GESTIONAREA RISCULUI DE CREDIT

Pentru cea mai mare parte a bancilor universale creditul ramane principala operatiune activa. Pierderile bancilor cauzate de falimentele debitorilor sunt o parte integranta activitatii de creditare. De aceea, volumul de provizioane constituite de o banca pentru portofoliul sau de credite reprezinta o masura a riscului asumat de aceasta.

Analiza dosarului de creditare pentru societatile comerciale

In analiza dosarului de creditare, banca trebuie sa raspunda urmatoarelor trei obiective :

sa decida daca va finanta sau nu Din informatiile furnizate bancii de catre societatea comerciala, analistul de credit trebuie sa le selectioneze pe acelea care ii permit sa aprecieze :

capacitatea de rambursare: ce volum de datorie poate suporta si pe ce perioada;

capacitatea de a absorbi socuri in perioada derularii imprumutului. Sunt decelate eventualele amenintari care planeaza asupra societatii precum si marja de siguranta.

modalitatea de rambursare in situatia aparitiei falimentului inainte de scadenta a imprumutului.

2. gasirea tipului de finantare care sa raspunda cel mai bine necesitatilor debitorului.

Analiza financiara permite identificarea punctelor tari si a celor slabe legate de ciclul de exploatare si poate facilita luarea unei decizii privind tipul de finantare propus. Sunt examinate :

nevoile de finantare pe termen scurt (nevoile de trezorerie);

formele de credit cel mai bine adaptate investitiilor pe termen lung;

tipurile de garantii solicitate si gradul lor de acoperire.

3. utilizarea informatiilor pentru a face o propunere comerciala completa si personalizata nevoilor societatii comerciale.

1.1. Sursele de informatii necesare in efectuarea analizei dosarului de creditare.

a) situatiile financiare

In cele mai dese cazuri, banca intra in posesia lor direct, insa le poate obtine si indirect, recurgand la serviciile unor societati specializate in vanzarea de informatii financiare.

Analistul de credit solicita societatii comerciale bilantul anual si contul de rezultate, insotite de anexele lor care permit mai buna intelegere a operatiilor financiare derulate in decursul unui an. Daca nu exista un istoric al relatiei cu banca, sunt solicitate starile financiare de pe ultimii patru sau cinci ani de activitate. In cazul in care societatea este deja client al bancii vor fi solicitate doar documentele pentru anul contabil incheiat precum si previziuni pentru anul in curs.

Este recomandabil ca documentele contabile sa fie acceptate doar in cazul in care sunt certificate de un expert contabil sau de o societate cu activitate recunoscuta de audit contabil si financiar.

b) analizele economice si sectoriale.

Pentru a evalua calitatea potentialului debitor, analistul de credit trebuie sa se asigure ca intelege bine modul sau de functionare :

tipul de produse si sevicii vandute precum si modul lor de producere;

ciclul de fabricatie, cine sunt clientii si furnizorii;

vizibilitatea societatii pe piata, oportunitatile si amenintarile;

nivelul de concurenta si modul de manifestare: pret, tehnologie si calitate;

factorii de influenta ai competitivitatii;

talia critica.

Observam ca analiza riscului de credit nu se rezuma doar la calculul unor rate si indicatori, ci este o evaluare completa a mediului intern si extern al intreprinderii.

Calculele financiare (rate, solduri intermediare de gestiune, etc.) nu au nici un sens daca nu exista criterii care sa permita analiza calitatii lor.

Exista sectoare economice care genereaza in mod "natural" trezorerie si altele care o "distrug". Astfel poate parea logic ca unele intreprinderi sa aiba deficit, iar altele excedent de trezorerie, asa ca se justifica cunoasterea sectorului economic in care se incadreaza intreprinderea mai inainte de a efectua orice calcule financiare.

De exemplu, scaderea cifrei de afaceri a unei intreprinderi nu inseamna nimic in sine daca ansamblul sectorului este in dificultate. De aceea sunt necesare analizele sectoriale.

