Echilibrul bugetar

Echilibrul bugetar

1 - Echilibrul bugetar. Parte integranta a echilibrului financiar.

Intr-o economie de piata orice natiune isi pune problema existentei echilibrului general care presupune:

echilibrul material pe piata muncii

echilibrul valutar

Pentru realizarea echilibrului valoric trebuie avute in vedere componentele sale:

echilibrul monetar

echilibrul financiar

echilibrul valutar

Echilibrul financiar se realizeaza in conditiile unei corelatii optime intre resursele financiare si necesitatiile financiare.

Echilibrul bugetar presupune alegerea unui raport optim, intre volumul veniturilor bugetare si cel al cheltuielilor publice, fapt ce a constituit o preocupare deosebita de-a lungul timpului, atat pentru specialistii in domeniu cat si pentru teoreticieni sau sau guvern.

Teoreticienii clasici, cat si cei de keynes, au analizat impactul echibrului financiar bugetar asupra economiei, in functie de realizarea veniturilor si cheltuielilor, respectiv venituri > cheltuieli sau in cel mai rau caz venituri = cheltuieli

Totusi, o parte dintre teoreticienii vremii, chiar si keynesismul in ultima sa perioada, mai ales dupa criza economica din 1929 - 1930, cand s-a trecut masiv la economia de piata, au inceput sa ia in calcul si constructia bugetara bazata pe deficit.

Bugetele trebuie sa reflecte posibilitatiile reale de economie, unei tari privind volumul cheltuielilor publice care pot fi finantate la un moment dat de unde vine si necesitatea intituirii si aplicarii unor reguli clare riguroase care sa fie respectate in filozofia restrictiei bugetare.

Incepand cu 1990 tara noastra a adoptat aceasta practica de a construi bugete cu deficit, mai exact a revenit cu tehnica folosita in perioada interbelica pastrand raporturile intre conditiile economice pe plan intern si international, de atunci si cele de acum, cand Romania este tara membra a U.E.

Sarcina solutionarii problemei ce tine de finantarea si refinantarea bugetului, revine, in cazul tarii noastre, trezoreriei statului, care in cazul ruperii echilibrului intre necesarul platilor si resursele constituite apeleaza invariabil la imprumuturile de stat. In analiza deficitelor bugetare, indicatorul cel mai folosit se stabileste dupa relatia:

Soldul bugetului de stat raportat la suma cheltuieliilor publice

sau

Soldul bugetului de stat / P.I.B. sau P.N.B. sau Venitul net

2 - Gestionarea si modul de finantare a deficitului bugetar.

Reprezinta atributele speciale ale trezoreriei statului. Reglementarile romanesti permit acoperirea decalajului temporar dintre incasarile si platile din contul curent general al trezoreriei statului cu resurse venite din partea B.N.R. pe calea imprumuturilor care au tehnici de rambursare de cel mult 180 de zile si o dobanda calculata la nivelul pietei.

Trebuie retinut ca volumul creditelor nu poate fi mai mare de 10% din totalul creditelor bugetare aprobate prin bugetul de stat sau decat dublul capitalului B.N.R. si a fondului ei de rezerva.

Trebuie spus faptul ca aceasta modalitate de a folosi resursele B.N.R. pentru acoperirea golurilor de casa si a deficitului bugetar, nu prea mai este aplicata in tarile cu economie de piata.

Trezoreria statului din tarile dezvoltate, gestioneaza datoria publica si acoperirea deficitelor bugetare cu ajutorul instrumentelor de credit negociabile sau nenegociabile care se plaseaya prin intermediari la investitorii financiari sau nefinanciari pe piata de capital.

Consideram ca modul de finantare a deficitelor bugetare curente (goluri temporare de casa) trebuie privite diferentiat in cazul datoriilor publice, desi sunt 2 notiuni care se interconditioneaza.

In tariile membre ale U.E. cu traditie in economia de piata, in care bugetele se construiesc folosind tehnica bugetara, se folosesc diferite instrumente guvernamentale care pot fi luate in calcul si de autoritatiile romane abilitate in gestionarea deficitelor bugetare, a golurilor temporare de casa si a datoriei publice.

Acestea se refera la:

1. Bonurile de trezorerie sau alte instrumente de credit guvernamental cu termen de rambursare de pana la un an.
2. Obiective guvernamentale pe termen mediu si lung, negociabil.
3. Instrumentele de credit guvernamental negociabil, accesibile mai ales miciilor intreprinzatori.
4. Instrumentele de credit pentru sectorul banciilor si investitiilor financiare.
5. Alte tehnic de imprumuturi guvernamentale.

Bonurile de trezorerie sau alte instrumente de credit, pentru acoperirea deficitelor cuvenite sau a golurilor temporare de casa, in cadrul unui an fiscal, se folosesc in tari precum: S.U.A., Canada, Japonia (tarile membre OECD).

Aceste instrumente sunt adresate bancilor, institutiilor financiare precum si publicului larg, iar scadenta lor este traditionala ( 3,6 sau 9 luni ).

In Franta trezoreria pune in circulatie pe suport material sau in cont curent:

Pe de o parte bonuri cu dobanda anuala, cu plata dobanzii in 2, 5 sau 7 ani.

Pe de alta parte bonuri cu dobanda variabila, care contrar bonurilor cu dobanda fixa sunt rezervate operatiuniilor cu traditii ale pietelor monetare.

Recomandarea F.M.I. este pentru gestionarul datoriilor publice sa utilizeze tehnici specifice pietei care conduc la colectarea resurselor financiare in mod descentralizat si cat mai extins inclusiv pe piata externa prin atragerea de lichiditati internationale sau prin contractarea de imprumuturi in devize.

3 - Tehnici si instrumente folosite in Romania pentru finantarea deficitului bugetar.

Pentru finantarea si refinatarea deficitului bugetar si a datoriilor publice, se folosesc urmatoarele intrumente si tehnici:

1. Creditele acordate de stat pe piata interna
2. Imprumuturile pe piata externa
3. Sustinerea temporara din contul general al trezoreriei statului care imbraca forma imprumuturilor din disponibilitati temporare in acest cont deschis la B.N.R.

Rata dobanzii pentru aceste imprumuturi se determina la nivelul ratei medii lunare a dobanziilor platite de trezoreria statului la disponibilitatiile si depozitele pe termen constituitiv, din disponibilitatiile pastrate la trezoreria statului.