Operatiunile prilejuite de imprumuturile de stat

Operatiunile prilejuite de imprumuturile de stat

Operatiunile prilejuite de imprumuturile de stat sunt cele legate de plasarea acestora pe piata si de rambursarea lor, precum si cele privind eventuale modificari ale ratei dobanzii si a termenelor de rambursare stabilite initial.

Plasarea imprumuturilor de stat. Aceasta se poate realiza in trei moduri: prin subscriptie publica, prin intermediul unor consortii bancare si prin vanzare la bursa.

Plasarea imprumutului prin subscriptia publica se realizeaza prin intermediul Ministerului Finantelor Publice sau a altor institutii specializate ale statului, abilitate in acest sens. Acestea se ocupa de organizarea campaniei de publicitate privind scopul si conditiile de emisiune si de rambursare, precum si de vanzarea titlurilor de stat catre persoanele fizice si juridice, care se realizeaza prin intermediul unor ghisee deschise la trezorerie, administratii financiare, case de economii, etc., sau direct prin functionari publici.

Cuantumul imprumutului contractat in aceasta modalitate poate fi nelimitat sau acesta se limiteaza la un plafon dinainte stabilit. In cea de a doua situatie fie se stabilesc de la inceput limite de subscriere pe fiecare ghiseu sau plasator fie subscrierile sunt lasate libere pana la expirarea termenului prevazut, urmand ca in caz de depasire sa se reduca suma ce poate fi varsata de fiecare subscriitor proportional cu cea subscrisa.

Plasarea prin intermediul unui consortiu bancar se poate realiza in doua modalitati: fie acesta joaca doar rolul de intermediar in plasarea obligatiunilor in schimbul unui comision, fie prin cumpararea efectiva de grupul de banci a titlurilor de stat, care sunt vandute apoi catre populatie la un pret mai mare decat cel platit catre stat, ceea ce nu se vinde ramanand in portofoliul acestor banci.

Comparativ cu subscrierea publica, plasarea prin consortii bancare este mai costisitoare din punct de vedere financiar, intrucat antreneaza cheltuieli importante sub forma de comisioane sau diferente de curs, dar prezinta si avantajul ca este mult mai comoda pentru stat si banii sunt incasati mai rapid.

Plasarea prin vanzarea la bursa se foloseste atunci cand statul doreste ca un imprumut nou sa treaca neobservat. Deoarece vanzarea se realizeaza prin intermediul agentilor de bursa, cumparatorii nu stiu daca inscrisurile tranzactionate sunt ale unui imprumut vechi sau nou. Aceasta modalitate are avanatajul ca este foarte discreta si comoda dar prezinta si dezavantajul ca nu poate fi aplicata pe scara larga deoarece o oferta mare de inscrisuri ar duce la scaderea cursului.

Inscrisurile imprumuturilor de stat se emit de regula la purtator (nu se specifica pe ele numele subscriitorului) dar in situatia cand numarul creditorilor este redus, inscrisurile pot fi nominative.

Modificarea nivelului dobanzii. Deoarece nivelul dobanzii pe piata fluctueaza in functie de raportul dintre cerere si oferta de capital de imprumut, pot exista perioade cand rata dobanzii pe piata este mult mai mica decat rata de emisiune a dobanzii la imprumuturile de stat contractate anterior. In aceste conditii statul va dori sa-si reduca efortul financiar prin micsorarea ratei dobanzii la imprumuturile vechi. Aceasta se realizeaza prin preschimbarea inscrisurilor unui imprumut vechi cu inscrisuri ale unui imprumut nou, care va avea o dobanda de emisiune mai redusa, operatiunea fiind cunoscuta sub denumirea de conversiune.

In practica se pot intalni mai multe modalitati de realizare a acestei operatiuni:

- conversiune fortata, care consta in obligarea detinatorilor de inscrisuri ale unui imprumut vechi sa le preschimbe contra unora ale unui imprumut nou intr-un interval de timp precis determinat, la expirarea caruia titlurile vechi isi pierd valabilitatea;

- conversiune sau rambursare anticipata, cand detinatorii de titluri au de ales intre preschimbarea vechilor titluri cu altele noi si rambursarea anticipata a lor. In acest caz statul trebuie sa dispuna de resurse financiare consistente pentru a putea face fata unor cereri mari de rambursare anticipata.