Analizele sectoriale sunt furnizate de :

serviciile de studii economice al bancilor;

organisme specializate: camerele de comert si industrie, banca centrala, asociatiile profesionale, etc;

presa specializata.

c) informatii complementare

Recurgerea la acest tip de informatii este justificata de faptul ca obiectivul in analiza dosarului de creditare este reducerea riscului cat mai mult posibil.

1. Intelegerea si analiza bilantului

Bilantul reprezinta o fotografie la un moment dat a patrimoniului, precum si a resurselor necesare dobandirii acestuia.

Activul (patrimoniul) este constituit din :

                bunuri conservate o perioada lunga si vom vorbi despre activul imobilizat. Acesta este constituit din :

a. imobilizari necorporale: brevete, licente si drepturi de comercializare (fondul de comert), care permit desfasurarea normala a activitatii.

b. imobilizari corporale: bunuri mobile si imobile.

c.       imobilizari financiare, reprezentate de titlurile financiare si de participarile in cadrul altor societati.

                bunuri destinate a fi utilizate pe termen scurt in vederea asigurarii nevoilor de exploatare care constituie activul lichid sau de exploatare. Acesta se compune din :

d.       stocuri de materii prime, materiale destinate productiei si/sau comercializarii;

e.       creantele intreprinderii asupra clientilor sai si asupra statului (de exemplu rambursarile TVA si a altor taxe si impozite);

Pasivul contine resursele societatii comerciale. Ele pot fi proprii sau imprumutate. In acelasi timp este important sa facem distinctia intre resursele stabile, adica cele care pot fi utilizate o perioada lunga de timp si cele de exploatare care trebuie rambursate pe termen scurt.

Capitalul este constituit din subscrierea de actiuni precum si din incorporari ulterioare sub forma de rezerve.

In analiza trebuie identificati creditorii societatii, care pot fi :

alte intreprinderi, de care aceasta este legata (avansuri si alte datorii financiare stabile)

banci si alti intermediari financiari (imprumuturi la banci, conturi debitoare si scont);

creditori de pe pietele financiare care detin obligatiuni emise de societatea analizata;

furnizorii;

statul.

O atentie maxima in cadrul analizei dosarului de creditare este acordata lichiditatii, adica capacitatii societatii comerciale de a face fata tuturor platilor imediate. Sunt studiate fluxurile de numerar si se urmareste corelarea resurselor cu utilizarile lor. Regula urmarita este ca resursele stabile ale intreprinderii sa acopere activul imobilizat. Diferenta dintre resursele stabile si activul imobilizat constituie fondul de rulment al societatii.

unde :

FR - fondul de rulment,

RS - resursele stabile,

AI - activul imobilizat

Daca FR > 0, societatea comerciala dispune de o marja de siguranta pentru a face fata eventualelor riscuri. Invers, daca FR < 0, societatea comerciala isi finanteaza o parte din patrimoniu recurgand la resurse pe termen scurt.

Se manifesta astfel riscul lipsei de lichiditate, intrucat nu exista resursele pe termen scurt necesare acoperirii nevoilor curente de trezorerie. Analiza dosarului de creditare pune astfel in evidenta necesitatea unui credit de trezorerie.

Elemente de analiza financiara

Analiza solvabilitatii este esentiala. Societatea este solvabila daca in orice moment valoarea totala a patrimoniului sau este superioara datoriilor. Vom analiza astfel activul net al intreprinderii.

Un activ net negativ ne da informatii despre starea de insolvabilitate insa exista situatii in care fondurile proprii sunt negative datorita vointei actionarilor de a-si distribui dividende superioare.

Analiza ratelor are ca scop identificarea cauzelor de insolvabilitate a debitorului. Alegerea unei rate pertinente pentru un debitor este fondata, printre altele, de ramura[1] din care face parte.

