STUDII DE CAZ PRIVIND EVALUAREA FINANCIARA A INTREPRINDERII PE EXEMPLUL S.C. RALYE S.R.L. PITESTI

STUDII DE CAZ PRIVIND EVALUAREA FINANCIARA A INTREPRINDERII PE EXEMPLUL S.C. RALYE S.R.L. PITESTI

Prin evaluarea financiara a intreprinderii se intelege atribuirea unei valori intreprinderii in intregul sau sau unei parti a acesteia.

Daca consideram intreprinderea ca un portofoliu de investitii mai noi si mai vechi, atunci evaluarea acesteia este similara cu evaluarea proiectelor de investitii. Fluxurile de trezorerie, estimate si folosite in calculul valorii, sunt definite in functie de optica din care se analizeaza intreprinderea.

Evaluarea intreprinderii poate fi privita fie ca valoare contabila, fie ca evaluare financiara. Din punct de vedere contabil, evaluarea este o operatiune statica, privind intreprinderea ca pe un patrimoniu compus din elemente relativ independente. In acest caz valoarea intreprinderii este data de suma elementelor constitutive. Din punct de vedere financiar, valoarea este o operatiune dinamica, considerand intreprinderea ca pe o investitie complexa, ca pe o afacere. In acest caz valoarea unei intreprinderi este data de suma veniturilor pe care le poate aduce in viitor. Sub acest aspect, ceea ce da valoarea unei intreprinderi este situatia sa concurentiala, calitatea si cantitatea produselor sau serviciilor pe care le produce, calitatea personalului care o deserveste, climatul psihosocial existent in intreprindere, calitatea manageriala si gestionarea ei. Pentru a decide asupra valorii unei intreprinderi, se impune analiza tuturor acestor dimensiuni.

1. Prezentarea societatii comerciale S.C. RALYE S.R.L. Pitesti

1)Societatea analizata SC RALYE SRL, Pitesti, infiintata la 15.06.1992 inmatriculata la Registrul Comertului sub nr. J03/1992/1992, cod fiscal R145427.

2)Sediul social Pitesti, Str. Campului, nr. 13

3)Obiectul principal de activitate morarit si panificatie, societatea avand urmatoarele puncte de lucru:

Ø      SAPATA-moara grau ; morarit

Comert cu produse de moara;

Ø      SAPATA-brutarie panificatie-paine;

Comert cu produse de panificatie.

4)Istoricul si descrierea afacerii:

Societatea a fost infiintata in iunie 1992, avand ca obiect de activitate morarit si panificatie. Astfel, din 1992 si pana in 1997 isi desfasoara activitatea intr-un spatiu luat in locatie de gestiune in Com. Poiana Lacului, Jud. Arges. Din vara anului 1997 societatea isi inceteaza activitatea de panificatie, ocupandu-se doar de morarit. Pentru a castiga piata si a-si creste volumul vanzarilor, societatea a demarat un amplu proces investitional, respectiv:

Ø            Efectuarea lucrarilor de constructie aferente unei mori proprii de mare capacitate tip S+P+3E-niveluri realizate pentru asigurarea fluxului impus de tehnologia de fabricatie;

Ø            Achizitionarea unei mori performante complete tip Inginer A Blanc din Italia cu o capacitate de macinare de 1000 kg/ora echipata cu sita de cernere clasica cu posibilitati de extractie tip faina de la 480 la 650, transportor pneumatic al produselor si curatatorie dubla cu spalarea graului si uscare in celule de 48 tone (12 ore la uscat);

Ø            Achizitionarea unui spatiu de la SC VINALCOOL Arges SA prin intermediul FPS destinat depozitarii de produse finite, subproduse, produse preambalate, materiale auxiliare si ambalaje. Magazia este dotata cu 9 buncare pentru cereale (constructie beton) amplasate sub nivelul solului si deasupra, dotate cu transportoare mecanice tip snec mobil pentru preluarea cerealelor spre moara unde se realizeaza transportul acestora mecanic si pneumatic;

Ø            Efectuarea lucrarilor de constructie aferente unei mori in regie proprie pentru morarit grau;

Ø            Urmare a dezvoltarii afacerii, in anul 1999 se efectueaza noi lucrari de constructie constand in: laborator analiza grau, birouri, bucatarie si sala de servit masa salariatilor (se ofera masa gratuit);

Ø            Pentru a valorifica valoric cantitatea de materii prime achizitionata si cantitatile de faina si alte subproduse derivate vandute, societatea a efectuat lucrari speciale de constructie din beton armat pentru amplasarea partilor componente ale cantarului bascula, rampa de acces din beton armat pentru intrarea autovehiculelor pe platforma cantarului bascula;

Ø            Pentru a nu se mai apela la diversi transportatori, functie de disponibilitatile societatii, in 1999 au fost achizitionate 4 autotransportere, respectiv: 3 Rabe cu o capacitate utila de 8 tone si 1 Saviem cu o capacitate utila de 7 tone;

Ø            Pentru a creste capacitatea de depozitare a graului, societatea a mai achizitionat inca un depozit cu o capacitate de 200 tone.

