Cheltuielile publice pentru actiuni si obiective economice

Cheltuielile publice pentru actiuni si obiective economice

Cheltuielile publice pentru actiuni economice sunt destinate finantarii regiilor autonome, întreprinderilor de stat sau cu capital majoritar de stat, care s-au creat în anumite ramuri ce necesitau investitii importante dar ofereau o rentabilitate mica. De asemenea, statul finanteaza si întreprinderile particulare aflate în  dificultate din punct de vedere financiar, carora le acorda ajutoare pentru dezvoltare sau sustine financiar anumite ramuri.

Ajutoarele financiare ale statului catre întreprinderi se prezinta sub diverse forme; ele au fost folosite de toate tarile cu economie de piata, dar locul si importanta acordata unei forme sau alteia au variat în functie de tara, de perioada de timp si de conditiile economice, financiare si chiar sociale din perioadele respective.

Principalele ajutoare financiare directe sunt:

- subventiile;

- investitiile ;

- împrumuturile cu dobânda subventionata;

- ajutoarele financiare pentru difuzarea de informatii, studii de marketing, organizare de expozitii;

- avansurile rambursabile;

Ajutoarele financiare indirecte pot fi sub forma:

- avantaje fiscale;

- împrumuturile garantate de stat;

Aceste forme de ajutoare, aplicate si în România o lunga perioada de timp, nu au disparut asa cum initial se credea, ca urmare a integrarii în UE, dar sunt autorizate la nivel comunitar, exceptând schemele de ajutor de stat în interiorul carora se vor face numai notificari.

Principalele surse de finantare a cheltuielilor publice pentru obiective economice sunt: resursele întreprinderilor la care se adauga împrumuturi bancare si resurse externe.

Cheltuielile publice pentru agricultura

O pondere importanta a cheltuielilor pentru actiuni si obiective economice, în tarile dezvoltate este alocata agriculturii care beneficiaza de sprijin financiar cu caracter nerambursabil.

Tarile membre ale Uniunii Europene beneficiaza de ajutoare financiare publice pentru agricultura din doua surse: prima o reprezinta bugetele nationale, iar cea de-a doua fondurile structurale comunitare.

În România, agricultura si industria alimentara detin un potential remarcabil. Astfel, tara noastra se situeaza pe primele locuri în Europa ca suprafata agricola si arabila dar, cu toate ca aproape 40% din populatia activa lucreaza în agricultura, contributia acesteia la PIB este numai 13-15%.

Pâna în anul 2007, România a beneficiat de fonduri europene prin programul Sapard destinat agriculturii si dezvoltarii rurale, iar în prezent poate accesa fonduri nerambursabile structurale (postaderare). Totodata devenit stat membru cu drepturi depline în 2007, Ministerul Agriculturii a fost împuternicit de Guvern sa gestioneze fondurile din Politica Agrara Comuna a Uniunii Europene, institutia fiind abilitata sa prefinanteze si sa cofinanteze obiectivele de investitii acoperite de Fondul European de Garantare Agricola si Fondul European Agricol de dezvoltare Rurala.

Cheltuirea banilor din cele doua fonduri se realizeaza prin intermediul Agentiei pentru Plati si Interventie pentru Agricultura, în cazul Fondului European de Garantare Agricola, si Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, pentru Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala.

În ceea ce priveste tarile în curs de dezvoltare, aici desi necesitatile de finantare a agriculturii sunt mari, posibilitatile sunt limitate. Resursele financiare sunt completate cu credite interne si credite externe sau asistenta financiara de la Banca Mondiala.

Cheltuielile publice pentru protectia mediului

Cheltuielile publice pentru protectia mediului au cunoscut în ultimii ani crestere apreciabila ca urmarea a preocuparii comunitatii internationale.

Cresterea fondurilor alocate în acest domeniu este considerata o necesitate în tarile dezvoltate ca urmare a faptului ca degradarea mediului duce la scaderea calitatii vietii, mai mult,  are impact asupra sanatatii populatiei pe termen scurt si lung.

