Creditarea persoanelor fizice

Creditarea persoanelor fizice

Notiunea de credit este utilizata in sensuri diferite, dupa cum este vorba de comert, de legislatie fiscala sau de contabilitate. Ca si o definitie generala se poate spune ca exprima ansamblul de relatii economice prin care capitalul disponibil, ca urmare a nesincronizarii momentelor reproductie, este reintrodus in circuitul economic.

Operatiunea de creditare reprezinta actul prin care o banca comerciala se obliga sa puna la dispozitia clientilor fondurile solicitate sau isi ia un angajament prin semnatura, de natura avalului, cautiunii sau garantiei, in favoarea acestora.

Perioada de acordare a creditului cuprinde:

v     perioada de timp in care creditul se angajeaza, respectiv de la o data, stabilita prin contract, de punere a creditului la dispozitia imprumutatului si pana la angajarea integrala a creditului;

v     perioada de utilizare, cuprinde intervalul de timp dintre angajarea integrala a creditului si data primei rate scadente

v     perioada de gratie, reprezinta intervalul de timp in care beneficiarul de credite nu este obligat sa restituie bancii sume din imprumuturile primite, imprumutatul achitand doar dobanzile datorate si comisioanele si taxele aferente;

v     perioada de rambursare, este reprezentata de intervalul de timp in care sumele imprumutate clientilor trebuie restituite integral bancii. Perioadele de rambursare si de gratie se negociaza cu fiecare solicitant de credite;

v     perioada de intarziere, cuprinde intervalul de timp de la scadenta creditului pana la recuperarea efectiva a acestuia, inclusiv prin executarea silita sau lichidarea judiciara a debitorului.

La determinarea valorii creditului banca ia in considerare veniturile solicitantului; ca regula generala, rata lunara de rambursat inclusiv dobanda nu pot depasi 25% din venitul lunar al solicitantului.

Unul dintre principiile fundamentale de politica bancara este acela al prudentei bancare. Conform acestui principiu, bancile comerciale sunt obligate sa se asigure ca solicitantii de credite dispun de capacitati certe de rambursare a creditelor si de constituirea unor garantii asiguratorii la valoarea creditului si dobanzilor aferente. Garantarea creditelor acordate de banca si a dobanzilor aferente trebuie sa fie integrala. Valoarea bunurilor acceptate drept garantie se determina prin aplicarea unui coeficient, in functie de marimea riscului stabilit in valorificarea acestora. In vederea acordarii creditului, banca solicita garantii, de obicei bunul care face obiectul creditului este luat garantie prin constituirea unei ipoteci asupra acestuia in favoarea bancii.

Capacitatea de rambursare a creditului de catre client este analizata de banca pe baza unor informatii care vizeaza in principal urmatoarele :

- situatia parimoniala si starea sociala (varsta, familia, reputatia, moralitatea) ;

- veniturile si stabilitatea lor ;

- obiectul creditului.

Analiza dosarelor de credit, cand numarul lor este mare si valoarea unitara mica, devine costisitoare pentru banca, iar compensarea cheltuielilor prin suportarea de catre clienti devine descurajanta pentru acestia. In plus, procesul de investigare este greoi, cere timp, ceea ce conduce la micsorarea numarului de credite promovate de banca.

Pentru depasirea acestor inconveniente, bancile au posibilitatea de selectie a solicitarilor de credit printr-o metoda de evaluare a cererii de credit prin punctaj:  credit scoring .

Evaluarea creditului prin punctaj

Metoda creditului evaluat are la baza analiza discriminatorie, care este o metoda statistica ce permite, plecand de la un ansamblu de informatii care caracterizeaza fiecare individ care apartine unei populatii, sa se distinga mai multe clase omogene vizavi de un criteriu prestabilit.

Aplicarea metodei creditului evaluat necesita doua etape:

Determinarea claselor si informatiilor ce caracterizeaza fiecare clasa;

Utilizarea rezultatelor analizei pentru solicitantii noi.

Pe baza dosarelor de credite derulate si arhivate de banca, se disting doua clase de clienti: clinti buni, care au rambursat creditele la timp si fara probleme si clienti rai, care fie nu au rambursat creditele, fie ca au avut probleme la rambursarea unor rate (intarzieri).

Pentru ambele clase de clienti trebuie gasite criterii care sa-i caracterizeze cel mai bine. In acest scop, se vor determina succesiv urmatoarele elemente:

1. determinarea criteriilor de solvabilitate

Dintre dosarele de credit se vor retine pentru fiecare titular de credit o serie de informatii referitoare la adresa, profesie, varsta, situatia familiala, venit. Se vor retine intre 20-30 de informatii care se vor asocia clientilor buni si rai. Apare astfel o identitate de criterii specifica fiecarei clase, de exemplu:

Ø      clientii rai se caracterizeaza prin:

- nu au telefon ;

- nu au cont la banca ;

- au mai mult de patru copii ;

- au varsta intre 25-30 ani ;

- lucreaza mai putin de 6 luni intr-o intreprindere ;

- nu sunt proprietari ai locuintei.

Ø      clientii buni se caracterizeaza prin:

- au telefon ;

- sunt proprietari ai locuintei ;

- au cont in banca ;

- lucreaza in aceeasi intreprindere de peste 10 ani ;

- sunt casatoriti si au 2-3 copii.

2. determinarea notei totale (scorului)

Fiecarui criteriu i se atribuie o nota care tine loc de pondere in functie de importanta. Analiza discriminatorie pune in evidenta ca anumite criterii sunt mai semnificative decat celelalte si permite sa se calculeze ponderea care trebuie asociata fiecaruia dintre ele.

Pentru fiecare dosar, ponderile atribuite criteriilor de solvabilitate se vor aduna obtinandu-se nota totala (scorul).

3. determinarea notei limita

Consta in a determina o nota limita sub care posibilitatea ca un client sa fie nesolvabil este foarte mare. Odata fixata nota limita, toate cererile de credit vor fi analizate prin prisma informatiilor utilizate in analiza discriminatorie, informatii pe care banca le obtine de la clientii noi care vor completa formularul (chestionar). Un exemplu de chestionar este dat in tabelul urmator[1] :

In chestionar au fost retinute noua criterii de solvabilitate, pentru fiecare criteriu se admit variante carora li se acorda o anumita nota (pondere). Criteriile trebuie sa aiba un enunt simplu, pentru a usura verificarea de catre ofiterul de credite a declaratiilor solicitantului de credite. Clientul a carui nota totala este inferioara notei limita optime i se refuza cererea de credit.

Pentru persoanele fizice, clasificarea portofoliului de credite se face in functie de serviciul datoriei astfel:

categoria A - foarte bun - clientul nu are rate si/sau dobanzi restante;

categoria B - bun - clientul a inregistrat accidental rate sau dobanzi restante pe perioade de pana la maxim 7 zile;

categoria C - slab - clientul are o rata si dobanzile aferente restante de pana la 30 de zile;

categoria D - foarte slab - clientul are doua rate si dobanzile aferente restante;

categoria E - necorespunzator - clientul are peste doua rate si dobanzile aferente restante.