5)Statutul firmei

Ø      Este atasat la sfarsitul referatului (in copie xerox)

2. Metode de evaluare a intreprinderii

Principalele metode de evaluare a intreprinderii sunt determinate de pozitia financiar-contabila a acesteia. Daca consideram intreprinderea ca un portofoliu de investitii noi si mai vechi, atunci evaluarea acesteia este similara cu evaluarea proiectelor de investitii. Metodele de evaluare a intreprinderii pornesc de la o abordare patrimoniala in termeni de evaluare a activului si a pasivului sau de la o abordare financiara in termeni de fluxuri monetare (profit, plusvaloare bursiera).

Principalele metode de evaluare a patrimoniului sunt:

metoda matematica-contabila a intreprinderii;

metoda activului net corectat;

metoda valorii substantiale;

metoda capitalurilor permanente;

metoda valorii de lichidare.

Metoda matematica-contabila. Are la baza estimarea valorii intreprinderii la un moment dat, adica extragerea valorii acesteia din bilantul contabil. Conform acestei metode, valoarea matematic-contabila a intreprinderii se determina ca un raport in care la numarator se inscrie diferenta dintre total activ si total datorii, iar la numitor, numarul de titluri. Se obtine valoarea contabila a unui titlu, care, ponderata cu numarul de titluri (actiuni) existente, formeaza valoarea intreprinderii.

Valoarea matematica contabila =

Metoda activului net corectat. Prima baza de evaluare a unui bun este costul sau de origine, adica de achizitie sau de constructie, care este inscris in bilant, adica valoarea de intrare a acestuia. In conditiile in care acest cost este perfect intemeiat, cu trecerea timpului si pe masura utilizarii se scade uzura fizica, uzura morala, se corecteaza cu deprecierea sau deprecierea monetara, cu conditiile pietei. Toti acesti factori, cuantificati in mod corespunzator, modifica valoarea initiala, ramanand valoarea intrinseca.

Spre deosebire de valoarea reziduala, metoda activului corectat se bazeaza pe prelucrarea posturilor din activ carora li se da apoi o valoare diferita de cea contabila, criteriile fiind:

valoarea de inlocuire;

valoarea venala pentru bunurile destinate vanzarii;

valoarea de folosinta pentru bunurile ce raman durabile in intreprindere.

In perioada de inflatie, activul se poate corecta cu un indice variabil, in functie de rata inflatiei, plus vechimea activelor, obtinandu-se activul reevaluat.

Metoda valorii substantiale. Aceasta metoda urmareste a da o estimare de ansamblu tuturor bunurilor angajate in exploatare, care va fi comparata cu rentabilitatea exploatarii, urmarindu-se de fapt valoarea reala de utilizare. Practic, se porneste de la activul brut din exploatare, se scad bunurile inchiriate sau imprumutate, precum si costul reparatiilor, ramanand valoarea substantiala.

Metoda goodwill. Prin aceasta metoda se intelege excedentul valorii globale a unei intreprinderi, la o anumita data, comparativ cu valoarea atribuita elementelor din activul bilantului la aceeasi data. Acest excedent este un element de activ nematerial, care se traduce prin bunele relatii pe care intreprinderea le are cu clientii, cu furnizorii, valoarea resurselor umane de care dispune, amplasamentul favorabil, reputatia de care se bucura, bonitatea si care permit intreprinderii sa realizeze profituri superioare comparativ cu alte unitati similare.

Metoda goodwill consta in diferenta pozitiva intre valoarea financiara (VF) si valoarea patrimoniala (VP), respectiv in capacitatea intreprinderii de a aduce profituri mai mari decat cele normale. Goodwill reprezinta excedentul de evaluare a intreprinderii peste valoarea (de piata) atribuita elementelor identificabile ale activelor sale, la un moment dat. Metoda goodwill este subiectiva, continutul sau fiind foarte eterogen. Ideea de baza este ca valoarea intreprinderii este alcatuita din doua elemente:

valoarea patrimoniala (activul contabil corectat);

valoarea altor elemente reprezentate prin goodwill.

Analiza financiara a bilantului contabil

Bilantul contabil al unei intreprinderi este format din doua parti: activul si pasivul acestuia, prezentandu-se schematic in felul urmator:

Bilantul contabil

Activul imobilizat al unei intreprinderi este format din cheltuieli care nu sunt consumate si care, in general, se amortizeaza in fiecare an sau se stabilesc rezerve. Deosebirea intre cheltuieli si active este in functie de utilizarea ce se da bunurilor respective: primele se epuizeaza prin consum, in timp ce urmatoarele au functionalitate extinsa pe mai multi ani. Prin urmare, sub aspect financiar, un activ imobilizat reprezinta o cheltuiala recuperabila pe mai multe exercitii. Dupa cum rezulta din schema de mai sus, se disting trei tipuri de imobilizari: *materiale, *nemateriale, *financiare.