Mediul înconjurator este un bun public prin excelenta, deoarece are caracteristici care-l deosebesc de orice alt bun public sau privat. Studiile recente au aratat ca este posibila dezvoltarea economica si industriala cu mentinerea si îmbunatatirea calitatii mediului. Pentru aceasta sunt necesare însa fonduri care pot proveni de la:

• Agenti economici – prin realizarea de investitii pentru combaterea poluarii, plata ecotaxelor, etc; (conform principiului ,,poluatorul plateste”)

Bugetul de stat – respectiv prin investitii în domeniul protectiei mediului înconjurator, prin activitati de prevenire a poluarii, etc.;

Credite de la Banca Mondiala

Obiectivele cercetarii si dezvoltarii în domeniul protectiei mediului pentru perioada 2010-2013 vizeaza: crearea de tehnologii curate de produs si proces, cu aplicare în mod special în transporturi si producerea energiei, precum si a mecanismelor economice si sociale de implementare a acestora; crearea unor noi tehnologii eco-eficiente de valorificare a deseurilor, prin utilizarea analizei ciclului de viata a produselor în evaluarea impactului asupra mediului; crearea suportului stiintific si tehnologic pentru conservarea, reconstructia si consolidarea diversitatii biologice si ecologice; dezvoltarea cunoasterii în domeniul amenajarii teritoriului prin evidentierea fenomenelor a impactului diferitelor politici si identificarea modalitatilor de obtinere si propagare a dezvoltarii spatiale, într-o maniera durabila.

Cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare

Cercetarea stiintifica are un rol extrem de important în aparitia de noi ramuri, subramuri si produse, este un factor important care contribuie la dezvoltarea economico-sociala.

În categoria cheltuielilor de cercetare-dezvoltare se cuprind :

► Cercetarea fundamentala – are ca obiectiv dezvoltarea cunostintelor într-un anumit domeniu al stiintei;

► Cercetarea aplicativa – are ca scop crearea de noi produse sau de noi procedee tehnologice;

► Cercetarea de dezvoltare – se bazeaza pe cunostinte deja existente si se foloseste în principal pentru transferul rezultatelor cercetarii în economie si societate;

Tarile dezvoltate cheltuiesc cel mai mult pentru cercetare stiintifica. Astfel, SUA se situeaza pe primul loc în ceea ce priveste cheltuielile pentru cercetare, fiind urmate de U.E si Japonia.

Principalele surse de finantare a acestei activitati sunt:

- Fonduri provenite de la bugetul de stat;

- Fonduri provenite de la agenti economici (pentru efectuarea de cercetari proprii);

- Unitatile de învatamânt superior (prin realizarea de contracte de cercetare);

- Alte surse.

Sistemul de cercetare-dezvoltare în România pentru perioada 2007-2013 are trei obiective strategice:

1.     Crearea de cunoastere, respectiv obtinerea unor rezultate stiintifice si tehnologice de vârf, competitive pe plan mondial, având ca scop cresterea contributiei sistemului românesc de cercetare, dezvoltare, inovare la dezvoltarea stocului mondial de cunoastere, cresterea vizibilitatii internationale si transferului rezultatelor în economie si societate.

2.     Cresterea competitivitatii economiei românesti prin inovare cu impact la nivelul agentilor economici si transferul cunostintelor în practica economica. Acest obiectiv vizeaza obtinerea unor rezultate tehnologice de vârf, cercetari de tipul rezolvare de probleme complexe, de interes local, regional, national sau formulate de agentii economici, precum si dezvoltarea de tehnologii, produse si servicii inovative cu aplicabilitate directa.

3.     Cresterea calitatii sociale prin dezvoltarea de solutii la probleme locale, regionale si nationale legate de coeziunea si dinamica sociala, cresterea eficientei politicilor, precum si probleme legate de sanatate, mediu, infrastructura, amenajarea teritoriului si valorificarea resurselor nationale, care sa genereze beneficii directe la nivelul societatii.