EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

In orice tara , sistemul financiar cat si sistemul bancar in special evolueaza constatnt pe acelesi directii si coordonate de dezvoltare ale activitatii generale economico - sociale ale statutului respectiv . Intre activitatea economico - sociala vazuta ca sistem si activitatea bancara exista un raport de dependenta - ca de la parte la intreg - ele influentandu-se reciproc . Din aceste considerente sistemul bancar trebuie inteles si asimilat ca un element al strategiei generale de dezvoltare a unei tari.

Din perspectiva istorica , inceputurile activitatiilor cu caracter bancar, in sensul modern al termenului au fost precedate in tarile romanesti de prezenta , zarafilor , a caror principala ocupatie era, intr-o prima etapa , aceea de cumparari si vanzari de monede in scopul obtinerii unor castiguri. Sa retinem ca activitatea acestora era favorizata de faptul ca in aceea perioada pe teritoriul Romaniei circulau numeroase insemne monetare provenite din Turcia , Austria, Prusia , Rusia , Franta etc (monede de aur : florini , mahmudele, ducati sau galbeni - olandezi , imperiali , venetieni ; monede de argint : taleri de diverse proveniente , monede turcesti grosi, piastri ; monede marunte de arama , etc.)

Dezvoltarea relatiilor de tip capitalist in economia romaneasca conduce implicit la evolutia relatiilor financiar - bancare si la aparitia noii forme de finantare creditul. ( in principal : creditul de consum si creditul politic !!!!! - de cumparare de functii in ierarhia administrativa , inclusiv cumpararea scaunului domnesc de la Inalta Poarta )

Fara a fi reglementata restrictiv prin lege, activitatea de creditare era practicata de zarafi care devin camatari ( si desfasoara in paralel si speculatii monetare ) dar si de catre boieri ( a caror surse de capital se constituiau din dijme , claca in bani , arenzi, etc ) si de negustori ( care isi finanteaza activitatea in principal din vanzarea de marfuri pe credite).

Consolidarea relatiilor economice si financiare in teritoriile romanesti de la inceputul anilor 1800 si dezvoltarea capitalului romanesc autohton determina evolutii semnificative ale sistemului bancar care se concretizeaza prin doua elemente importante :

specializarea in domeniul bancar si camataresc a unor case comerciale straine care se implanteaza in centrele comerciale romanesti . In perioada 1830 -1836 functionau 10 astfel de case de comert specializate in Braila , 21 la Galati , 20 la Bucuresti ( Halfon , Jacob Marmorosch parintele BRD etc) , cate una la Buzau , Craiova si Iasi . Aceste case au devenit in timp sau au favorizat deschiderea unor succursale ale bancilor straine pe teritoriul tarilor roamnesti .

infiintarea unor institutii bancare care sa reprezinte interesele tinerei economii industriale nationale .

Dupa multe si intense initiative , propuneri , chiar acte legislative , demersurile clasei economice capitaliste romanesti , congruente cu interesele nationale de obtinere a independentei fata de marile puteri ( in special Imperiul Otoman) se concretizeaza prin infiintarea , in anul 1864 a Casei de Depuneri si Consemnatiuni , prima institutie romaneasca de credit .

Ulterior aveau sa se deschida si alte institutii bancare cu capital autohton :

- Banca Romania in 1865 ;

- Creditul Funciar Rural si Urban in 1873 - 75

- Banca Marmorosch - Blank in 1874.

- Banca Albina , la Sibiu in 1872 Banca Furnica in Fagaras , Economul din Cluj si altele . De mentionat ca in Transilvania in anul 1900 functionau 75 de banci romanesti ca la finele anului 1914 numarul acestora sa creasca la 152 de entitati.