Imobilizarile materiale se concretizeaza in terenuri, constructii, utilaje, mijloace de transport. Ele constituie substanta unei intreprinderi, astfel ca inventarul lor este un element important al cunoasterii intreprinderii.

Activele imobilizate material se inregistreaza in patrimoniul intreprinderii la pretul de achizitie sau la costul de productie. Lista sau inventarul lor nu permite o cunoastere reala, directa a valorii intreprinderii, permit cel mult inregistrarea lor conform normelor contabile, in vederea amortizarii anuale. Imobilizarile materiale reprezinta numai o parte a activului unei intreprinderi. Valoarea intreprinderii si deci a activelor sale depinde de piata financiara, de rentabilitatea intreprinderii, de cursul bursier, si nu strict de valoarea contabila.

In consecinta, evaluarea activelor imobilizate material la pretul de achizitie nu reprezinta valoarea decat din punct de vedere patrimonial. Sub aspect financiar conteaza fluxurile pozitive si negative pe care le genereaza, si nu valorile lor absolute din inventar.

Imobilizarile nemateriale se constituie in cheltuieli de cercetare-dezvoltare pentru procurari de brevete, licente, marci, ca si avansuri si aconturi pentru brevete si licente. Astfel de imobilizari reprezinta cheltuieli ce trebuie recuperate pe mai multe exercitii bugetare sau financiare.

Imobilizarile financiare se constituie din diverse creante si titluri, cum ar fi: participatii la capitalurile altor intreprinderi, imprumuturi catre terti (obligatiuni), actiuni si parti sociale la alte intreprinderi care sunt estimate si care au dreptul de control. Evaluarea titlurilor se face prin actualizare o data pe an si se inregistreaza in patrimoniu.

1. Evaluarea activelor imobilizate

Activele imobilizate pot fi evaluate la valoarea de cumparare, la valoarea economica actuariala sau la valoarea pietei.

Valoarea de cumparare reprezinta efortul monetar facut de intreprindere pentru intrarea unui activ imobilizat in patrimoniu si se bazeaza pe pretul de achizitie, inclusiv cheltuieli cu fiscalitatea, transportul, comisioanele.

Valoarea de achizitie reprezinta baza evaluarii activelor in contabilitate. Tinand cont de oscilatiile pietei, de inflatie, valoarea de achizitie este tot mai imprecisa in materie de patrimoniu.

Valoarea economica este data de valoarea actuariala a fluxurilor nete de trezorerie pe care utilizarea activelor respective o poate genera. Valoarea economica nu poate fi prinsa contabil, intrucat ea se bazeaza pe anticiparea unor fluxuri. Ea poate in schimb sa serveasca drept valoare de referinta in maniera de utilizare a activului in cadrul intreprinderii.

Valoarea de piata este valoarea ce se poate stabili cu prilejul lichidarii activului, respectiv sub aspectul costului de inlocuire, tinand seama de gradul de uzura, de imbunatatirile tehnice ale noilor produse similare.

Din cele prezentate, se desprind cateva reguli de baza ale evaluarii activelor:

activele imobilizate se inregistreaza contabil la pretul de achizitie sau costul de productie;

inregistrarea creantelor se face la valoarea nominala;

in cursul vietii economice se tine seama de modificarea valorii activelor datorita uzurii si deprecierii la activele materiale, deprecierii unor stocuri, creantelor fara perspectiva de recuperare sau creantelor care capata noi perspective de recuperare.

2. Evaluarea activelor circulante

Activele circulante sunt formate din stocuri de materii prime si materiale, creante de la diversi clienti, capital subscris si varsat, plasamente pe termen scurt, disponibilitati banesti, valori mobiliare de plasament.

Stocurile sunt formate din toate materiile prime, combustibil, productie in curs, marfuri, ambalaje, evaluate la pretul contabil de achizitie sau de productie, dupa caz.

Creante clienti reprezinta marfuri livrate, dar neincasate, avansuri si aconturi acordate personalului, creante asupra bugetului de stat.

Valorile mobiliare de plasament sunt reprezentate de diverse titluri achizitionate in vederea realizarii unui castig in termen scurt (actiuni, obligatiuni). Aceste titluri se inscriu in patrimoniu la valorile de cumparare, iar la sfarsitul exercitiului se estimeaza la valoarea lor probabila de negociere (curs, daca sunt cotate la bursa de valori).

Disponibilitatile banesti se concretizeaza in numerar in casa, sume in conturi la banca, valori imediat convertibile in numerar, cecuri de incasat scadente, diverse efecte comerciale de incasat sau scontabile, cupoane de incasat, linii deschise in cont curent.

Un post de activ circulant corespunde unei cheltuieli inscrise in contul de rezultate, dar neconsumate inca (stocuri) sau pentru marfuri expediate si servicii prestate, dar neincasate. In legatura cu stocurile, principala problema care se ridica este cea referitoare la lichiditatea lor, adica cat de repede pot fi transformate in marfuri si apoi vandute.

