, adica o modalitate de a raporta valoarea de piata a unei actiuni cu profiturile care revin la o actiune comuna.

EPS = Profiturile (nete) disponibile pentru actiuni comune/Numarul actiunilor comune aflate in circulatie (netezaurizate)

Profitul pe actiune reflecta insasi capacitatea unui emitent de a produce profit. Studiat pe mai multi ani succesivi, indicatorul arata capacitatea companiei de a-si mentine de-a lungul anilor ritmul de crestere a profitului, adica ceea ce il intereseaza mai mult pe investitor. Valori in crestere ale EPS (avand la baza profitul anual, semestrial si chiar trimestrial pe pietele dezvoltate si comparate cu perioadele anterioare similare) incurajeaza, in principiu investitorii sa cumpere actiunea respectiva, ceea ce conduce la cresterea pretului (cursului) acesteia.

De obicei insa evolutia EPS nu este analizata fara cel putin o corelare: cu evolutia cifrei de afaceri (a vanzarilor), aceasta raportata de asemenea la numarul de actiuni. Daca cresterea EPS se produce pe fondul cresterii vanzarilor, atunci se poate considera ca respectiva companie este in crestere, deci si valoarea sa de piata este in crestere. Cu o conditie: numarul de actiuni (in circulatie, la investitori) sa nu se fi diminuat in urma unei micsorari de capital social (efect al vanzarii unor active importante), sau a rascumpararii si tezaurizarii de actiuni. La interpretarea cresterii EPS mai functioneaza si restrictia privitoare la cresterea profitului datorata unei restructurari substantiale a companiei, constand in reduceri masive de costuri. In acest caz este posibil ca profitul sa fi crescut mai putin datorita vanzarilor, deci emitentul va fi tinut sub observatie pentru a se vedea roadele restructurarii. Dupa o crestere care speculeaza anuntul restructurarii, pe piata va surveni o scadere datorata fructificarii speculatiei.

In mod analog, o scadere a EPS nu este un semnal bun pentru evolutia viitoare, dar, si in acest caz, trebuie sa se tina seama de o eventuala marire a numarului de actiuni (ca urmare a divizarii acestora sau a micsorarii valorii lor nominale). Daca a avut loc o divizare (engl. split) a actiunilor pe fondul mentinerii sau al cresterii nivelului vanzarilor, semnalul aparent nefavorabil invocat mai sus poate fi, de fapt, unul favorabil.

In calculul numitorului - numarul de actiuni in circulatie trebuie tinut seama de cateva particularitati. Numarul de actiuni in circulatie se obtine scazand actiunile rascumparate de companie (actiuni de trezorerie) din numarul de actiuni emise. Daca pe parcursul perioadei curente au loc tranzactii cu actiuni care implica conturi de activ, este folosita o medie ponderata. De exemplu, daca 1 milion de actiuni sunt in circulatie la inceputul perioadei, si 200.000 de actiuni sunt vandute la 1 iulie (jumatatea anului) contra cash (un activ), numarul mediu de actiuni va fi 1,1 milioane [1.000.000 +1/2*(200.000)]. Daca au loc tranzactii cu actiuni care nu implica active, precum dividendele in actiuni sau divizarile, noul numar al actiunilor se considera ca fiind efectiv de la inceputul anului. De exemplu, 1 milion de actiuni sunt in circulatie, iar in noiembrie sunt anuntate dividende in actiuni totalizand 20% din numarul actiunilor in circulatie. Media ponderata a numarului de actiuni la sfarsitul anului va fi de 1,2 milioane.

Odata determinat numarul de actiuni in circulatie, se calculeaza raportul EPS avand la numitor profitul net ramas dupa plata dividendelor preferentiale. Indicatorul rezultat este un instrument pertinent pentru comparatii intre companii.

2. Dividende pe actiune (engl. Dividends Per Share). Acest indicator exprima cate unitati monetare de dividende in numerar se platesc pe o actiune intr-un an.