Un moment extrem de important in contextul istoric al acelor vremuri este infiintarea in Principate , prin Legea din 17 aprilie 1880 , a Bancii Nationale a Romaniei , a carei norme de organizare si functionare prevedeau atributii extrem de importante , cum sunt ;

privilegiul de a emite bilete de banca la purtator , convertibile in aur sau moneda nationala din argint ;

capitalul bancii era format din 1 treime participatia statului si 2 treimi capital privat , prin subscriptie publica.

operatiunile efectuate de banca se limitau la :

- scontarea si cumpararea efectelor de comert precum si a bonurilor de tezaur ;

- sa faca comert cu aur si argint

- constituirea de depozite din metale , aur si argint , precum si sume de bani in cont curent ;

- acordarea de imprumuturi de cont curent sau pe termene scurte ;

- sa faca serviciul de caserie a statului .

Perioada interbelica se caracterizeaza printr-un avant fara precedent al economiei romanesti , dezvoltarea relatiilor de tip capitalist impunand dezvoltarea , diversificarea si cristalizarea structurala a sistemului bancar romanesc. In anul 1928 , an premergator primei crize economice mondiale de amploare functionau in Romania 1.122 banci comerciale la care se adauga cele 4.743 banci populare ( banci de credit specializate in operatiuni cu amanuntul pentru populatie.) . Recesiunea economica din anii 30 -33 a dus la nenumarate falimente si in industria bancara , in 1933 functionand numai 893 banci comerciale (puternic decapitalizate ca efect devastator al inflatiei) si 4.577 banci populare .

Aceasta perioada (perioada interbelica ) , asa cum am afirmat ,va consemna ,un reviriment in sistemul bancar romanesc, care capata coerenta si functionalitate , mai ales prin noua legislatie care acordau atributii noi de reglementare si control in domeniu, Bancii Nationale si nou infiintatului Consiliu Superior al Bancilor .

Prin concentrarea capitalului , reglementarea plafoanelor de depozite , restrictiile de creditare , elaborarea bilantului bancar si a contului de profit cum si alte masuri cu efecte benefice asupra sistemului de creditare si implicit asupra nivelului de dezvoltare a economiei in ansamblu s-au creat conditii propice de aparitie a noi banci , de nivel continental ,care detineau cea mai mare parte a resurselor financiare ale tarii. ( de exemplu : Banca Romaneasca , Banca de Credit Roman si Banca Comerciala Romana detineau in anul 1941 peste 70% din totalul acestor resurse.) dar in acelasi timp aceste masuri au facut sa dispara din peisajul bancar romanesc foarte multe entitati bancare mici care nu mai puteau concura eficient pe aceste piete.

Activitatea bancara in perioada 1945 - 1990 a cunoscut un puternic recul , concentrarea in acest domeniu atingand niveluri nebanuite astfel ca la 31 decembrie 1989 existau in Romania numai 4 banci :

Banca Nationala a Romaniei - o banca de emisie care avea in atributii si operatiunile comerciale interne din economie , cu predilectie decontari si creditari ;

Banca Agricola devenita BAIA- care se ocupa exclusiv de finantarea activitatilor din agricultura si industriile conexe ;

Banca de Investitii - care se ocupa de finantarea programelor de investitii ale intreprinderilor de stat ;

Banca Romana de Comert Exterior - detinea monopolul operatiunilor de comert exterior al Romaniei.

Pentru atragerea de resurse de la populatie s-a mentinut in continuare institutia Casei de Economii si Consemnatiuni - CEC -, cu functii bancare atrofiate.

O profunda reforma a sistemului bancar romanesc , cuprinsa in procesul de transformare radicala a societatii si economiei din tara noastra a demarat in anul 1990 , cu un pas important prin organizarea acestuia pe doua niveluri :

infiintarea Bancii Comerciale Romane , care preia toate activitatile si operatiunile comerciale de la BNR . In acest pol al bancilor comerciale mai sunt cuprinse ( intr-un proces rapid si fundamental de transformare in banci comerciale veritabile !!! ) Banca Agricola , Banca de Investitii redenumita Banca Romana pentru Dezvoltare (BRD) si Banca Romana de Comert Exterior (BANCOREX) si CEC-ul .

nivelul ocupat de Banca Nationala a Romaniei care este supusa , la randu-i , unor profunde transformari care vizeaza statutul, misiunea , obiectul activitatii , strategiile si tacticile de actiune ale acesteia in economia romanesca.