Modificarea valorii activelor circulante poate avea loc daca la data bilantului se constata ca, spre exemplu, valoarea stocurilor este inferioara pretului zilei. In acest caz, se constituie o rezerva pentru deschidere care micsoreaza valoarea stocurilor in evidenta contabila. Evaluarea si reevaluarea se face pe baza de inventar. Pentru diverse active circulante se porneste de la pretul de achizitie plus cheltuielile de transport, taxe vamale, asigurari, sau de la pretul de productie.

Analiza pasivului bilantier

Pasivul bilantului este format din capitalul propriu si datoriile pe termen scurt, mediu si lung ale operatorilor economici.

Capitalul propriu este format din capitalul social pus la dispozitia intreprinderii cu caracter permanent de catre proprietari sub forma aportului in numerar, din cresteri de capital, din viitoare beneficii nedistribuite.

In pasivul bilantului se evidentiaza si angajamentele financiare ale intreprinderii de tipul creditelor comerciale, bancare, precum si resursele legale constituie din profitul anual, pana ating o anumita pondere fata de capitalul social (de regula 10%). In mod continuu, societatea comerciala pe actiuni poate continua constituirea de rezerve cu aprobarea actionarilor. Rezervele constituite se folosesc pentru cresteri de capital sau pentru acoperirea unor pierderi.

Adunarea generala a actionarilor poate hotari crearea si a altor rezerve in vederea acoperirii unor riscuri prevazute sau neprevazute, care nu sunt asigurate sau sunt asigurate partial. Asa poate fi cazul rezervei pentru cresterea preturilor de cumparare, pentru fluctuatii de curs, pentru acoperirea riscului la creditele clientilor, pentru deprecierea stocurilor.

Alte fonduri proprii se pot constitui din emisiuni de titluri participative, imprumuturi participative. Acestea nu reprezinta propriu-zis fonduri proprii, ci mai curand datorii ale intreprinderii, dar sunt contabilizate distinct pentru a stabili natura lor particulara, putand conduce la asimilarea lor cu fondurile proprii.

Datoriile reprezinta o parte insemnata a pasivului bilantului contabil si se pot clasifica in doua grupe mari, sub aspectul termenului de scadenta.

datorii pe termen lung si mijlociu, care sunt datorii financiare si bancare compuse din: * imprumuturi obligatare si * credite de la diverse institutii specializate;

datorii pe termen scurt, compuse din: * credite comerciale, *credite bancare pe termen scurt, * avansuri primite, * obligatii fiscale.

Dintr-un alt punct de vedere, am putea clasifica datoriile intreprinderii din pasiv in: datorii financiare, datorii de exploatare, alte datorii.

Datoriile financiare se compun din imprumuturi obligatare, imprumuturi de la institutiile de credit, precum si alte sume lasate la dispozitia societatii comerciale de catre actionari si asociati.

Datoriile de exploatare se compun din credite-furnizor, datorii fiscale, datorii sociale. Alte datorii vizeaza aconturile si avansurile primite asupra unor comenzi si care reprezinta sume varsate de clienti inaintea inceperii executarii comenzii sau platite pentru o executare partiala, pentru facilitarea fabricatiei, expeditiei.

Datoriile se evalueaza la valoarea de rambursare, eventual plus suma dobanzii datorate, dar inca neplatite. Totalul dobanzilor datorate pana la scadenta nu se adauga la suma datoriei.

4. Echilibrul bilantului si importanta sa

Principala regula de baza care trebuie strict respectata la intocmirea bilantului contabil este egalitatea intre activul si pasivul acestuia. De fapt, aceasta egalitate exprima principiul financiar fundamental care sta la baza constituirii patrimoniului unei intreprinderi sau al oricarui operator economic. Echilibrul bilantului poate fi justificat din punct de vedere financiar prin doua formulari complementare.

Intr-o prima formulare, putem sublinia ca, daca pasivul exprima sursele de fonduri, activul exprima utilizarile pentru care aceste fonduri sunt afectate: nici o resursa de fonduri nu poate sa ramana fara utilizare si orice utilizare presupune o sursa de fonduri. In aceste conditii, egalitatea intre sumele activului si pasivului nu face decat sa exprime egalitatea necesara intre suma finantarilor obtinute de intreprindere si cea a destinatiilor acestora[1].

Intr-o a doua formulare, putem observa ca totalul bilantului corespunde marimii globale a fondurilor pe care operatorul economic le-a obtinut, datorita aportului proprietarilor si altor parteneri (furnizori, banci, burse de marfuri si de valori). Aceasta marime a fondurilor se gaseste prezentata in bilant dupa doua clasificari distincte, dar complementare. Pasivul propune o clasificare a acestei marimi dupa originea sau sursele fondurilor, iar activul - dupa destinatiile sau utilizarile acestora. Astfel, activul si pasivul nu sunt decat doua puncte de vedere diferite asupra marimii fondurilor intreprinderii. De aceea, egalitatea dintre activ si pasiv este necesara nu pentru ratiuni tehnice sau conventionale, ci pentru ca exprima o identitate fundamentala intre activ si pasiv, care nu sunt decat doua reprezentari diferite ale aceleiasi marimi economice.

