Definirea riscurilor bancare

Definirea riscurilor bancare

In termeni statistici, riscul se masoara prin volatilitatea sau abaterea standard (radacina patrata din variata) a fluxulrilor de lichiditati ale firmei, sau, daca firma este foarte mare, a unei unitati din cadrul acesteia (divizie, sucursala, filiala), riscul putand fi masurat, de asemenea, in termenii diferitelor produse financiare. Insa, obiectivul unei banci ca intreg va fi acela de a adauga valoare la capitalul bancii, prin maximizarea venitului ajustat cu riscul al actionarilor. In acest sens, o banca este similara celorlalte firme, dar pentru o banca profitabilitatea, si valoarea adaugata a actionarilor depinde semnificativ de managementul riscurilor. In ultima instanta, inadecvarea managementului riscurilor poate afecta solvabilitatea bancii, insolvabilitatea fiind definita ca un activ net (avere neta) negativ, adica datoriile depasesc activele bancii.

Principalele riscuri cu care se confrunta bancile sunt urmatoarele:

Riscul de credit

Acest risc reprezinta riscul ca un activ sau un imprumut sa devina irecuperabil in cazul unui faliment declarat sau riscul unei amanari a rambursarii imprumutului. In oricare caz, valoarea prezenta a activului coboara, amenintand solvabilitatea bancii. Daca aranjamentul consta intr-un contract intre doua parti, riscul de contraparte reprtezinta riscul ca partenerul sa denunte conditiile contractului.

Riscul de lichiditate si de finantare

Riscul de ilichiditate consta in insuficienta lichiditatii pentru efectuarea operatiilor curente, semnificand incapacitatea bancii de a-si reconstitui pasivele atunci cind acestea se diminueaza. Problema apare datorita penuriei de active lichide sau datorita incapacitatii bancii de a-si spori lichiditatea pe piata de retail sau cu ridicata.

Riscul de finantare reprezinta riscul ca banca sa nu fie capabila sa-si finanteze operatiile zilnice.

Daca banca nu mai are capacitatea sa plateasca cererea de retrageri din depozite, banca poate inregistra pierderi rapide., iar daca banca nu-si poate reduce costurile de regie intr-o perioada scurta, banca poate deveni insolvabila.

Daca depozitele ar fi investite in active cu maturitati corespunzatoare scadentelor depozitelor, garantarea lichiditatii ar putea fi asigurata, insa transformarea activelor, care reprezinta cheia activitatii bancare, determina decalaje intre scadentele depozitelor si ale imprumuturilor, astfel ca retrageri masive de depozite pot afecta solvabilitartea bancii.

Luand in considerare acest ecart, precum si valoarea si frecventa medie a retragerilor de depozite, managementul bancar al lichiditatii determina raportul intre scadentele activelor si pasivelor, incercand armonizarea acestora, astfel incat sa diminueze riscul de lichiditate, in conditiile neafectarii valorii adaugate a actionarilor, aceasta presupunand insa mentinerea de catre banca a unui grad acceptabil de depozite cu scadente necorespunzatoare scadentelor acitvelor.

Riscul de neplata, al platilor

Riscul de neplata, numit uneori impropriu si risc sistemic, apare in cazul in care o parte a unei afaceri plateste moneda sau furnizeza active inainte de primirea lichiditatii sau activelor proprii, expunandu-se astrfel la pierderi potentiale. Acest risc se mai numeste riscul Herstatt, dupa numele unei banci germane care a falimentat in 1974, datorita unei expuneri masive la pierderi de valuta.

Riscul este mai pronuntat pe pietele interbancare, deorece volumul platilor interbancare este mare, problema rezultand adesea datorita efectului de domino, care consta in transmiterea, in propagarea incapacitatii de plata, secvential de la debitori la creditori.

Platile in valoare neta reprezinta o cale de reducere a riscului in sistemul de plati, care consta in a permite ca o banca sa faca o singura plata neta unei contraparti, in loc ca o serie de plati consiberabile sa fie compensate prin plati in alte directii. Rezulta reducerea volumului, deoarece fluxuri mai reduse de moneda curg prin sistemul de plati, reducindu-se deci nivelul absolut al riscului in sistemul bancar. Au fost create retele de compensare, avand ca factor central case de compensare, care sunt contrapante in tranzactiile pe care le administreaza, cetralizand si compensand platile tuturor membrilor, intr-o moneda determinata. Totusi, riscul de plati apare si in aceasta situatie, deoarece valoarea neta este multilaterala, astfel ca daca o banca falimenteaza celelalte banci, de-alungul liniilor de relatii, sunt afectate, chiar daca au o relatie indirecta cu banca falimentata. De aceea, Bancile centrale actioneaza atat prin reglementarea detaliata a retelei de compensare, cat si prin rolul lor de furnizor de ultima instanta de lichiditate.

Realizarea platilor in valoare bruta in timp real se substituie treptat compensarii in valoare neta, acestea permitand ca tranzactiile din conturilor de plati ale bancilor la Banca centrala sa fie achitate, in valoare bruta, in timp real, in loc de a fi achitate la sfarsitul zilei.

Compensarea multilaterala, ca tehnica de plata, a fost tratata mai pe larg in volumul ˝Moneda si politica monetara˝.