Prin legile activitatii bancare ( Legea nr. 33 / 1991 modificata in 1998 si devenind Legea 58 / 1998 , completata de OU nr.137 / 2001) , Legea nr. 83 / 1998 privind falimentul bancar , completata de Ounr. 138 / 2001 , precum si prin legile privind statutul BNR ( legea 34 / 1991 si Legea 101 / 1998, completata de OU nr. 136 / 2001) s-a creat cadrul institutional si juridic pentru dezvoltarea sistemului bancar romanesc .

Trebuie subliniat dinamismul modificarilor si completarilor legislatiei in materie bancara si in perioadele urmatoare determinat de mobilitatea remarcabila a intregilui sistem bancar din Romania, gratie evolutiei societatii si economiei interne dar si sub impulsul benefic al economiei mondiale si in special a celei din UE.

Ca raspuns la evolutiile de pe piata creditului si din domeniul utilizarii monedei electronice se remarca armonizarea legislatiei bancare romanesti cu cea din Uniunea Europeana , concretizata in :

implementarea IBAN - ului ca element esential al Sistemului Electronic de Plati ( SEP )

implementarea sistemului RTGS ( Real Time Gross Settlement ) denumit generic ReGIS, pentru platile in lei ;

infiintarea Biroului de Credit , etc

Sistemul bancar romanesc actual este format aproape in exclusivitate din banci comerciale cu vocatie de banci universale , chiar daca in titulatura lor unele banci par a-si limita activitatea la anumite domenii economice sau la o anumita specializare exp. BANC POST , ProCredit Bank, EXIMBANK , etc.

Aceasta lipsa a specializarii bancilor pe domenii stricte de activitate este un fenomen normal in conditiile progresului tehnic in informatica , precum si dezvoltarii unor instrumente, servicii si produse bancare moderne , insa pe de alta parte , in cazul Romaniei , este si o consecinta a nivelului extrem de redus al concurentei pe piata bancara comparativ cu alte state cu traditie in economia concurentiala.

In tabelul de mai jos prezentam entitatile bancare si numarul lor de unitati care functioneaza astazi (1. 06.2007) in Romania .

Avem deci un sistem bancar care are o retea de 37 de banci cu un numar de 5105 de unitati , din care 27,6% apartin CEC -ului , care inca nu are un statut de banca veritabila.

Daca raportam numarul populatiei de cca 22 mil locuitori la numarul de unitati bancare constatam un grad de bancarizare a societatii romanesti de cca 4328 de locuitori pe o unitate bancara .

Pentru comparatie, nivelul acestui indicator in anul 1997 ,in unele tari vestice era  :

- Belgia  - 1.985 locuitori pe unitate bancara ;

- Franta - 1.314 // //

- Germania - 735 // //

- Olanda - 1.780 // //

- Anglia  - 1.331 // //

Daca vom continua scurta noastra analiza si asupra dispersiei extrem de neuniforme pe teritoriul tarii a retelei de unitati ( fie ca sunt putine ca numar , sau sunt concentrate in anumite zone si anumite localitati din tara , cu un grad mare de densificare in mediul urban in detrimentul celui rural , etc) vom gasi usor raspuns la modul greoi si cu mari dificultati in care functioneaza inca sistemul bancar romanesc.

Ne oprim aici cu scurta noastra incursiune istorica in evolutia sistemului bancar romanesc , remarcand faptul ca dezvoltarea moderna a acestuia are loc intr-un mediu economic competitiv , convergent procesului de liberalizare financiara in contextul integrarii europene.

Europa financiara este conceputa pornind de la un grup de trei libertati respectiv : libertatea circulatiei capitalurilor , libertatea institutiilor si libertatea prestarilor de servicii , cadru in care dezvoltarea performanta a sistemului bancar din Romania trebuie sa cunoasca reale rezultate.