Luarea in analiza a rezultatelor.

La incheierea exercitiului contabil intreprinderea obtine un rezultat care apare ca o consecinta globala a activitatii sale. Incidenta rezultatului asupra bilantului poate fi pusa in evidenta dupa cum rezultatul este pozitiv sau negativ.

Daca rezultatul evidentiaza un beneficiu, inseamna ca perioada trecuta a fost favorabila. Veniturile au depasit cheltuielile, intreprinderea a creat un venit suplimentar, care constituie o sursa aditionala de fonduri, beneficiul apare ca o sursa care majoreaza pasivul intreprinderii. Daca rezultatul corespunde unei pierderi, inseamna ca intreprinderea a facut cheltuieli care au depasit veniturile sale, a utilizat fondurile in mod ineficient. In aceste conditii, pierderea poate face obiectul a doua modalitati de inscriere, teoretic echivalente, in bilant. Ea poate fi scazuta din pasiv pentru ca semnaleaza o reducere a resurselor, dar ea poate fi considerata si ca o utilizare ineficienta a fondurilor si inscrisa in activ.

5. Reguli de prezentare a bilantului

Oricare ar fi normele metodologice de elaborare, bilanturile sunt totdeauna construite pe baza unor reguli comune de prezentare. In primul rand, apar separat drepturile patrimoniale de intreprindere la un moment dat (activele) si angajamentele patrimoniale contractate la aceeasi data (pasivele). Posturile bilantului sunt ordonate, in principal, dupa lichiditate in cazul activului si dupa exigibilitate in cazul pasivului.

a)      Ordonarea activelor dupa criteriul lichiditatii.

Lichiditatea unui activ exprima capacitatea sa de a se transforma in bani intr-o perioada mai mica sau mai mare, in conditii normale de utilizare. Unele active sunt sub forma de bani (disponibilitatile din conturile bancare) sau vor fi convertite in bani in scurt timp (creantele asupra clientilor sau stocurile de marfuri usor vandabile). Aceste elemente sunt dintre cele mai lichide si constituie activele circulante corespunzand intrarilor de fonduri asteptate pe termen scurt.

In activul bilantului sunt cuprinse si activele imobilizate, ele fiind considerate ca active ce exprima utilizarea fondurilor pe termen lung si mediu, acestea fiind considerate imobilizari. In mod conventional, mai multi economisti considera ca distinctia dintre imobilizari si active circulante corespunde distinctiei dintre active pe mai mult de un an si active pe mai putin de un an.

b)      Ordonarea pasivelor dupa criteriul exigibilitatii.

Exigibilitatea unui element de pasiv exprima apropierea scadentei sale, adica perioada de timp pana la rambursare. Fiecare element de pasiv corespunde de fapt unui angajament. Insa obligatiile de plata contractate de intreprindere o obliga sa prevada plati in timp dupa scadente foarte diferite. Unele elemente de pasiv solicita o obligatie ferma de rambursare (datoriile), in timp ce altele nu solicita nici o constrangere de rambursare la o scadenta determinata (capitaluri proprii).

Se considera in general ca distinctia intre elementele exigibile peste mai mult de un an (capitaluri permanente) si elementele exigibile in mai putin de un an (datorii pe termen scurt, angajamente pe mai putin de un an) exprima o caracteristica structurala majora a pasivului. Ea permite sa se aprecieze durata resurselor conferite intreprinderii si, in consecinta, stabilitatea finantarii sale. Ordonarea activelor dupa lichiditatea lor si a pasivelor dupa exigibilitatea lor in structura bilantului contabil constituie o optiune universala. Insa aceasta optiune este aplicata dupa doua modalitati distincte in diferite tari.

O prima modalitate de prezentare consta in clasarea elementelor de activ in ordinea lichiditatii crescatoare si a elementelor de pasiv in ordinea exigibilitatii crescatoare (Franta si Belgia). O a doua posibilitate de prezentare claseaza elementele de activ dupa lichiditatea descrescatoare si elementele de pasiv dupa exigibilitatea descrescatoare (Anglia).

In fond, comparatia intre cele doua tipuri de prezentare, diferentiate dupa ordinea in care sunt clasate activele si pasivele, releva limitele acestei diferentieri. Diferentierea rezulta din aplicarea inversata a aceluiasi criteriu fundamental de ordonare a elementelor bilantului. Cu toate diferentele de prezentare, bilanturile stabilite pe baza de criterii omogene de ordonare trebuie deci sa permita principii comune de analiza.

Cresterea de capital prin aporturi in numerar la S.C. RALYE S.R.L.