Riscul de rata a dobanzii

Acest risc apare datorita nearmonizarii ratelor dobanzii atat din punct de vadere al volumului, cat si al maturitatilor activelor, datoriilor si a elementelor extrabilantiere sensibile la rata, o modificare neancipata a ratelor dobinzii putand afecta serios profitabilitatea bancii si, astfel, veniturile actionarilor. Bancile vor avea todeauna diferentieri, discordante intre ratele dobanzii, precum cele intre ratele variabile si cele fixe ale activelor si ale pasivelor, sau pot avea volume diferite de active si pasive sensibile la rata dobanzii. Astfel, daca va detine un volum mai mare de active sensibile la rata dobanzii decat volumul pasivelor sensibile, o scadere a nivelului ratei dobanzii va induce pierderi bancii, si invers.

In tabelul nr.9 este prezentata situatia castigurilor si pierderilor bancii in functie de evolutia ratei dobinzii, si de structura activelor si activelor in functie de rata.

Tabelul nr. 9.

Comportamentul profitului bancii in functie de rata dobanzii.

Riscul de piata sau de pret

Riscul acesta este asumat de catre banci in functie de instrumentele negociate pe pietele bine definite, valoarea oricarui instrument fiind in functie de pret, cupon, frecventa cuponului, scadenta, rata dobanzii si de alti factori. Daca de exemplu, banca detine instrumente de cont, precum actiuni sau obligatiuni, ea se expune la riscul de pret sau de piata daca pretul instrumentului va fi volatil.

Riscul de piata general sau sistematic este cauzat de modificarea preturilor tuturor instrumentelor de piata, datorita, de exemplu, politicii economice, in timp ce riscul specific sau nesistematic apare in situatia in care pretul unui instrument se misca diferit de preturile celorlalte instrumente. O banca se expune riscului de piata in legatura cu instrumentele de debit, derivativele pe instrumente de debit, derivativele pe actiuni si tranzactii cu lichiditati.

Riscul pietei valutare si riscul valutar

In cazul cursurilor valutare fixe, orice pozitie valutara neta deschisa, scurta sau lunga, intr-o moneda expune banca la riscul pietei valutare, care este un tip special de risc de piata. Riscul valutar, de curs, apare din fluctuatiile adverse ale cursului valutar, care afecteaza pozitia pe piata valutara a bancii angajata pentru conturilor proprii sau pentru clientii sai. Bancile se angajeaza in afaceri spot (la vedere), la termen (forward) sau la schimb (swap), preluand pozitii extinse care se pot schimba dramatic in cateva minute. Discordantele de valuta sau de maturitate sunt o caracteristica esentiala a tranzactiilor, succesul acestor nepotriviri pot reflecta succesul managementului riscului.

Riscul de indatorare sau al leverului

Bancile sunt mult mai indatorate decat alte firme, indivizii plasandu-si depozitele lor la banci cu reputatie, oamenii avind tendinta sa-si pastreze economisirile la banci, sistemul bancar prezentand stabilitate si incredere. Astfel, pentru banci limita de indatorare este mult mai problematica decat pentru alte firme, deoarece indatorarea sa relativ ridicata se refera la un prag al riscului tolerabil mai mic in raport cu bilantul ei. De exemplu, la o rata a riscului activelor de 8%, rata datoriilor pe capital este de 1250%, comparativ cu 60-70% in cazul firmelor industriale.

Riscul suveran si riscul politic

Riscul suveran se refera la riscul pe care un stat, care nu-si plateste obligatiile, il induce asupra bancilor private care l-au creditat. Acest risc este o forma speciala a riscului de credit, insa in acest caz bancile creditoare nu dispun de mijloacele pentru recuperarea debitelor pe care le detin.

Riscul politic, numit si risc de tara, este riscul indiferentei politice in relatiile cu bancile private, el putind diferi in functie de banci, care sunt expuse la controlul cursurilor sau ratei dobanzii, la nationalizare etc., bancile, datorita pozitiei lor deosebite in sistemul financiar, fiind foarte expuse la riscul politic.

Riscul operational

Acest risc este asociat pierderilor care determinate de frauda, care poate apare, de exemplu, prin operatii de speculatie sau de acoperire, sau de cheltuieli neasteptate, precum cele pentru litigii.

Riscul global al bancii

Diversificarea globala a activelor permite adesea bancii sa-si imbunatateasca managementul riscului, deci sa-si creasca profitabilitatea si valoarea adaugata, averea actionarilor. Totusi, expunerea globala face ca managementul riscului sa fie mai complex, din mai multe motive, si anume:

bancile cu sucursale si filiale in alte tari sunt expuse la riscul politic, precum si la cel al controlului cursului si al ratei dobanzii;

evaluarea riscului de credit in alte tari presupune inteligenta si cercetare suplimentara;

pietele interbancare si europietele sunt vulnerabile la orice socuri financiare imprevizibile, generate de catre jucatorii cheie pe aceste piete;

riscul suveran poate fi o amenintare mai mare pe pietele internationale, daca neplatile din cauze politice sunt mai obisnuite in strainatate decat in propria tara;

frauda sau managementul defectuos sunt greu de detectat in operatiunile internationale, ceeace cauzeaza cresterea riscului operational.