Datele empirice au confirmat faptul ca rate precum profitul net/capital sau cash-flow/fonduri imprumutate, au o buna capacitate de previzionare a riscului debitorului. Categorii de rate utilizate in analiza:

rate de apreciere a profitabilitatii:

a.       marja bruta a profitului, determinata ca raport intre profitul brut si valoarea vanzarilor. Cresterea acestui raport releva o situatie pozitiva pentru societatea comerciala, prin aceea ca ritmul de crestere al cheltuielilor variabile este depasit de cel al preturilor de vanzare;

b.       ritmul de crestere a vanzarilor, care trebuie urmarit comparativ cu cel al concurentilor;

rate de apreciere a lichiditatii:

c.       lichiditatea curenta = Active curente/Pasive curente

d.       lichiditatea imediata = (Numerar+Echivalent numerar+Clienti)/Pasive curente

e.       perioada de incasare a creantelor- indica eficienta colectarii creantelor si reprezinta, practic durata creditului furnizor pe care compania il acorda clientilor sai; se masoara in zile, iar formula de calcul este creante/vanzari x 365

f.        perioada medie de plata a furnizorilor- este un indicator simetric cu cel anterior, exprimand durata creditului furnizor pe care compania il primeste de la furnizorii sai, formula de calcul fiind: furnizori/costul de productie x 365.

• rate financiare:

g.       gradul de acoperire a dobanzilor -evidentiaza capacitatea debitorului de a genera profit suficient pentru acoperirea cheltuielilor cu dobanzile;

h.       gradul de indatorare - exprimat ca pondere a totalului datoriilor in activul total. In general, se poate considera ca exista o relatie directa intre aceasta pondere si riscul financiar al respectivei companii.

Intelegerea si analiza contului de rezultate

Contul de rezultate traseaza modul in care intreprinderea a creat valoare in cursul anului financiar. Analistul de credit va identifica fazele ciclului de productie ale societatii comerciale:

1. intreprinderea cumpara marfuri fie pentru a le transforma, fie pentru a le revinde direct;
2. intreprinderea apeleaza la serviciile unor furnizori externi de utilitati: apa, energie electrica, incalzire. Aceste operatiuni dau nastere cheltuielilor externe. Volumul lor ne da informatii cu privire la dependenta de terti.
3. intreprinderea isi vinde produsele si serviciile.

Cifra de afaceri reprezinta productia efectiv vanduta in cursul anului financiar. Volumul total al productiei include si stocurile. Cifra de afaceri inregistreaza tot ce s-a vandut si facturat in cursul anului, chiar daca la momentul inchiderii anului nu toti clientii au platit inca.

Facturile care urmeaza a fi incasate se vor regasi atat in cifra de afaceri din contul de rezultate cat si in postul "creante asupra clientelei" din activul bilantier. In acelasi timp pentru stocurile existente se constituie provizioane.

Constatam ca se degaja doua categorii de fluxuri :

fluxuri monetare rezultate din veniturile obtinute si cheltuielile angajate (cifra de afaceri, cumparari de materii prime si materiale, plata utilitatilor, etc.);

fluxuri nemonetare reprezentate de amortizari si provizioane.

Cele mai multe banci utilizeaza programe informatice de analiza a principalilor indicatori. Este esentiala determinarea capacitatii de autofinantare (CAF) care ne da informatii despre capacitatea societatii de a-si rambursa imprumutul.

In acelasi timp, analistul de credit trebuie sa determine si sa interpreteze trei rate :

1. fonduri proprii / total bilant
2. fonduri proprii / datorii pe termen mediu si lung > 1
3. datorii pe termen mediu si lung / CAF < 3

In cele ce urmeaza este prezentat un model de determinare a CAF, pornindu-se de la excedentul brut din exploatare (EBE):

Intocmirea dosarului de credit

Majoritatea bancilor si a institutiilor financiare utilizeaza formate relativ tipizate pentru aplicatiile de credit, formalizarea avand ca scop fluidizarea activitatii de urmarire pe care o desfasoara membrii comitetelor de credit.

a)       prezentarea societatii:

nume social si numar la registrul comertului;

sector de activitate;

repartitia capitalului;

conducatori;

istoric;

organigrama grupului daca este cazul;

tipul si suma angajamentelor pe care le are banca asupra companiei, precum si angajamentele bancilor concurente.

b) prezentarea sectorului de activitate

caracteristicile produselor/serviciilor;

tipurile de produse/servicii;

modul de productie;

modul de aprovizionare si principalii furnizori - sunt efectuate comparatii cu termenele de plata uzuale acordate de furnizorii dintr-un anumit sector.

