Finantarea prin leasing

Finantarea prin leasing

O alternativa de finantare externa pe termen mediu si lung o reprezinta leasing-ul. Contractul de leasing este o forma speciala a contractului de inchiriere prin care se obtine utilizarea unui activ pe o anumita perioada fara a obtine un titlu legal asupra activului. Pentru vanzatorii unor bunuri in leasing reprezinta o metoda de crestere a vanzarilor, in timp ce pentru cei care au nevoie de anumite active pentru activitatea de productie, leasing-ul reprezinta o procedura de finantare.

Finantarea prin leasing poate fi furnizata de catre firme producatoare de bunuri ce pot fi folosite in activitatea economica, dar si de societati comerciale specializate in asigurarea finantarii prin leasing.

Leasing-ul este o procedura de finantare a investitiilor prin care o banca sau o institutie financiara specializata achizitioneaza un bun mobiliar sau imobiliar pe care-l inchiriaza unei firme sau unei persoane private, acestea din urma avand posibilitatea sa-l cumpere la sfarsitul contractului la un pręt convenit (in general la valoarea reziduala).

Finantatorul care cumpara un bun de la producator isi acopera pretul acestuia prin redeventele platite de cel care ia in leasing acel bun. Redeventa cuprinde, pe langa amortizarea pretului de cumparare si dobanda la capitalul investit, cheltuielile de administrare, precum si o cota de profit. Redeventele sunt de asa natura calculate, incat sa asigure amortizarea pretului intr-o perioada sensibil mai scurta decat durata de folosinta efectiva a bunului.

Contractul de leasing specifica conditiile si clauzele intelegerii privind leasing-ul, incluzand :

o perioada leasing-ului (care poate fi de la cateva luni la o perioada ce acopera viata economica a bunului) ;

o suma si perioada platilor cu chiria (redeventa) ;

o partile responsabile cu suportarea costurilor, asigurarii, intretinerii si repararii activului ;

o conditiile anularii intelegerii ;

o optiunea, daca exista, de a cumpara activele la finele leasing-lui.

Potrivit legislatiei romane, prin operatiunea de leasing, o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun, al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acestuia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contracuale.

Cele mai intalnite tipuri de leasing sunt : leasing direct, leasing financiar, vanzare si leaseback si leasing-parghie.

Leasing-ul direct ofera utilizatorului dreptul de folosire a unui bun, in timp ce cel ce da in leasing este producatorul bunului care-si retine dreptul de proprietate asupra bunului. Cel care da in leasing primeste plati de chirie de la locatar ca remuneratie pentru utilizarea bunului. Trasaturile distictive ale acestuit tip de leasing sunt urmatoarele :

in mod frecvent acesta contine clauza ca producatorul (cel care da in leasing bunul) sa aiba responsabilitatea asigurarii serviciului de intretinere a bunului ;

o alta clauza a acestui tip de leasing este clauza anularii care permite utilizatorului sa renunte la plata chiriei inainte de expirarea termenului de inchiriere ; aceasta clauza este importanta pentru utilizator, deoarece inseamna ca el poate returna bunul daca acesta se uzeaza moral in urma dezvoltarii de noi tehnologii sau daca nu mai este necesar sa fie prelungit contractul din cauza declinului in afacerile utilizatorului ;

in mod frecvent, acest tip de leasing nu permite amortizarea integrala ; cu alte cuvinte, platile prevazute in contractul de leasing nu sunt suficiente pentru acoperirea in intregime a costului bunului ; aceasta inseamna ca cel care da in leasing bunul se asteapta sa acopere costurile cu achizitia bunului prin noi inchirieri ulterioare la alti utilizatori sau prin vanzarea bunului respectiv.

Leasing-ul financiar presupune ca cel care da in leasing sa fie finantatorul operatiunii. Firma care va utiliza bunul (locatarul) selecteaza bunul respectiv si negociaza pretul si termenele de livrare cu producatorul (fabricantul). Dupa aceea, firma utilizatoare negociaza conditiile de leasing cu o societate de leasing, dupa care, odata ce termenii leasing-ului au fost stabiliti, se trece la cumpararea bunului de catre finantator.

Leasing-ul financiar este o forma de finantare pe termen lung similara imprumutului. Utilizatorul obtine utilizarea imediata a bunului, dar in schimb isi asuma obligatia de a efectua plati periodice asa cum se specifica in contractul de leasing.

Vanzare si leaseback este operatiunea prin care o firma, care este proprietara a unor bunuri, vinde proprietatea asupra unor astfel de bunuri si incheie simultan cu cumparatorul o intelegere prin care acesta ii da in leasing aceste bunuri pe o anumita perioada, in anumite conditii. Cumparatorul poate fi o societate de asigurari, o banca comerciala, o societate specializata in leasing sau chiar un investitor individual. Operatiunea de vanzare si leaseback este avantajoasa pentru utilizator din doua motive: (1) el primeste banii din vanzarea activului care pot fi investiti in afara firmei sau in cadrul acesteia pentru cresterea lichiditatii si (2) utilizatorul continua sa foloseasca activul, chiar daca el nu mai este proprietarul acestuia.

Leasing-parghie desemneaza tipul de lesing care recurge la parghia financiara. In cazul acestei forme de leasing intervine, pe langa utilizator si societatea de leasing, o a treia parte - finantatorul - care furnizeaza o mare parte din fondurile necesare celui ce da in leasing pentru a putea cumpara bunurile respective. Acesta din urma, ca debitor, trebuie sa plateasca dobanzi pentru imprumutul contractat, ceea ce in mod obisnuit ridica costul leasing-ului.

In legislatia romana sunt definite doua tipuri de leasing: leasing financiar si leasing operational. Leasing-ul financiar este definit ca fiind operatiunea de leasing care indeplineste una sa mai multe din urmatoarele conditii:

riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing;

partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera utilizatorului dreptul de proprietate asupre bunului ;

utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata ;

perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normata de utilizare a bunului, chiar daca in final dreptul de proprietate nu este transferat.

Leasing-ul operational este definit ca fiind operatiunea de leasing care nu indeplineste nici una dintre conditiile impuse leasing-ului financiar.