Evolutia creditului bancar oficial

In datele sintetice cumulative privind evolutia creditului intern total -in termeni reali - isi gaseste expresia politica de restrangere continuua si severa a pietei creditului bancar ,in conditiile unui mediu hiperinflationist ,astfel :

Evolutia creditului intern total

Tabel Nr : 6

Sursa : Economistul nr 1125

Interpretarea corecta a tendintelor esentiale in procesul creditarii economiei nationale poate fi data - mai intai- prin analiza cumulativa a creditului in termeni reali (date comparabile) pe intreaga perioada a tranzitiei (coloanele 4 si 5) , fata de anul de baza 1989 .In termeni nominali avem aparentele monetare (coloanele 1 si 2) , care ne dau iluzia baneasca a unor cresteri ce ne pot induce usor in eroare

A. Realitatea economica in sfera creditului se caracterizeaza prin faptul ca masa creditului - in termeni reali-ca efect al politicilor aplicate de autoritatea monetara  a fost diminuata de 8,7 ori sau cu 88,7 % la nivelul anului 2000 comparativ cu anul de baza 1989 , altfel exprimat creditul ramas mai reprezinta in termeni reali 11,5 % din masa creditului existenta la inceputul tranzitiei .

Produsul social, PIB-ul , venitul national nu s-au micsorat in termeni reali  , de 8,7 ori chiar daca declinul economic a fost substantial si profund criticabil (PIB a scazut cu 22%) .

Este evident, fara a fi nevoie de alte demonstratii ca la acest declin economic au contribuit in mod negativ si politicile monetare si de credit puternic restrictive .Unii economisti inscriu aceste politici intre factorii cu un rol determinant in decaderea economica a tarii .Prin urmare in investigatia noastra nu ne referim la o oarecare necorelare intr-un an sau altul , ci la o disproportie enorma pe piata creditului provocata de politicile oficiale in toti anii tranzitiei .

Mediul economic creat prin moneda si crtedit a fost extrem de nociv el a ingradit accesul la credit al operatorilor economici pe piata :

a)     prin diminuarea extraordinara a volumului creditelor pentru toti agentii economici (de stat sau particulari);

b)    prin dobanzile extrem de ridicate practicate ;

c)     prin lichidarea si falimentarea celor mai importante banci romanesti, in total 12 banci mari, medii si mici;

B.Aparentele monetare sunt date de creditul -in termeni nominali (coloana 1 si 2) si sunt inselatoare. Ele furnizeaza iluzia monetara potrivit careia creditul total intern ar fi sporit de 151 ori, in timp ce in realitate (din cauza hiperinflatiei, a cresterii preturilor de 1312 ori) acesta s-a micsorat extraordinar.

Cei care atribuie masei creditului puteri miraculoase, in functia de reglare a cererii si ofertei globale in economie, prin diminuarea cererii nu pot sa fie decat deceptionati de experienta din Romania in tranzitie, care inseamna o infirmare categorica de catre practica sociala, a acestei dogme monetariste punand in evidenta limitele ei de actiune si mai ales efectele ei negative.

Prima concluzie este ca prin aceste politici de restrangere exagerata a pietei creditului bancar s-a creat, in mod arbitrar, o criza intinsa peste un deceniu, o insuficienta de capital banesc circulant si s-a creat totodata o criza a disponibilitatolor, o criza de bani in functia de mijloc de plata, neasigurarea sumei de bani necesare pentru miscarea marfurilor, a capitalurilor reale si a veniturilor din economia reala.

In felul acesta sistemul de credit a devenit un instrument de sugrumare a activitatilor economice, a initiativei in sectorul privat.

A doua concluzie este ca pentru redresarea economica, pentru dezvoltare, era necesara o expansiune a creditului, aceasta este regula de baza, legea naturala pe care o dezvaluie, o afirma si o recomanda experienta din tarile dezvoltate.

De la aceasta analiza globala a proceselor cumulative pe intreaga perioada a tranzitiei, vom trece la analiza pe cicluri de guvernare

Evolutia creditului intern pe cicluri de guvernare

Tabel Nr : 7

Sursa : Economistul nr 1126 / 2002

Pe cicluri de guvernare, realitatea economica pe piata creditului arata trei perioade distincte, cu grade de restrangere diferite, cu o usoara relaxare in perioada de mijloc (1993-1996).