caracteristicile concurentei;

grad de concentrare;

modul in care se manifesta concurenta: prin preturi, produse, tehnologie, marci;

modul de distributie - cum sunt distribuite produsele/serviciile vandute, structura clientelei.

principalii concurenti: cifra de afaceri, rentabilitate, structura financiara, actionariat;

caracteristicile sectorului de activitate; amenintarile si oportunitatile sectorului, puncte tari puncte slabe - analiza SWOT;

pozitionarea intreprinderii pe piata;

competitivitate, nivel tehnologic;

rentabilitate si soliditate financiara in raport cu concurenta.

c) analiza situatiei financiare, care trebuie sa includa cel putin urmatoarele aspecte:

riscul afacerii;

evolutia cifrei de afaceri si a marjelor;

solvabilitate, lichiditate: aprecierea calitatii structurii financiare;

finantarea nevoilor de exploatare: care sunt nevoile si cum se poate implica banca;

finantarea imobilizarilor : care sunt nevoile si cum se poate implica banca;

analiza modului de gestionare al societatii - studiu retrospectiv pe ultimele 3- 4 exercitii financiare;

evolutia rentabilitatii;

formarea profitului net: analiza provizioanelor si a elementelor exceptionale;

determinarea capacitatii de rambursare;

previziuni pentru anul in curs.

d) recomandarea finala a analistului de credit - acesta trebuie sa concluzioneze fiecare dosar printr-o recomandare bazata pe ponderarea avantajelor si a dezavantajelor respectivei tranzactii, dupa cum urmeaza:

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

pozitionarea economica  aceleasi pozitii

concurenta

structura financiara

calitatea gestiunii

relatii bancare

AMENINTARI  OPORTUNITATI

evolutii tehnologice

evolutii economice  aceleasi pozitii

concurenta

actionariat

3. Reglementarea riscului de credit in tara noastra

In Romania, reglementarea riscului de credit este realizata in baza normelor metodologice privind aplicarea regulamentului BNR nr. 5/200

Creditele si plasamentele se clasifica in urmatoarele categorii:

Standard

In observatie

Substandard;

Indoielnic

Pierdere.

Aceasta clasificare se realizeaza aplicand simultan criteriile:

a. Serviciul datoriei→ capacitatea debitorului de a-si onora datoria la scadenta exprimata ca numar de zile de intarziere la plata de la data scadentei.

b. Performanta financiara→ reflectarea potentialului economic si a soliditatii financiare a unei entitati economice, obtinuta in urma analizarii unui ansamblu de factori cantitativi (lichiditate, solvabilitate, risc si profitabilitate) si calitativi (calitatea managementului, a actionariatului, a garantiilor). Categoriile de performanta financiara sunt notate de la A la E in ordinea descrescatoare a calitatii acesteia.

c. Initierea de proceduri judiciare→ hotararea de catre instanta a inceperii procedurii de faliment sau declansarea procedurii de executare silita fata de persoane fizice sau juridice.

Criterii de incadrare pe categorii ca creditelor acordate sectorului nebacar

Performanta financiara   Serviciul datoriei	A	B	C	D	E
0-15 zile	St P	O  P	Sub P	I P	P P	Nu s-au initiat proceduri judiciare   S-au initiat proceduri judiciare
16-30 zile	O P	Sub P	I P	P P	P P
31-60 zile	Sub P	I  P	P P	P P	P P
61-90 zile	I P	P P	P P	P P	P P
Minimum 91 de zile	P P	P P	P P	P P	P P

Legenda: St→standard, O→in observatie, Sub→substandard, I→indoielnic, P→pierdere.

Pe baza acestei clasificari, banca procedeaza la constituirea provizioanelor specifice pentru riscul de credit, aplicand urmatorii coeficienti de provizionare:

Acesti coeficienti se aplica la o baza de calcul determinata prin deducerea din expunerea bancii fata de debitor a garantiilor accceptate de catre BNR, insa deducerea se calculeaza doar daca nu s-au initiat proceduri judiciare, iar serviciul datoriei este sub 90 de zile.

Sunt considerate garantii acceptate pentru deducere urmatoarele: