IMPOZITE: GENERALITATI

IMPOZITE: GENERALITATI

Elemente de analiza:

• Elementele impozitului.
• Principiile impozitarii.
• Asezarea si perceperea impozitelor
• Clasificarea impozitelor.

Impozitele - definitie, aspecte generale:

• Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice.
• Prelevarea are urmatoarele caracteristici:

este obligatorie - plata impozitelor este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si juridice care poseda o anumita sursa de venit. Dreptul de a introduce impozite il are Parlamentul si organele de stat locale.

este cu titlu definitiv, nerambursabil

este fara contraprestatie directa din partea statului - in schimbul prelevarii, platitorii nu pot solicita statului un contraservicu de valoare egala sau apropiata.

• Caracteristica esentiala a evolutiei impozitelor dupa cel de-al doilea razboi mondial este cresterea continua atat in marime absoluta cat si in marime relativa.
• Cresterea s-a realizat prin:

cresterea numarului de platitori;

prin extinderea bazei de impunere;

majorarea cotelor de impunere.

Elementele impozitului:

1. SUBIECTUL IMPOZITULUI (CONTRIBUABILUL) - persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia. (Impozit pe salariu - muncitor, functionar, profesor, la impozitul pe profit - firma respectiva, etc.). Chiar daca impozitul este varsat la stat de catre o alta persoana (cum ar fi patronul in cazul impozitului pe salariu) subiectul impozitului este tot salariatul respectiv.
2. SUPORTATORUL (DESTINATARUL) IMPOZITULUI- persoana care suporta efectiv impozitul
3. OBIECTUL IMPUNERII - materia supusa impunerii (ex. venitul, averea, profitul, salariul - pentru impozitele directe si produsul vandut, serviciul prestat, bunul importat - pentru impozitele indirecte). Pentru exprimarea dimensiunii acestuia se folosesc anumite unitati de masura (numite unitati de impunere) - moneda pentru impozitul pe venit - metrul patrat de suprafata utila pentru impozitul pe cladiri - hectarul la impozitul funciar - bucata - litru - kg la taxele de consumatie.
4. SURSA IMPOZITULUI - din ce se plateste impozitul: venit (obiectul coincide cu sursa) sau avere (impozitul se plateste din venitul realizat de pe seama averii respective).
5. COTA IMPOZITULUI - reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere (in suma fixa sau cote procentuale proportionale, progresive sau regresive)
6. TERMENUL DE PLATA - data pana la care trebuie achitat.
7. ASIETA (MOD DE ASEZARE) - totalitatea masurilor permise de lege luate de organele fiscale pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii materiei impozabile, determinarea impozitului datorat statului.

Principiile impunerii:

1. Principii de echitate, dreptate, fiscala :
• Stabilirea minimului neimpozabil - in cazul impozitelor directe - legiferarea scutirii de impozit a unui venit minim.

• Sarcina fiscala - stabilita in functie de puterea contributiva a fiecarui platitor, cu luarea in considerare a marimii venitului sau averii care face obiectul impunerii, ca si a situatiei personale a acestuia.
• La o anumita putere contributiva, sarcina fiscala a unei categorii sociale sa fie stabilita in comparatie cu sarcina fiscala a altei categorii sociale.
• Impunerea sa fie generala - cuprinzand toate categoriile sociale, care realizeaza venituri sau care au o anumita avere.
• Cota de impunere- impunerea in sume fixe (capitatie) si in cote procentuale proportionale -aceeasi cota indiferent de marimea obiectului impozabil, regresive - impozitele indirecte - ponderea impozitului indirect in venitul cumparatorului este invers proportionala cu veniturile sale, progresive - cota creste pe masura cresterii materiei impozabile, sub forma cotelor progresive simple - aceasi cota de impozit asupra intregii materii impozabile apartinand contribuabilului si sub forma cotelor progresive compuse - se divide materia impozabila in mai multe transe, iar pentru fiecare transa este stabilita o alta cota de impozit.

2. Principii de politica financiara

Randament fiscal ridicat

a)      Impozitul trebuie sa aibe caracter universal - trebuie sa fie platit de toate persoanele care obtin venituri din aceeasi sursa sau poseda aceeasi avere. Toata materia impozabila trebuie sa fie supusa impozitului

b)      Trebuie sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere a unei parti din materia impozabila.

c)      Volumul cheltuielilor privind stabilirea materiei impozabile, calcularea si perceperea trebuie sa fie cat mai redus posibil.

