Datoria externa

Datoria externa

Creditarea externa, internationala poate contribui la dezvoltarea tarilor debitoare, a agentilor economici din spatiul national, in conditiile in care clauzele acordarii imprumuturilor, referitoare la rate ale dobanzii, scadente, termene de gratie etc, sunt favorabile debitorilor si fondurile sunt utilizate adecvat si eficient, astfel incat sa furnizeze lichiditatile necesare rambursarii imprumuturilor si achitarii servicilui datoriei externe.

Creantele externe reprezinta fonduri banesti pe care trebuie sa le incaseze un stat sau un agent economic ca urmare a acordarii anterioare a unor imprumuturi unui alt stat sau unui agent economic strain, cu scadente mai mari de 1 an.

Creantele se sting prin rambursarea imprumuturilor la scadenta, prin anularea acestora de catre creditorul extern, prin vanzarea creantelor unui alt creditor, prin investirea lor, prin cumpararea de active sau prin participarea la capitalul debitorului.  Creantele sunt determinate de credite financiare sau comerciale pe termen mediu sau lung, fiind purtatoare de dobanzi care se adauga la sumele pe care trebuie sa le primeasca creditorul.

Obligatiile sau angajamentele externe reprezinta credite comerciale si financiare primite, cu o scadenta de 1-20 de ani, care se constituie ca o datorie a tarii sau a unui agent economic beneficiare de imprumut. Angajamentele externe se sting prin rambursare creditelor si a dobanzilor aferente, prin exportul in contrapartida de marfuri sau prin vinzarea de active in contul datoriei externe.

Finantarea creantelor externe se realizeza din excedentul contului curent, al contului comercial din balanta externa, angajamentele reflectandu-se in deficitul  balantei sau in diminuarea excedentului acesteia. Finantarea se face apelandu-se la piata financiara internationala, sub forma de credite sau investitii de portofoliu, investitiile directe, ajutoarele, creditele nerambursabile negenerand datorie externa.

Fluxurile financiare externe imbraca urmatoarele forme.

o       imprumuturi contractate pe pietele financiar-bancare internationale, generatoare de datorie externa, si prezentate mai sus;

o       imprumuturi concesionate, acordate in conditii mai avantajoase decat cele contractate, generatoare de datorie externa;

o       ajutoare financiare, care nu genereaza datorie externa.

Gestiunea rationala a creantelor si datoriilor externe reprezinta o conditie fundamentala pentru valorificarea efectelor favorabile ale fluxurilor internationale de lichiditati, intrarile si iesirile anuale de lichiditati pot evidentia, in anumite perioade, transferuri negative de fonduri, serviciul datoriei externe, format prin insumarea rambursarii imprmutului cu dobanzile platite, depasind intrarile de lichiditati.

In tabelul nr.30. este prezentata structura functionala a datoriei externe a unei tari, datele fiind ipotetice:

Tabelul nr. 30. Structura functionala a datoriei externe

Evolutia ciclica a datoriei externe, genereaza periodic crize ale datoriei externe, formele de manifestare ale acestora fiind diverse:

transfer invers de lichiditati, exprimate prin intrari nete negative de fonduri;

incetarea rambursarii datoriei externe;

aparitia si cresterea valorii arieratelor datorita incapacitaptii de plata;

angajarea altor resurse pentru rambursare, precum conversia datoriei in active.

Datoria externa se poate exprima in doua modalitati:

prin indicatori absoluti, prin marimea valorica a unor variabile relevante ale datoriei, precum stocul datoriei externe, serviciul datoriei externe, intrari nete de lichiditati etc, cum se constata in tabelul nr 29.;

prin indicatori relativi, prin raportarea indicatorilor absoluti la alti indicatori financiari si econimici relevanti, asemenea indicatorii fiind:

Gradul de sustinere a datoriei externe prin export de marfuri si servicii, gde, prin raportarea incasarilor din export, EMS, la datoria externa totala, DET:

(153)

Gradul de indatorare, gi, prin raportarea datoriei externe totale, DTE, la produsul nasional brut, PIB:

(154)

Rata servicilui datoriei externe, rsd, prin raportarea servicilui datoriei externe, SDE, la valoarea incasarilor din exportul de bunuri si servicii, EMS:

(155)

Diminuarea efectelor negative, adesea propagate si generalizate, dispune de anumite cai de actiune, precum:

reducerea deficitului contului de plati curente de catre debitori;

anularea sau reesalonarea de catre creditori a platilor aferente datoriei externe;

evitarea transferului invers de lichiditati in cazul debitorilor supraindatorati;

reducerea ratelor dobanzilor aferente imprumuturilor externe;

conversia unei parti din datoria externa in active interne;

extinderea pietelor secundare ale creantelor externe.

Romania a inregistrat, dupa 1990, o crestere continua a stocului datoriei externe, in 2005 acesta fiind de 24,4 mld euro, de 5,8 ori mai mare decat in 1995, si de 2,2 ori mai mare decat in 2000, cresterea fata de 2004 fiind de 6 mld. euro.

In present, datoria externa reprezinta 33% din PIB, in acest sens ponderile datoriei externe in PIB a altor tari, in anul 2004, au fost: Ungaria: 69%, Polonia: 42,9%, Cehia: 37%, Slovacia: 64%, Bulgaria: 63%.

In ultimii ani, in Romania, cele mai multe imprumuturi externe au fost contractate de catre sectorul privat, majorarea datoriei realizandu-se preponderant prin sectorul financiar, care a atras fonduri externe, acordand imprumuturi clientilor la dobanzi mai mari ca pe piata externa.

Rata platita in dec.2005 a fost de  1 mld euro, egaland intregul serviciu al datoriei al anului 1996, pentru plata ratelor facandu-se apel la piata valutara, expunerea la riscul de curs fiind semnificativa.

Relevant este faptul ca daca in celelalte tari creditele externe au fost folosite pentru dezvoltarea infrastructurii, in Romania 80% din fondurile externe au fost orientate, de catre sectorul bancar, pentru finantarea consumului populatiei.