LICHIDITATEA INTERNATIONALA

1. Structura lichiditatii internationale

La nivelul fiecarei economii nationale se formeaza un disponibil curent de mijloace banesti cu circulatie internationala. Aceste mijloace banesti sunt rezultanta activitatilor de vanzare/cumparare de valuta si de alte valori ce constituie o creanta asupra strainatatii (aur, titluri, alocatii in DST). In sensul cel mai larg, acest disponibil reprezinta lichiditatea internationala a unui stat.

Lichiditatea internationala poate fi privita in sens strict ca o suma a rezervelor de valute, aur, devize detinute de autoritatile valutare ale unui stat si in sens larg ca suma tuturor mijloacelor de plata utilizate in relatiile internationale de care dispun la un moment dat, bancile centrale, comerciale si particularii (valute, devize, aur, credite primite, rambursari de credite, dobanzi de incasat ajunse la scadenta etc.).

La nivelul fiecarei tari, bancile centrale au rolul principal in administrarea lichiditatii internationale deoarece ele detin tezaurul national si actioneaza asupra celorlalte banci din sistem. In situatia in care o tara se confrunta cu lipsa de lichiditate, aceasta poate apela la practicarea decontarii platilor internationale pe baza de cliring, in relatia dintre anumite tari. Deconatarea pe baza de cliring este caracteristica mai ales tarilor in curs de dezvoltare ce au moneda neconvertibila sau cu convertibilitate limitata. Lipsa de lichiditate in anumite tari este o situatie nefavorabila deoarece determina contractarea de catre tarile respective a unor datorii externe cu repercursiuni ulterioare asupra dezvoltarii acestor tari.

In situatia in care lichiditatea internationala consta din mijloace de plata (valute, devize, aur) existente in rezerva autoritatilor valutare si care pot fi utilizate in orice moment pentru stingerea obligatiilor de plata in context international, lichiditatea este neconditionata.

Lichiditatea poate avea si caracter conditionat daca mijloacele de plata de care dispun autoritatile valutare pot fi utilizate numai in anumite situatii (imprumuturi interguvernamentale, credite obtinute de la Fondul Monetar International, rambursari de credite si dobanzi scadente de incasat etc.).

Din componenta lichiditatii internationale se considera a face parte:

à rezerva oficiala ce cuprinde activele detinute de banca centrala a unei tari sub forma de valute, aur, disponibilitati in DST, pozitie creditoare fata de Fondul Monetar International;

à mijloace de plata cu circulatie internationala si titluri usor transformabile in valuta detinute de bancile comerciale, institutii financiare, agentii economici nonbancari, persoane fizice.

2. Formarea rezervei oficiale internationale

In cadrul lichiditatii internationale, cel mai important element il reprezinta rezerva oficiala, ca suma a activelor externe detinute de autoritatile unui stat sub forma de:

valute

aur

DST

creante asupra Fondului Monetar International

titluri exprimate in monede convertibile

alte creante

Pe plan international, rezervele oficiale constituie un indicator important, ele caracterizand economiile nationale in privinta credibilitatii financiare si economice. Se considera un nivel corespunzator pentru rezerva oficiala acel nivel care poate acoperi importurile tarii respective pentru o perioada de 3 - 5 luni fara a se apela la alte mijloace de plata; de aceea, fiecare stat, chiar in conditiile unei balante de plati echilibrata, isi formeaza o rezerva oficiala pentru a o utiliza in situatii critice.

Fiecare componenta a rezervelor oficiale se formeaza prin operatiuni specifice. Astfel:

à rezerva in valute se constituie diferit in functie de gradul de convertibilitate al monedei nationale:

pentru tarile cu moneda convertibila se constituie pe baza deficitului balantelor de plati ale tarilor emitente ale valutelor de rezerva;

pentru tarile cu moneda neconvertibila sau cu convertibilitate limitata se constituie din incasarile la export care depasesc platile pentru import, din primiri de fonduri financiare si de credit, transferuri, operatiuni de cumparare de pe piata valutara etc.

In cadrul rezervei de valute sunt incluse in principal valutele liber utilizabile, dar si alte valute cu convertibilitate oficiala care sunt cel mai frecvent utilizate ca mijloace de plata la nivel international. La constituirea rezervei valutare, fiecare tara are in vedere operatiunile comerciale si necomerciale derulate cu precadere in anumite valute, precum si valutele cu o stabilitate cat mai ridicata astfel incat pierderile generate de fluctuatia cursului valutelor de rezerva sa fie limitate.

à aurul monetar provine din achizitiile Bancii Centrale din productia interna a tarii sau de pe piata internationala a aurului, precum si din alte surse (returnari din fondurile de la institutiile internationale, confiscari etc.);

à rezerva in DST are ca provenienta emisiunile Fondului Monetar International si distribuirile sale gratuite catre tarile membre, precum si incasarile ulterioare pentru operatiunile de creditare in cadrul mecanismului DST. Alocarile de DST au la baza contributia fiecarei tari la constituirea resurselor fondului, iar utilizarea DST este legata de posibilitatea folosirii alocarilor de DST pentru procurarea de valute convertibile in vederea onorarii obligatiilor de plata si pentru echilibrarea balantei de plati.

à pozitia creditoare in cadrul FMI se obtine prin Mecanismul Drepturilor Obisnuite de Tragere care se bazeaza pe structura contributiei fiecarei tari la formarea resurselor Fondului Monetar International:

25% din contributie se achita de catre fiecare stat membru in valuta convertibila sau DST;

75% din contributie este reprezentata de moneda nationala a tarii membre intr-un cont pe numele Fondului Monetar International pastrat la Banca Centrala a fiecarui stat membru.

In cazul in care soldul contului in care se inregistreaza contributia la Fond in moneda nationala este mai mic decat nivelul de 75%, apare pozitia creditoare a tarii respective in cadrul Fondului Monetar International. Astfel, Mecanismul Drepturilor Obisnuite de Tragere presupune ca pentru procurarea mijloacelor de plata exprimate in moneda altei tari membre la Fond se pot efectua trageri asupra partii din contributia pastrata pe numele Fondului Monetar International in moneda tarii respective.

Abaterile fata de nivelul de 75% moneda nationala reprezinta:

o datorie in cadrul FMI, daca nivelul real depaseste 75%

o creanta in cadrul FMI, daca nivelul real se situeaza sub 75%

3. Utilizarea rezervei oficiale internationale

O tara isi constituie rezerve valutare in principal cu scopul de a dispune, la un moment dat, de capacitate rapida de stingere a unor obligatii valutare in context international. Insa, trebuie remarcat faptul ca rezerva oficiala intra in operatiunile de plata internationale dupa ce sunt utilizate celelalte modalitati de plata reprezentate de incasarea contravalorii exporturilor, angajarea de credite comerciale si bancare, primirea de fonduri financiare, mobilizarea de fonduri pe piata internationala de capital etc.

Destinatiile rezervei oficiale vizeaza:

acoperirea deficitului balantei de plati, prin balansarea acesteia cu ajutorul operatiunilor de tip monetar (incasari din rezerva valutara pentru plati in afara tarii);

interventii pe piata valutara pentru a sprijini cursul monedei nationale in raport cu celelalte monede (se influenteaza raportul cerere/oferta de valuta);

garantarea solvabilitatii economiei nationale pe piata financiar-monetara internationala (se influenteaza pozitia tarii pe scara bonitatii intocmita de organisme financiare internationale specializate).

4. Gestionarea rezervei oficiale internationale

Are in vedere doua obiective:

lichiditatea

rentabilitatea

à Lichiditatea se refera la posibilitatea transformarii rapide si fara pierderi a rezervei oficiale in mijloace de plata necesare onorarii unor obligatii la un moment dat.

De aceea, rezerva oficiala se structureaza:

intr-o parte lichida pastrata in conturi la vedere;

intr-o parte stabila (permanenta) pastrata in depozite la termen sau plasata in titluri de valoare care sa permita o fructificare cat mai importanta.

Lichiditatea rezervei trebuie sa ia in considerare si structura sa pe valute deoarece bancile centrale urmaresc detinerea in rezerva a valutelor cel mai intens solicitate ca mijloc de plata.

Lichiditatea rezervei oficiale este influentata si de ponderea pe care o detin elementele sale componente. Astfel, daca rezerva include in proportii insemnate aur si DST, gradul de lichiditate al rezervei va fi mai scazut deoarece folosirea acestor elemente ale rezervei presupune transformarea lor prealabila in valute convertibile, ele neputand fi utilizate ca mijloace de plata in mod direct. Pe de alta parte, o pondere ridicata a valutelor in cadrul rezervei, are ca efect si o lichiditate ridicata a acesteia.

à Rentabilitatea reprezinta posibilitatea fructificarii sumelor pastrate in rezerva prin plasamente efectuate in strainatate, pe piata monetara si de capital.

Fructificarea rezervei vizeaza:

incasarea unor dobanzi prin pastrarea rezervei in depozite la termen la banci din strainatate;

incasarea de dobanzi prin plasamente in obligatiuni emise de alte state (plasamente garantate cu grad ridicat de siguranta);

incasari de dividende prin plasarea rezervei pe piata actiunilor straine.

5. Interventia statului in sustinerea lichiditatii internationale

In anumite situatii, este necesara interventia statului pentru sustinerea lichiditatii internationale. Statul poate lua o serie de masuri ce vor avea ca efect imbunatatirea lichiditatii internationale prin sporirea incasarilor valutare si diminuarea platilor valutare. De remarcat insa ca, desi lichiditatea internationala a tarii respective poate creste ca urmare a actiunii statului, in acelasi timp aceste masuri genereaza si o serie de efecte negative ce pot influenta economia respectiva pe termen scurt sau lung.

Interventia statului in sustinerea lichiditatii internationale se poate realiza pe urmatoarele cai:

à restrictionarea schimbului valutar: o asemenea politica este practicata de catre un stat in situatiile in care el are o balanta de plati incordata. O balanta de plati deficitara in mod cronic determina slabirea puterii de cumparare a monedei nationale. Statul va urmari echilibrarea balantei de plati prin impulsionarea si sprijinirea activitatii de export si a oricaror activitati ce determina cresterea incasarilor valutare.

Restrictiile valutare impuse de stat se refera la instituirea obligatiei de cedare catre stat a valutei incasate si distribuirea acesteia de catre stat in functie de prioritati. Aceasta politica determina monopolul valutar al statului, cu consecinte negative asupra initiativei si interesului privat, situatie care va duce la o incetinire a dezvoltarii economiei respective. Se poate adauga ca restrictie blocarea disponibilitatilor valutare ale nerezidentilor, in special atunci cand acestea provin din participari straine la investitii de interes national sau din imprumuturi in valuta.

à promovarea unei politici a cotelor de schimb: statul actioneaza prin aplicarea de cote procentuale diferentiate peste cursul de schimb normal in functie de natura operatiunii (vanzari si cumparari de valuta), astfel:

Ø      la import se aplica diferite cote pe grupe de marfuri in functie de importanta lor economica (cote scazute pentru materii prime sau bunuri de larg consum, cote crescute pentru articole de lux etc.);

Ø      la export se aplica procente sporite, progresive pentru incurajarea exportului de produse prelucrate (in raport cu gradul de prelucrare) si neacordarea nici unei compensatii pentru exportul de materii prime (pentru descurajare);

Ø      cote de penalizare calculate pentru evitarea castigurilor foarte mari din schimburile valutare, in perioade de inflatie crescuta sau pentru procurarea de resurse financiare de la societatile straine care isi desfasoara activitatea productiva pe teritoriul tarii respective;

Ø      cote diverse determinate si aplicate in functie de interesul statului in operatiuni de import/export de capital, prestari de servicii etc.

6. Rolul actual al aurului

Rolul aurului in cadrul lichiditatii internationale a unui stat se caracterizeaza in prezent printr-un aspect contradictoriu:

pe de o parte, aurul este un activ de rezerva cert;

pe de alta parte, rezerva de aur este putin lichida deoarece in prezent nu se mai efectueaza plati in aur, deci folosirea rezervei de aur presupune transformarea lui prealabila in mijloc de plata lichid exprimat in valute efective prin operatiuni pe piata aurului.

Rolul monetar al aurului s-a redus o data cu decizia Fondului Monetar International de scoatere a sa de la baza monedei (1976). In prezent, aurul asigura o parte din rezervele sistemului bancar si ale institutiilor financiar - monetare internationale.

Faptul ca aurul nu mai este folosit ca mijloc de plata face ca detinerea sa in rezerva sa fie neproductiva, rezervele respective neputand fi plasate pentru a aduce dobanda de depozit sau de creditare. Fructificarea

depozitelor in aur are loc prin operatiuni de vanzare a aurului pe piata internationala contra unor sume in monede convertibile.

Bancile centrale continua sa isi formeze rezerve in datorita faptului ca acest tip de activ reprezinta o creanta asupra strainatatii, el putand fi usor plasat pe piata internationala a aurului. Aceasta piata, reprezentata de centre importante in Europa (Londra, Zurich, Paris), SUA (New-York, Chicago), Asia (Tokyo, Hong-Kong, Singapore), practica operatiuni la vedere si la termen, in scop economic, de tezaurizare si speculativ.

Pretul aurului rezulta in urma licitatiilor zilnice, raportul cerere/oferta si evolutia cursului dolarului avand un rol deosebit in definitivarea pretului respectiv, alaturi de costurile de productie si de transport/depozitare pe pietele internationale.