In anii 1990-1992 creditul intern total in termeni reali, a fost diminuat de 5,2 ori cu 80,9% fata de nivelul anului de baza 1989. Deci creditul ramas la sfarsitul lui 1992 mai reprezenta 19,1 % din nivelul anului 1989.

In acest ciclu guvernamental se contureaza cea mai intensa comprimare a creditului, din toti anii tranzitiei.

In acesti ani politicile oficiale de descrestere economica au fost foarte severe-PIB a scazut cu 25 %, iar productia industriala cu 54%. In aceste conditii o restrangere a creditului isi are justificarea in dimensiunile ajustate ale activitatii economice.

In anii 1993-1996 a intervenit o usoara relaxare in politicile de credit, ceea ce s-a concretizat in faptul ca nivelul creditului intern total in anul 1996 a sporit in termeni reali cu 22,8% comparativ cu 1992. Aceasta relaxare s-a suaprapus pe noul curs al politicii de relansare economica. In acesti ani PIB a crescut cu 17,3%, iar productia industriala cu 21,7%.

Chiar si dupa aceasta dinamica pozitiva a creditului-specifica ciclului respectiv-nivelul creditului in 1996 arata tot o dimensiune importanta fata de anul de baza 1989 de 4,2 ori. Deci disproportia provocata de politicile de credit din primul ciclu de guvernare s-a mentinut chiar daca s-a produs o anumita atenuare in acest ciclu de mijloc.

Intre anii 1997-2000 aotoritatea monetara a revenit la vechile politici si s-a produs un nou soc de contractie a creditului intern. Creditul intern in termeni reali a fost diminuat cu 51% fata de 1996.

Politica de creditare in acest al treilea ciclu a sustinut direct intreruperea relansarii economice si revenirea la politicile de descrestere economica.

In economia reala rezultatele au fost extrem de negative, PIB a scazut cu 11,4%, iar productia industriala cu 20,4%. In acest mod politica de restrangere excesiva a creditilui constituie cauza neagra a acestei noi caderi economice.

Pierderile de venit national de PIB insumate intre 1997-2000 au fost de 14,4 miliarde dolari SUA fata de nivelul anului de baza 1997 (-2,2 miliarde dolari SUA in 1997, -3.8 miliarde dolari SUA in 1998, -4,4 miliarde dolari SUA in 1999 si -4 miliarde dolari SUA in 2000), si numai 4 miliarde dolari SUA, cum in mod eronat afirma unii oficiali astazi[1].

Facem sublinierea ca in anul 2000, cand din motive electorale s-a incercat schimbarea cursului de la descresterea economica la cresterea economica (+ 1,6%), pierderile de PIB fata de 1996 s-au mentinut foarte ridicat si au fost de 4 miliarde dolari SUA.

Pierderile de PIB insumate de 14,4 miliarde dolari SUA nu pot fi trecute cu vederea cum fac oamenii politici promotori ai politicii oficiale de descrestere economica, deoarece prin rezultatele sale economia din anii 1997-2000, Rpmania s-a indepartat de obiectivele intrarii in NATO si UE. Acum se calculeaza cati ani sunt necesari pentru a recupera pierderea de PIB din anii de guvernare 1997-2000.

In acesti ultimi patru ani in politicile de credit au intervenit unele modificari care au contribuit in mod decisiv la deteriorarea stabilitatii economice.

Evolutia creditului intern in anul 2001 o vom analiza in mod distinct si preliminar, dupa datele disponibile in prezent, putem afirma ca nu rezulta o regandire de fond a politicilor de credit-cum s-a promis-in concordanta cu cerintele politicii de relansare economica.

Cresterile nominale ale creditului in fiecare ciclu de guvernare au fost anihilate de procesele hiperinflationiste proprii fiecarui ciclu si situatiei de ansamblu in perioada tranzitiei. Exceptia o constituie perioada 1993-1996 in care chiar a avut loc o crestere nominala si o crestere efectiva, in termeni reali fara sa modifice insa tendinta generala cumulativa de descrestere a creditului in termeni reali.