Globalizarea pietei muncii

Mutarile de intreprinderi constituie aspectul cel mai vizibil al competitiei dintre vechile tari industrializate si tarile cu salarii mici. Competitivitatea sporita a tarilor cu salarii mici duce la cresterea comertului cu tarile industrializate bogate, ceea ce are 2 efecte "primare": "consumatorii din tarile bogate pot consuma marfuri mai ieftine decat cele pe care aceste tari le produceau inainte" (Giraud P.N., 2001, p.94); consumatorii din tarile cu salarii mici, "au tot mai mult acces la bunuri pe care aceste tari nu stiu inca sa le fabrice sau pe care le fabrica, dar la preturi mult mai mari sau de o calitate mai proasta decat tarile industrializate bogate". (Ibidem., p.95)

In tarile industrializate putem vorbi de 3 categorii de persoane active: "<competitivii>, care produc bunurile si serviciile pe care tarile cu salarii mici nu stiu inca sa le produca; <expusii>, care sunt in competitie directa cu persoanele active din tarile cu salarii mici (.) <protejatii>, care produc bunuri si servicii care prin natura lor nu pot calatori". (Ibidem., p.95)

Un efect mecanic al cresterii schimburilor cu tarile cu salarii mici este, intr-o prima etapa, faptul ca numarul de locuri de munca ale expusilor care se distruge este mai mare decat numarul de locuri de munca ce se creeaza pentru competitivi, dar daca ritmul de creare de locuri de munca pentru competitivi in tarile industrializate bogate compenseaza locurile de munca desfiintate ale expusilor, atunci nu se vor inregistra cresteri semnificative ale somajului sau inegalitatilor.

In anii 1970-1980 in tari cum ar fi Taiwan, Coreea de Sud, Hong Kong, Singapore, care, prin politici voluntariste si protectioniste, au exportat bunuri tot mai complexe, salariile au crescut si moneda s-a apreciat; cand au produs bunuri de inalta tehnologie, costurile salariale au inregistrat apropieri de cele ale tarilor cele mai putin bogate din Europa.

In ceea ce priveste tarile cu salarii mici si capacitate tehnologica cum ar fi China, fostele tari socialiste din Europa de Est, India, Brazilia, Mexic, acestea au dimensiuni mult mai mari decat primele "noi tari industrializate" (dragonii asiatici) iar "structura lor interna este foarte diferita. O industrie moderna sau rapid modernizabila coexista aici cu masele rurale si numerosii lucratori din sectorul informal, care formeaza o majoritate covarsitoare si au o productivitate a muncii foarte scazuta; rezulta un nivel scazut al venitului mediu pe locuitor si al salariilor". (Ibidem., p.97)

Se pot aduce, in principal, 2 argumente privind liberul schimb cu tarile cu salarii mici: competitivitatea datorata, in mare masura, subevaluarii monedei acestor tari, care nu este atat de flagranta pe cat pare la prima vedere, si lipsa de protectie sociala a muncitorilor cu toate ca unele tari au sisteme de ingrijire gratuita sau subventionata, asigurari de somaj sau accidente, care, la valoarea relativa a salariului net, sunt echivalente cu cele din tarile bogate, cum ar fi cazul Chinei, sau practici condamnabile ca munca efectuata de copii sau munca gratuita a prizonierilor. Uneori se face referire la un al treilea argument: competitivitate datorata gradului mai redus de protejare a mediului.

Imigrarea si globalizarea

Este bine stiut ca globalizarea accentueaza mondializarea spatiilor de deplasare. Se inregistreaza, de asemenea, mondializarea spatiilor de recrutare a mainii de lucru si diversificarea calitativa a fluxurilor.

"Transferurile de competenta se indreapta din Sud catre Nord, cuprinzand intre altele <exodul creierelor>, dar si din Nord catre Sud, cu firme multinationale care isi trimit cadrele de conducere si tehnicienii in strainatate in functie de propria lor dezvoltare si de mutari de intreprinderi. Din Nord, muncitori care nu au o calificare speciala se indreapta tot catre Nord, ca britanicii si portughezii din Uniunea Europeana care au emigrat legal in Germania si care lucreaza <la negru> pe imensul santier berlinez de dupa 1989. Din Sud, barbati si femei fug spre un Sud mai putin sarac, ca burkinezii care pleaca in Coasta de Fildes sau bolivienii in Argentina, sau chiar spre Est, ca vietnamezii sau srilankezii in Europa de Est si in Rusia". (Dewitte P., 2001, p.141)

Se opineaza ca muncitorii necalificati ar fi uitati de globalizare in sensul ca, pentru imensa lor majoritat, frontierele sunt inchise, cel putin formal.

Inchiderea, partial teoretica, a frontierelor din Nord impiedica serios mobilitatea populatiilor straine. Acestea, neputand sa mai circule cum o faceau adesea mai inainte, s-au instalat durabil, chiar definitiv, in tarile de imigrare. Sedentarizarea acestora a dus la constituirea de minoritati care doresc sa-si mentina legaturile cu propria cultura, cu tara de origine, cu compatriotii din alte tari, cu atat mai mult cu cat in tara de rezidenta aceste persoane sunt adesea victime ale marginalizarii sau rasismului.

"In acest fel se creeaza retele - de solidaritate sau culturale - dar si comerciale, financiare, mediatice, chiar politice - deosebit de active. Noile legaturi transnationale care se nasc contureaza spatii policentrate, se sprijina pe multiple obligatii de fidelitate nationala si sunt adesea mai dinamice si mai eficace decat statele si marile institutii internationale, chiar daca afiseaza in general ambitii mult mai modeste". (Ibidem., p.142)

De multe ori telemunca sau mutarile de intreprinderi sunt considerate preferabile venirii imigrantilor care, mai tarziu, se vor instala impreuna cu familiile lor. De asemenea, singurii lucratori autorizati sa emigreze o fac in cadrul unor contracte temporare strict supravegheate.

"Mondializarea creeaza necesitati noi pentru cateva miliarde de potentiali consumatori, frustrati de toate dar insolvabili, care trebuie apoi opriti la portile supermagazinului planetar". (Dewitte P., 2001, p.145)