Dividende pe actiune = Dividende anuale/Numarul de actiuni comune la investitori

3. Valoarea de randament

Plecand de la ideea ca randamentul minim acceptabil este nivelul dobanzii, putem calcula o valoare teoretica pentru actiune - valoarea de randament Vr: Vr = D/d. Rationamentul subiacent acestei metode este urmatorul: pretul actiunii trebuie sa fie cel putin egal cu suma de bani care, depusa la o banca la dobanda curenta, produce intr-o anumita perioada de timp (un an), exact fluxul de venituri (dividende) adus de actiunea respectiva. Sau, altfel spus: cati bani trebuie investiti (imprumutati) acum la dobanda pietei bancare pentru a obtine intr-un an venituri egale cu dividendele platite la acel titlu. De exemplu, daca rata dobanzii este de 5% anual, atunci un activ care produce (engl. yielding) un flux constant de venituri s-ar putea vinde la un pret reprezentand 1/5% (de 20 de ori) venitul ei anual. De exemplu, o actiune care aduce intr-un an un dividend de 2$, in conditiile unei rate a dobanzii de 5%, are o valoare de randament Vr de 40$.

Calculul valorii de randament permite ca, prin comparare cu cursul curent al actiunii, sa stabilim daca titlul este subevaluat (Vr > C) si putem cumpara sau, dimpotriva, supraevaluat (Vr < C) pe piata si este cazul sa vindem.

4. Raportul pret-castig (engl. Price earning ratio - PER)

In practica bursiera se foloseste pe scara larga un indicator derivat din abordarea valorii intrinseci ca o valoare de randament - raportul pret-castig. In o anumita industrie, actiunile cu un PER ridicat au, in general, si un pret mai mare.

PER = Cursul actiunii / profitul net pe actiune

PER este unul din cei mai folositi indicatori datorita relevantei mari in raport cu usurinta de calcul. PER este o masura a costului titlului estimat in functie de valoarea acestuia, reflectata doar de ultimul profit net luat in calcul (uzual, al celui mai recent incheiat exercitiu financiar). Prin urmare, PER arata numarul de ani in care s-ar recupera investitia, daca tot profitul net ar fi destinat dividendelor, sau PER arata cat trebuie sa plateasca un investitor pentru o actiune pentru a obtine o unitate monetara din profiturile firmei emitente.

Cea mai simpla interpretare este aceea ca un PER mare desemneaza un titlu scump, iar unul mic - un titlu ieftin. Pe o piata normala, ce este prea scump poate  s-ar putea ieftini (deci ar trebui vandut), si ce este prea ieftin s-ar putea scumpi (deci ar merita sa fie cumparat). Cand PER este relativ mare, actiunea este scumpa, ea poate fi supraevaluata si, deci, detinerea ei nu s-ar mai putea justifica; invers, cand PER este relativ mic, actiunea este relativ ieftina si se recomanda cumpararea acesteia.

Desigur, pentru ca PER sa functioneze, trebuie stabilite niste praguri sau limite, iar exemplele clasice sunt "PER sub 10" pentru cumparare, si "PER peste 20" pentru vanzare.

La randul sau, PER a nascut controverse, ca in toate cazurile in care este vorba de utilitatea unui indicator de analiza.

Perceptia obisnuita este ca un PER mare reflecta o supraevaluare pe piata a companiei. Dar ratele mari pot reflecta si perspectivele de crestere ale unei companii, mai ales cand aceasta este una binecunoscuta, solida, si in plus isi dezvolta un produs nou ori o alta informatie fundamentala incurajeaza increderea investitorilor. Microsoft sau Coca-Cola pot avea rate usor osciland in jurul pragului de 20. PER peste 20 poate fi intalnit deseori pe o piata in ascensiune, in crestere accentuata, (cum este domeniul high tech), dar si in cazul unei companii nou aparute, vulnerabile la speculatii (pentru care un PER de 40 sau chiar 100 nu este surprinzator).

Pe de alta parte, valori PER scazute sunt caracteristice nu numai companiilor subevaluate (PER sub 10), dar si companiilor mature, cu potential de crestere redus (in industrii saturate) ori companiilor care au deja necazuri, fie se indreapta spre ele.