I) Societatea achizitioneaza actiuni in urmatoarele conditii:

Ø      O actiune are o valoare nominala de 5 000lei si o valoare bursiera de 6 200lei.

Ø      Cumpararea unei asemenea actiuni de catre un actionar conduce la cresterea capitalului cu

5 000lei si a capitalului variabil cu 1 200lei[2].

II) Pe piata actiunilor mai pot fi evidentiate operatiuni de genul:

S.C. RALYE S.R.L. dispune de un capital social de 5.00 lei, compus din:

2.000 actiuni categoria A, cu valoarea nominala = 0,1.0 lei cu privilegiu de dividend de 10% - (0,20 x 1.000) = 2.00

600 actiuni categoria B, fara valoare nominala si fara privilegiu de dividend - 000.000. Total capital social - 5.00.

In primii trei ani, societatea comerciala pe actiuni a decis sa distribuie dividende in sume totale de 29; 50; 74.

Repartizarea dividendelor s-a facut astfel:

Anul I: actiuni categoria A 2.00 x 10% ........20

actiuni categoria B 000.000 x 3%...........90

29

- Anul II: actiuni categoria A 2.000.000 x 10% ........ 20

actiuni categoria B 000.000 x 10%........ 30

50

- Anul III: actiuni categoria A 2.000.000 x 10% ....... .. 20

actiuni categoria B 000.000 x 18%....... 54

74

Actiunile cu privilegiu de dividend prezinta nu numai avantaje, ci si inconveniente: avantajele constau in siguranta si stabilitatea veniturilor anuale, dar nu permit cresterea randamentului peste procentul stipulat expres in actiune. Spre deosebire de acestea, actiunile fara privilegiu de dividend nu prezinta stabilitatea si siguranta veniturilor, dar dau posibilitatea cresterii randamentului actiunilor.

5 Cotarea si cursul obligatiunilor

In cadrul pietei obligatiunilor pot fi evidentiate operatiuni cum ar fi:

III) O obligatiune are valoarea nominala de 7.000, poate fi cotata cu 106%, ceea ce inseamna ca valoreaza 7.000 x 106% = 7.420. Cotarea se efectueaza si asupra cuponului cuvenit, exprimandu-se tot procentual, si se adauga la cursul obligatiunii. Deci:

cursul obligatiunii ........1,06

cursul cuponului ........6,45

valoarea nominala a obligatiunii . ...0,7

valoarea bursiera a obligatiunii ....0,7(1,06+6,45%) = 7.8

Deci, cine vrea sa cumpere o obligatiune va plati valoarea de piata, adica 7.809,90 lei.

IV) O obligatiune cu valoarea nominala de 1.000, cu o dobanda de 10% pe an, aduce un venit de 100 anual. Daca peste un timp, rata dobanzii pe piata financiara creste cu 11%, nimeni nu mai are interesul de a mai cumpara obligatiuni cu 10%, ci va subscrie obligatiuni noi cu 11% dobanda.

Prin urmare, cursul obligatiunilor vechi va scadea.

6. Imprumutul obligatar

V) Emisiunea unei transe de obligatiuni, de 100.000 lei, se poate face pentru 98.000 lei sau pentru 102.000 lei, adica la scont sau la prima.

In primul caz, folosindu-se procentaje, se spune ca imprumutul s-a emis la 98%. In al doilea caz, folosindu-se tot procentaje, imprumutul s-a emis la 102%. Deci: la emisiune se folosesc diverse cote, peste valoarea imprumutului sau sub acesta.

Daca intre momentul stabilirii ratei dobanzii si inscrierea ei pe certificatele de obligatiuni si momentul vanzarii efective a obligatiunilor se produce o crestere a ratei dobanzii pe piata financiara, cumparatorii potentiali nu se vor graba sa achizitioneze astfel de obligatiuni. In aceste imprejurari, societatea emitenta va scadea pretul obligatiunilor la 98%, adica va vinde la scont, pentru a compensa remuneratia pietei, evitand astfel reimprimarea certificatelor de obligatiuni cu o noua rata a dobanzii, ceea ce ar provoca cheltuieli suplimentare de emisiune si prelungirea termenului de intrare in posesie a sumei imprumutului.

Daca intre momentul deciziei asupra ratei dobanzii si a imprimarii ei pe certificatele de obligatiuni si cel al vanzarii efective a acestora se produce o scadere a ratei dobanzii pe piata financiara, toti posibilii cumparatori se vor grabi sa achizitioneze asemenea obligatiuni: pentru a compensa insa diferenta de dobanda societatea comerciala emitenta va vinde obligatiunile la prima, adica la 102%.

PE > VN = vanzare la prima;

PE < VN = vanzare la scont.

7. Amortizarea la valoarea nominala prin anuitati constante la S.C. RALYE S.R.L.

Putem pune in evidenta tabloul de amortizare a imprumutului obligatar prin anuitati constante, la valoarea nominala a obligatiunilor la S.C Ralye S.R.L, cuprinde urmatoarele:

K = 20.000.000; N = 100.000; VN = 200; PR = VN; t = 5 ani; D = 9,20%.