Stabilitate - randamentul trebuie sa fie constant o perioada lunga de timp a ciclului economic

Elasticitatea - trebuie ca acesta sa fie permanent adaptabil necesitatilor de venituri ale statului

3. Principii de politica economica:

Procurarea de venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice

Folosirea ca instrument de promovare a unor ramuri economice

Reducerea, stimularea productiei sau a consumului unor marfuri

Extinderea exportului si restrangerea importului

4. Principii social-politice: partide, categorii sociale, produse cu consecinte daunatoare

Clasificarea impozitelor

A. In functie de trasaturile de fond si de forma

1. Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau/si juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor legale de impunere si se percep direct de la subiectul impozitului la anumite termene precis stabilite. De regula, in cazul acestor impozite, subiectul si suportatorul impozitului sunt una si aceeasi persoana.
Pe baza criteriilor care stau la baza asezarii impozitelor directe, acestea se grupeaza in:
a) impozite reale (obiective, pe produs), care:

• se stabilesc in legatura cu detinerea unor obiecte materiale (cum sunt pamantul, cladirile, magazinele etc.), facandu-se abstractie de situatia personala a subiectului impozitului;
• au cunoscut o larga aplicabilitate in perioada capitalismului premonopolist, dar ele se practica si in prezent in cazul cladirilor, terenurilor ocupate de cladiri, exploatarilor agricole;
• in aceasta categorie se includ:

o        impozitul funciar;

o        impozitul pe cladiri;

o        impozitul pe activitati industriale, comerciale si profesii libere;

o        impozitul pe capitalul mobiliar sau banesc.

b) impozite personale (subiective), care:

• se aseaza asupra veniturilor sau averii avandu-se in vedere si situatia personala a subiectului impozitului;
• in aceasta categorie se includ:

o        impozitele pe veniturile persoanelor fizice;

o        impozitele pe veniturile societatilor de capital;

o        impozitele pe averea propriu-zisa;

o        impozitele pe circulatia averii;

o        impozitele pe sporul de avere.

2. Impozitele indirecte se percep cu ocazia vanzarii unor bunuri si al prestarii unor servicii, fiind varsate la bugetul public de catre producatori, comercianti sau prestatori de servicii si suportate de catre consumatorii bunurilor si serviciilor impozabile.
In cazul acestor impozite, prin lege, se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decat suportatorului acestora.
In functie de forma lor de manifestare, impozitele indirecte se grupeaza in:

• taxe de consumatie;
• venituri care provin de la monopolurile fiscale;
• taxe vamale;
• taxe de timbru si de inregistrare.

B. Obiectul asupra carora se aseaza

Impozite pe venit;

Impozite pe avere;

Impozite pe consum (sau pe cheltuieli).

C. Scopul urmarit de stat prin introducerea lor

1. Impozite financiare, instituite de stat in scopul realizarii de venituri necesare acoperirii cheltuielilor statului (cum sunt, de exemplu, impozitele pe venit, taxele de consumatie etc.).
2. Impozite de ordine, introduse de stat in scopul limitarii unei activitati anume sau in vederea realizarii unor obiective nefiscale cum sunt, de exemplu, introducerea unor accize ridicate asupra consumului de alcool si tutun sau utilizarea unor taxe vamale antidumping in scopul limitarii importului anumitor marfuri ce au pret de dumping.

D. Frecventa cu care se realizeaza - percep la buget:

1. Impozite permanente (ordinare), care se percep cu regularitate (de regula, anual), fiind inscrise in cadrul fiecarui buget public.
2. Impozite incidentale (extraordinare), care se instituie in situatii exceptionale (cum ar fi, de pilda, in situatii de criza si razboi) si se percep o singura data, motiv pentru care ele nu sunt inscrise in bugetul public.

E. Institutia care le administreaza

1. in statele de tip federal

impozite federale;

impozite ale statelor, landurilor, cantoanelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federatiilor;

impozite locale, ale departamentelor, provinciilor sau judetelor, ale municipiilor, oraselor si comunelor.

2. in statele de tip unitar:

impozite ale administratiei centrale de stat;

impozite locale, ale organelor administrativ-teritoriale.