Companiile in crestere au in general un PER mai mare decat companiile ciclice. Investitorii sunt dispusi sa plateasca mai mult pe actiuni cu asteptari de crestere stabila si pe termen lung decat pe actiuni al caror pret creste si scade odata cu ciclul activitatii economice. Astfel, companiile care sunt supuse fluctuatiilor ciclice (cum sunt producatorii de otel sau de automobile) au in general la PER-uri mai mici; industriile in declin au PER si mai mic. Investitorii trebuie sa fie avizati asupra valorilor extreme ale PER. Actiunile speculative se tranzactioneaza adesea la una din valorile extreme.

O alta perspectiva a PER este cea a comparatiei cu ratele dobanzilor medii pasive, cu alte cuvinte, PER vazut ca inversul dobanzii, deci ca un randament al investitiei.

5. Rata pret/valoare contabila (engl. Price to book value ratio - PBR

Prin raportul pret/valoare contabila (P/BK) se obtine inca un reper pentru aprecierea gradului de sub(supra)evaluare a unei actiuni. Valoarea contabila, calculata ca diferenta dintre activele inscrise in bilant (mai putin cele necorporale) si toate obligatiile emitentului, odata raportata la numarul de actiuni, exprima ceea ce ar mai primi un actionar in situatia, evident ipotetica, a vanzarii acelor active nete definite mai sus.

Prima interpretare a evolutiei valorii contabile, in cazul cresterii sale nedatorate direct unei cresteri de profituri, este aceea a cresterii valorii activelor sau numai a scaderii obligatiilor emitentului. Rata pret/valoare contabila are si relevanta sectoriala. De exemplu, analistii americani plaseaza aceasta rata intre 1 si 1 pentru sectorul bancar. Alte sectoare, ca acela al tehnologiei informatice, pot avea rate superioare, dar interpretarea este controversata, in cazul de mai sus tocmai activele necorporale fiind mai importante.

Analistii interpreteaza ca pe un semnal de cumparare o rata P/BK a unui emitent inferioara celei a sectorului respectiv. Admitand ca valoarea activelor nete ale emitentului este cea medie a sectorului respectiv, inseamna ca actiunea este tranzactionata la un pret inferior valorii activelor sale, deci este probabil ca pretul actiunii sa creasca, iar investitorul sa realizeze profit. Companiile in dezvoltare au de obicei rate P/BK inalte, fiind tentate sa nu distribuie dividende, ci sa-si investeasca profitul, iar rata poate functiona ca o confirmare a identificarii ca atare a companiei. In sfarsit, cu toate ca extinderea relevantei indicatorului la intreaga piata devine mai riscanta, unii analisti interpreteaza atingerea de catre rata P/BK a unor maxime istorice ca pe un indiciu de scadere a preturilor, considerandu-se ca, cresterea acestora nu a fost determinata de factori fundamentali, ci psihologici. 

6. Venitul curent (engl. Current Yield)

Venitul curent al actiunilor comune, ca si venitul curent al obligatiunilor sau al actiunilor fondurilor mutuale, exprima rentabilitatea anuala a investitiei ca procentaj din valoarea de piata (cursul). Acest indicator reflecta doar venitul din dividend, nu venitul atribuibil oricarei cresteri pe termen lung a valorii actiunii.

Venitul curent = Dividendele anuale pe actiunile comune/Valoarea de piata a actiunilor comune

7. Raportul (rata, indicele) de plata a dividendului (engl. Dividend Payout Ratio)

Acest indicator arata proportia in care profiturile disponibile pentru actiunile comune sunt folosite pentru plata dividendelor comune.

Raportul de plata a dividendului = Dividende anuale pe actiuni comune/Castiguri pe actiune

In general, companiile cele mai stabile platesc cele mai mari procente de dividende din castiguri. Societatile de sevicii publice ca grup au cea mai mare valoare a acestui raport. Companiile in crestere se situeaza la polul opus deoarece ele reinvestesc cea mai mare parte a profiturilor. Aceste companii spera sa-si rasplateasca actionarii prin cresterea valorii actiunii si nu prin dividende mari.