Rezolvare:

A = 20.00 x = 5,1.

Fractiunea de capital (k₁) cuprinsa in anuitatea 1 este de :

k₁ = 5,1 - ( 0,092 x 20.00) = 328.5

Numarul obligatiunilor rambursate:

nr₁= = = 16.6

nr₂ = 16 6. 0,1 = 181

nr₃ = 18.1. 0,1 = 198

nr₄ = 19.8. 0,1 = 216

nr₅ = 21.6. 0,1 = 236

8. Amortizarea la prima prin anuitati constante S.C. RALYE S.R.L.

Tabloul de amortizare a unui imprumut obligatar, cu rambursare la prima prin anuitati constante la SC Ralye SRL, cuprinde urmatoarele:

K = 100.000.000; A = 100.000; VN = 1.000; PR = 1.050; D = 9,45%; T = 6 ani.

Pentru a obtine numarul obligatiunilor ce se ramburseaza (nr.) se poate proceda astfel:

nr = N = 100.000 x = 13291,98

sau

A = 10.000 = 22.29

k₁ = 22.29 - (0,0945 x 10.000) = 129

nr₁ = = = 13291,98

Concluzionam ca numarul obligatiunilor (nr) amortizate la scadente se obtine usor, intrucat creste in progresie geometrica cu ratia (1+D), adica 1,0945, la fel ca si in exercitiile precedente.

nr₁ = = =

nr₂ = 12. 1,0945 ......14.4

nr₃ = 14.4. 1,0945.......15.7

nr₄ = 15.9. 1,0945.......17.2

nr₅ = 17.2. 1,0945.......18.7

nr₆ = 18.7. 1,0945.......20.4

Amortizarea prin serii egale S.C. RALYE S.R.L.

Tabloul de amortizare a unui imprumut obligator prin serii egale la SC Ralye SRL, cuprinde urmatoarele: K = 50 000 actiuni cu VN = 1 000, in total 50 000 000; D = 12 %; T = 5 ani; PR = 1020.

K = N x VN = 5 x 1 000 = 5.000

nr =

Pr = PR - VN = 1.020 - 1.000 = 20

ΔD₁= = 5.000 x 0,12 = 600

10 Costul imprumutului pe termen mijlociu si lung

Pe baza urmatoarelor date extrase din evidentele contabile de la S.C. RALYE S.R.L.

300 de obligatiuni cu VN = 1; total = 30;

PE = 990; PR = 1025; D = 10,50%; T = 8 ani;

cheltuieli de serviciu ale imprumutului - 5 lei/obligatiune;

reducerea sarcinilor fiscale asupra cheltuielilor financiare si a cheltuielilor de serviciu ale imprumutului - 0,50%.

sa se determine costul net al imprumutului obligatar; cheltuielile anuale ale emitentului si interpretarea rezultatelor referitoare la costul actuarial net.

Determinarea costului net al imprumutului obligatar se realizeaza dupa urmatoarea formula:

Costul net =

Tinand cont de caracteristicile imprumutului pentru o obligatiune, cheltuielile anuale ale emitentului sunt de 55 lei, conform formulei:

Desi rata nominala a dobanzii imprumutului este de 10,50% si au loc si alte cheltuieli de emisiune, totusi costul actuarial net pentru emitentul obligatiunilor este de 5,89%, datorita reducerii de impozit de 50% asupra cheltuielilor financiare si de serviciu.

11. Costul total al capitalului la S.C. RALYE S.R.L.

In cadrul S.C. RALYE S.R.L. se cunosc urmatoarele date:

C = capitalul propriu...............250

D = capitalul imprumutat..............150

Q_p = costul capitalului propriu...........21%

Q_d = costul capitalului imprumutat..........15%

K = costul total al capitalului.............?

Conform formulei de calcul, sa se calculeze costul total al capitalului?

K = Q_p

K = 21%

12. Calculul necesitatii de fonduri de rulment la S.C. RALYE S.R.L.

12.1 Nevoia de fond de rulment la S.C. RALYE S.R.L.

Calculul fondului de rulment pe trimestrul III - mil. lei.

- vanzari in trimestrul III,

-42 lei, termen de plata de catre clienti in zile, procent TVA 19%

- cumparari trimestrul III,

-25 lei, termen de plata la furnizori - 30% procent TVA - 19%;

- stocuri necesare,

-materii prime (15 zile de cumparare),produse finite (zile de cumparare).

Pe baza datelor anterioare putem determina:

- stoc materiale, (25 x 15 zile)/90 zile = 4,1

- produse finite si in curs (42 x 30 zile)/90 zile = 14

- creante clienti (42 x 19% x 60 zile)/90 zile = 33,2

TOTAL NEVOI  51,3

- datorii furnizori, (25 x 19% x 30 zile)/ 90 zile = 9,9

TOTAL RESURSE 9,9

Nevoia de fond de rulment = nevoi-resurse = 51,3- 99 = 41,4 lei

Prin urmare, nevoia de fond de rulment este o investitie care trebuie finantata, fiindca in momentul constituirii este adesea mai importanta decat imobilizarile.

