Fundamentele creditarii firmelor

Fundamentele creditarii firmelor

Sistemul financiar are ca functie esentiala asigurarea nevoilor de finantare ale sectorului privat al economiei, care reprezinta consumatorul cel mai important de produse si servicii bancare. Totodata, corporatiile (firmele) constituie sursa titlurilor de valoare care domina pietele de capital, detinand si o proportie semnificativa din cifra de afaceri a pietei monetare.

Prin urmare, operatiunile de finantare ale  firmelor au implicatii cruciale asupra dezvoltarii si prosperitatii pietelor si institutiilor financiare. Fluctuatiile ciclice ale activitatii sectorului corporatist genereaza excedente sau deficite de lichiditati, astfel incat acest sector devine fie furnizor, fie consumator de fonduri pentru economie, in timp ce sectorul populatiei este, de regula, furnizor de lichiditati, iar sectorul public (guvernamental) este consumator de lichiditati.

Bilantul agregat al sectorului corporatist cuprinde activele financiare, datoriile financiare si activele financiare nete, acestea din urma reprezentand capitalul propriu al sectorului.

Activele financiare care reprezinta bunuri care genereaza venituri viitoare sub forma incasarilor monetare, cuprind: numerar si conturi bancare; depozite bancare; instrumente de debit pe piete (titluri de valoare); drepturi asupra altor afaceri (credit comercial, titluri de valoare sau investitii directe in strainatate ),etc .

Valoarea titlurilor de piata (comercializabile) depinde de fortele pietei, variatiile cursului valutar influentand valoarea interna a activelor exprimate in valuta.

Datoriile financiare, care reprezinta obligatii fata de terti, de regula generatoare de costuri, constau in: imprumuturi angajate de la sectorul public ( precum, cumpararea de titluri comerciale de catre Baca centrala); imprumuturi bancare; imprumuturi de la alte institutii financiare; credit comercial; emisiunea de titluri de valoare (a caror valoare totala restanta este influentata de emisiunile noi si de amortizarea celor existente); investitii straine directe si alte investitii.

Sectorul corporatist a inregistrat in ultimii ani datorii financiare nete, in sensul ca datoriile exced activele, insa pozitia speciala a drepturilor de proprietate asupra firmelor trebuie sa fie reconsiderata, ca urmare a faptului ca intr-un sistem de piata indivizii stapinesc, in ultima instanta, o mare parte a avutiei nationale, fie direct, fie indirect, prin imprumuturi asupra institutiilor financiare.

Examinarea bilantului releva importanta relativa a diferitelor active si datorii ale firmei  in momente determinate.

Sursele fondurilor pot fi interne, adica proprii firmei, deduse din venitul net nedistribuit al actonarilor, fie externe, imprumuturi de la institutii financiare sau de pe piata financiara.

Utilizarea fondurilor vizeaza achizitionarea de active fixe, finantarea cresterii valorii stocurilor de materiale si produse finite, cumpararea de active financiare etc.

Firmele utilizeaza trei surse principale de fonduri:

- fluxurile interne de lichiditati, care sunt prin natura lor pe termen lung, si constau din cotele de cheltuieli de capital (amortizare) si profitul nerepartizat; - fondurile externe pe termen lung - fonduri externe pe termen scurt.

O componenta esentiala a fondurilor externe ale firmei o reprezinta creditele bancare.