Conversiunea reduce cheltuielile statului cu plata dobanzilor dar afecteaza serios credibilitatea statului in fata creditorilor sai, care vor fi reticenti cu prilejul lansarii unor noii imprumuturi publice preferand alte posibilitati de investire.

Pot exista si situatii in care statul procedeaza la majorarea ratei dobanzii pentru a mentine atractivitatea titlurilor de stat. Aceasta operatiune se numeste arozare si este inversul conversiunii.

Modificarea termenului de rambursare. Apelul frecvent la imprumuturi pe termen scurt conduce in unele state la acumularea unei datorii publice de amploare care poate sa depaseasca marimea resurselor financiare alocate in anul respectiv pentru rambursarea imprumuturilor scadente. In aceasta situatie statul poate realiza preschimbarea inscrisurilor exigibile imediat sau pe termen scurt cu inscrisuri ale unor imprumuturi pe termen mediu sau lung, operatiune denumita consolidarea datoriei publice. Pentru a obtine acordul subscriitorilor statul procedeaza deseori la majorarea ratei dobanzii, ceea ce va duce la cresterea, in viitor, a cheltuielilor publice legate de rambursarea imprumuturilor publice. Consolidarea datoriei externe se poate realiza numai cu acordul expres al principalilor creditori si cu respectarea conditiilor impuse de acestia.

Uneori statul procedeaza la o consolidare mascata, atunci cand, pentru a face rost de banii necesari rambursarii unui imprumut vechi, lanseaza pe piata un imprumut nou de valoare egala sau apropiata.

Rambursarea imprumuturilor de stat. Aceasta presupune rascumpararea inscrisurilor emise de stat de la detinatorii lor si stingerea astfel a obligatiei statului fata de creditorii sai. Rambursarea imprumuturilor poate avea caracter obligatoriu, cand imprumuturile au ajuns la scadenta sau facultativ in cazul imprumuturilor perpetue. De asemenea, rambursarea se poate face in mod esalonat sau integral la un termen precis determinat.

Cele mai frecvent utilizate modalitati de rambursare sunt: pe calea anuitatilor, prin tragere la sorti si prin rascumparare la bursa.

Rambursarea imprumuturilor prin anuitati presupune ca dupa trecerea unei perioade de gratie de unu-doi ani, statul sa inceapa sa plateasca pe langa dobanzi si o parte din suma datorata. Anuitatile pot fi in sume egale sau in cote progresive sau regresive.

Rambursarea prin tragere la sorti presupune ca statul sa fixeze, in momentul lansarii imprumutului, valoarea obligatiunilor amortizabile in fiecare an prin acest procedeu.

Rascumpararea la bursa se utilizeaza in cazul titlurilor de renta perpetue sau in situatia in care statul dispune de resursele necesare si conditiile pietei permit achizitionarea titlurilor de stat in conditii avantajoase financiar, inainte de scadenta acestora.

Resursele utilizate pentru rambursarea imprumuturilor publice sunt: fonduri speciale de amortizare a datoriei publice, resursele bugetare ordinare si excedentele bugetare.

Alte cai de amortizare a datoriei publice. Stingerea datoriei publice generate de imprumuturile de stat se poate realiza in situatii deosebite si ca urmare a incapacitatii de plata a statului, a deprecierii monetare sau a repudierii obligatiilor financiare anterior asumate.

Un stat care ajunge in incapacitate de plata din diverse cauze (razboi, crize economice, etc.) poate cere un moratoriu, adica o sistare temporara a serviciului datoriei publice. O astfel de amanare se acorda de instante jurisdictionale speciale. Este posibil ca in aceasta situatie o parte a datoriei sa fie anulata de creditori in schimbul promisiunii de a plati restul datoriei in decursul unei perioade de timp determinate.

In cazul unei inflatii puternice statul este avantajat atunci cand imprumutul nu a fost garantat impotriva variatiilor monetare. Prin rambursarea imprumutului la valoarea nominala statul stinge obligatiile sale chiar daca suma rambursata va avea o valoarea mult mai mica decat cea obtinuta de stat la lansarea imprumutului.

Repudierea obligatiunilor financiare asumate de stat este facuta din motive politice si consta in refuzul guvernului de a onora obligatiile asumate anterior, acest lucru se intampla cand un nou guvern refuza sa achite o datorie contractata de un guvern anterior. In acest caz statele creditoare iau masuri politice, diplomatice, economice si chiar militare, impotriva statelor debitoare, pentru a le constrange la plata datoriei.