12.2. Fondul de rulment mediu anual la S.C. RALYE S.R.L.

Calculul fondului de rulment mediu anual:

- cifra de afaceri a anului - 55 lei,

- termen de plata de catre clienti - 90 de zile, procent TVA - 19%;

- stocuri necesare - materii prime (20 zile de cumparare);

- produse finite (15 zile de vanzare).

- stoc mediu  (22 lei x 20 zile)/360 zile = 1,2

- produse finite si in curs (55 lei x 15 zile)/360 zile = 2,3

- creante clienti (55 lei x 19% x 90 zile)/19,8 (total-nevoi) = 16,3

- datorii furnizori (22 lei x 19 % x 60 zile)/360 zile = 24,3

TOTAL RESURSE 4,3lei

Fondul de rulment mediu anual = nevoi-resurse = 15,5 lei

In bilantul contabil se inscriu mai intai activele cele mai putin lichide, adica cu perioada cea mai mare de recuperare, apoi imobilizarile necorporale (brevete, marci de fabrica si comerciale, studii, licente), corporale (terenuri, cladiri, masini, utilaje, instalatii) si financiare (actiuni, obligatiuni, titluri cumparate). Se inregistreaza apoi activele circulante (stocuri, creante, lichiditati). La finele activului bilantului se inscriu pierderile care se asimileaza cu o diminuare de capitaluri proprii. Pasivul bilantului este reprezentat de capitalul propriu si de datoriile pe termen scurt, mediu si lung.

Capitalul propriu este format din capitalul social care se formeaza din sumele puse la dispozitia intreprinderii cu caracter permanent de catre proprietari sau asociati sub forma aportului de numerar, din cresteri anterioare de capital, din diferente pozitive, din reevaluari, beneficii nedistribuite, rezultate pozitive ale exercitiului curent inainte de repartizare si eventual pe seama subventiilor primite[3]. Din punct de vedere al gestiunii financiare si al analizei financiare, fondul de rulment se poate clasifica in: fond de rulment net sau permanent si fond de rulment propriu.

1 Fondul de rulment strain

In cadrul bilantului la S.C. RALYE S.R.L. se evidentiaza urmatoarele:

La prima vedere, fondul de rulment negativ indica o situatie nefavorabila sub aspectul echilibrului financiar; daca se are in vedere gradul de lichiditate a activelor circulante si gradul de exigibilitate a datoriilor pe termen scurt, lucrurile se pot schimba.

Determinarea prin calcul a fondului de rulment si neinscrierea lui distincta intr-un post din pasivul bilantului este o consecinta a gestiunii globale si unitare a fondurilor intreprinderii, fara a separa distinct fondurile pentru investitii de cele pentru productie. Utilizarea globala, fara distinctii prestabilite ale fondurilor banesti, da intreprinderii libertatea de a le aloca acolo unde nevoia de finantare impune acest lucru, fie ca este vorba de investitii, de productie sau de cercetare[4].

Aceasta libertate este insotita insa de o mare responsabilitate in privinta elaborarii unei politici coerente de finantare a intreprinderii, in masura sa asigure dezvoltarea echilibrata a tuturor sectoarelor de activitate si sa determine succesul societatii in raport cu concurenta.

BIBLIOGRAFIE

Anton, F.B. Finantele si societatea contemporana,

Ed. Paralela 45, Pitesti, 2002

2. Brezeanu, P.  Gestiunea financiara a intreprinderii, ASE, 2000

Bistriceanu, G. Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed. Didactica si

Adochitei, M. Pedagogica, 1999

4. Popescu, L.  Gestiunea financiara a intreprinderii,

Ed. Sitech Craiova, 2004

5. Sichigea N. Gestiunea financiara a intreprinderii-caiet de aplicatii,

Popescu L. Ed. SITECH, Craiova 2002.

6. Sichigea, N.  Finantele agentilor economici,

Ed. Economica, 2001

7. Marin Dumitru Gestiunea financiara a intreprinderii

Ed. Fundatiei Romania de maine Bucuresti 2005

8. Sichigea, N  Finantele agentilor economici,

Ed. Economica, 2001

9. Stroe, R.  Finantele societatilor comerciale,

Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000

10. Bota Florin Finante publice - Note de curs - Ed. Convex 2002

Daniela Parvu

Colectia revistei Tribuna economica, 2002 - 2004

12. Ungureanu Emilia Microeconomie - Aspecte teoretice -

Avramescu Tiberiu Ed. Expert, Bucuresti, 2002

1 Ungureanu Emilia  Macroeconomie - Aspecte teoretice -

Avramescu Tiberiu Ed. Expert, Bucuresti, 2003