Insolventa si falimentul

Insolventa si falimentul

Procesul de insolventa trebuie sa fie un important organism de iesire de pe piata agentilor economici neperformanti.

Evolutia istorica a institutiei falimentului

Perioada antica

In literatura de specialitatea s-a considerat ca in antichitate, legile evreilor reglementau o descarcare periodica de datoria debitorilor comercianti ce le permitea continuarea activitatii. In perioada antica nu se facea distinctie intre comercianti si necomercianti ceea ce facea debitorul inchis intr-o inchisoare particulara a creditorului dupa care era expus in piata publica pana cineva ii rascumpara libertatea. In lipsa rascumpararii creditorul il putea vinde ca sclav, il putea ucide. In aceasta perioada exista o executie silita asupra individului si nu a patrimoniului.

Perioada medievala

Traditia dreptului roman a fost pastrata si imbunatatita in dreptul medieval in special in statutele oraselor italiene. Situatia falitului debitor fiind agravata. In aceasta perioada procedura falimentului avea un caracter penal si cooperatist aplicandu-se numai comerciantilor.

In 1663, "Falimente si bancrute" - incetarea platilor determina deschiderea procesului falimentului.

Perioada moderna

Franta 1795-1805, cazurile diverse si abuzurile care se comiteau odata cu acordarea pasuirilor de plata au dus la adoptarea unei legislatii mult mai severe in domeniul dreptului falimentului. Prima codificare completa si sistematica a avut loc in Franta in 1707, elaborarea Codului Comercial Francez.

Aceasta reglementare urmarea indeplinirea a doua functii:

realizarea asigurarii platii creantelor debitorilor si pedepsirea falitului;

asanarea activitatii comerciale.

Codul comercial italian din 1882 si cel roman din 1887 l-au preluat pe cel francez. Ultima modificare in 1838 se inlatura abuzurile.

Perioada contemporana

Toate modificarile care au intervenit in aceasta perioada au dus la acceptarea ideii de a ajuta comerciantul aflat in dificultati financiare sa supravietuiasca.

Falimentul in dreptul romanesc

La inceputul secolului al XIX-lea apar primele legi privitoare la faliment fiind cuprinse in doua coduri: codul Caragea si Calimac.

Codul Caragea - sectiunea 14, partea a 3-a, capitolul 8: "pentru imprumutare si datorie". In cazul in care datornicul denumit si mofluz, el trebuie sa obtina milostivirea creditorilor.

Codul Calimac - reglementat in anexa 1 "Despre randuiala cursurilor debitorilor". Se aplica tuturor debitorilor fara deosebire de profesiune.

Condica pentru Comerciu adoptata in 1840 este considerata prima lege completa a falimentului. Se aplica in Muntenia, iar din 1864 s-a aplicat si in Moldova fiind succesiv modificata pana in 1887.

Codul Comercial Roman - legiferarea cea mai complexa dupa modelul codului comercial italian din 1882 dar pastrand linia codului comercial francez.

Dreptul falimentului este reglementat in Codul Comercial in Cartea a III "Despre faliment" in articolele 695-888.

Falimentul este considerat ca fiind procedura de executare silita asupra bunurilor comerciantului debitor care a incetat plata datoriilor sale comerciale, procedura al carui scop era satisfacerea creantelor tuturor creditorilor.

Procedura falimentului putea fi declansata din oficiu de catre instanta judecatoreasca fie prin declaratia debitorilor dar numai la cererea unuia sau mai multor creditori. Urmarea declaratiei de faliment, debitorul falit pierde dreptul de administrare si de dispozitie a bunurilor sale.

Legea 64:1995 "Privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare". Legea 85:2006 "Privind procedura de insolventa".

Notiunea privind procedura de insolventa

Articolul 2 din lege: "scopul legii 85 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa".

Procedura colectiva = procedura in care creditorii recunoscuti participa impreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor in modalitatile prevazute de lege.

Insolventa = stare a patrimoniului debitor care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti pentru plata datoriilor exigibile.

Modalitatile prin care se realizeaza scopul legii sunt:

procedura generala = procedura prevazuta de lege prin care un debitor care indeplineste conditiile prevazute de articolul 1 aliniat 1 fara a le indeplini simultan si pe cele de la articolul 1 aliniat 2 intra dupa perioada de observatie succesiv in procedura de reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau intra separat numai in procedura reorganizare judiciara si procedura falimentului;

procedura simplificata = procedura prin care debitorului care indeplineste conditiile prevazute de articolul 1 aliniat 2 intra direct in procedura falimentului fie odata cu deschiderea insolventei fie dupa o perioada de observatie de maxim 60 de zile, perioada in care se va analiza de debitorul comerciant face parte din categoria prevazuta de articolul 1 aliniat 1;

procedura de reorganizare judiciara = procedura aplicata debitului persoanei juridice in vederea achitarii datoriilor acestora conform unui program de plata a creantelor;

Procedura de reorganizare judiciara presupune intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, ce se poate realiza prin urmatoarele 3 modalitati:

o       restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului;

o       restructurarea corporativa prin modificarea structurii capitalului;

o       restrangerea activitatii debitorului prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului pana la acoperirea creantelor

procedura falimentului/lichidare = procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat.

Caracterele procedurii de insolventa

judiciar - se desfasoara sub controlul instantelor de judecata;

egalitar - satisfacerea tuturor creditorilor in acelasi timp si proprietatilor cu marimea creantelor detinute;

colectiv, consensual, concursual;

general - se aplica tuturor bunurilor debitorului;

profesional = se aplica numai comerciantilor;

remediu (executare silita).