Lichiditati, echivalent de lichiditati, fluxuri de trezorerie

Lichiditati, echivalent de lichiditati, fluxuri de trezorerie

Din punct de vedere economic nici o activitate nu se poate desfasura fara suport financiar, concretizat de cele mai multa ori in bani. Din aceasta cauza este necesara definirea unor indicatori de tipul lichiditati si echivalente de lichiditati.

Rolul acestor indicatori deriva din faptul ca sarcina de baza a trezoreriei intr-o intreprindere angajata intr-un sistem complex de raporturi economice si financiare este de a asigura lichiditatile necesare tuturor obligatiilor banesti, precum si un echilibru financiar corespunzator.

1. LICHIDITATILE

Pornind de la acesti indicatori (lichiditati si echivalente de lichiditati), prin trezorerie se intelege ansamblul operatiilor banesti si financiare pe care le efectueaza o unitate patrimoniala in scopul asigurarii lichiditatilor necesare desfasurarii in bune conditii a activitatii econimice.

Din punct de vedere economic, importanta lichiditatilor si a elementelor de lichiditati rezida si din functiile pe care le indeplinesc banii[1]:

- sunt masura valorii bunurilor, lucrarilor si serviciilor, sunt parte a petrimoniului fiecarei unitati precum si a patrimoniului national;

- sunt mijloc de circulatie a bunurilor, permitand evaluarea si prin aceasta schimbul marfurilor intre vanzatori si cumparatori;

- sunt mijloc de plata si decontare a datoriilor si drepturilor intre partenerii de afaceri, precum si de decontare a sumelor cuvenite angajatilor, statului si altor organisme interne si intenationale;

- sunt mijloc de trezaurizare, atat de catre unitatile in scopul cumpararii de bunuri de folosinta indelungata cat si efectuarii de plasamente aducatoare de venituri suplimentare;

- sunt bani universali folosind la evaluarea operatiilor de comert exterior si a altor relatii externe, precum si comparatii ale diversilor indicatori in cadrul economiei nationale;

Tinand seama de importanta acestor doi indicatori (lichiditati si echivalente de lichiditati), despre care putem spune ca reprezinta mijloacele banesti ale unitatii patrimoniale, organizarea rationala a evidentei lor constituie un obiectiv primordial.

De o mare importanta in organizarea trezoreriei este si cunoasterea structurii acestor indicatori, avand in vedere locul unde se gasesc, destinatia pe care o au si modul de prezentare.

Din punctul de vedere al locului in care se gasesc, mijloacele banesti pot fi depozitate in casierie sau in conturi la banci din tara si din strainatate. Aceasta depozitare este foarte importanta pentru organizarea contabilitatii trezoreriei, deoarece in functie de ea se deschid conturi distincte.

Din punctul de vedere al destinatiei pe care o au se are in vedere o analiza disticta a mijloacelor banesti pe genuri de activitati: exploatare, investitii, finantare.

Din punctul de vedere al modului de prezentare mijloacele banesti se prezinta sub formele: numerar (bani propriu-zisi) si documente de valoare (efecte de comert, cecuri cu limita de suma, alte valori de trezorerie, etc.)

Literatura de specialitate defineste lichiditatile ca fiind numerarul, alte valori asimilate sau toate valorile care, prin natural lor, sunt imediat convertibile n bani, pentru valoarea lor nominala. In acest caz, lichiditatile ntreprinderii includ, pe langa numerarul din casierie, disponibilul din conturi la banci sau alte organisme financiare si valori de ncasat

In acelasi mod defineste lichiditatile si norma internationala IAS 7, a carei traducere oficiala n limba romana foloseste pentru categoria lichiditatilor termenul "numerar". Desi similare, notiunile nu sunt, n opinia specialistilor din domeniu, echivalente, traducerea mai adecvata a termenului englez regasindu-se n termenul "lichiditate". In continuare vom folosi acest termen, chiar si atunci cand ne referim la prevederile standardului international, ntrucat consideram ca acesta transmite semnificatia si intentia autorilor.

Norma internationala nu prevede nsa o definire clara a termenului "depozite la vedere", considerandu-se valabila acceptiunea generala grupeaza:

o       conturile din care se pot retrage sume de bani oricand

o       fara a fi nevoie de anuntarea prealabila a bancii

o       fara a suporta plata de comisioane / penalizari.

Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii nr. 82 /1991, n Romania, lichiditatile includ urmatoarele elemente de trezorerie:

numerarul n lei si n devize din casieria unitatii patrimoniale;

disponibilul din conturi la banci sau alte institutii financiare, n lei si n devize;

carnetele de cecuri cu limita de suma;

acreditive n lei si n devize;

avansurile de trezorerie;

valorile de ncasat, elemente patrimoniale de trezorerie sub forma de cecuri si efecte comerciale primite de la platitori.

Activitatile de exploatare derulate de un agent economic pun un accent deosebit pe o gestiune eficienta a elementelor de lichiditati, n vederea asigurarii unei continuitati a operatiunilor de ncasari si plati. In economia de piata, latura cea mai semnificativa si vizibila pentru fiecare entitate economica este capacitatea sa de plata, adica posibilitatea acesteia de a-si onora obligatiile la scadenta. In acest sens, necesarul de resurse materiale, umane si de alta natura trebuie modelat n functie de posibilitatile sale de a asigura echivalentul banesc si de a stinge obligatiile fata de terti.

De aceea, n ceea ce priveste gestiunea lichiditatilor, exista doua categorii de costuri, si anume: cele generate de lipsa de lichiditati si cele datorate existentei unui surplus de lichiditati.

Lipsa lichiditatilor poate avea drept consecinte imediate:

pierderea oportunitatii de a face achizitii n conditii optime;

deteriorarea imaginii societatii pentru eventualele ntarzieri de plata;

obligativitatea de a contracta mprumuturi pe termen scurt, etc.

Toate aceste consecinte atrag costuri a caror marime este greu de stabilit, pentru ca nu pot fi evaluate cu exactitate.

Detinerea de lichiditati peste necesarul curent al unitatii atrage costuri de alta natura, cum sunt:

• pierderea eventualelor dobanzi sau beneficii ce s-ar fi putut obtine prin investirea sumelor respective n activitati productive sau n diferite plasamente;
• detinerea unui volum important de lichiditati face ntreprinderea vulnerabila la instabilitatea monetara si la modificarile de paritate ntre monede.

Trebuie subliniata ideea conform careia, n gestionarea lichiditatilor, este esential sa se gaseasca acel volum al lichiditatilor pentru care suma celor doua categorii de costuri este minima.

Astfel, n conditiile unei gestiuni eficiente a factorilor de productie si a unei inflatii taratoare moderate (adica rata inflatiei anuale este sub 60%), ntre lichiditatile de care dispune o unitate economica si rentabilitatea economica poate aparea atat o relatie de interconditionare, cat si o relatie de incompatibilitate.

Relatia de interconditionare se explica prin faptul ca profiturile suplimentare obtinute prin cresterea rentabilitatii pot fi repartizate pentru finantarea de noi investitii, alaturi de alte destinatii. Acest lucru va genera o accelerare a vitezei de rotatie a capitalurilor, care va duce n final la o crestere a lichiditatilor, si din nou la un profit suplimentar pentru unitatea economica.

Relatia de incompatibilitate indica faptul ca rentabilitatea certificata de marimea profitului contabil constituie un indicator static, n timp ce lichiditatile sunt rezultatul derularii fluxurilor financiare n dinamica. In plus, profitul contabil nu reflecta doar cifra de afaceri ncasata, ci si diferenta favorabila a stocurilor, a lucrarilor sau serviciilor facturate sau valorilor potential realizabile, ceea ce duce la situatii n care societati ce nregistreaza n bilantul contabil rezultate favorabile nu au n acelasi timp si o trezorerie pozitiva, aceasta din urma depinzand de variatiile necesitatilor se finantare si de variatiile termenelor de scadenta a ncasarilor si platilor.Rezulta deci ca starea de lichiditate a ntreprinderii implica rentabilitate, dar ca rentabilitatea nu implica ntotdeauna lichiditate.

2. ECHIVALENTELE  DE LICHIDITATI

Echivalentele de lichiditati (cunoscute si sub denumirea de cvasilichiditati) sunt "plasamente pe termen scurt, foarte lichide, convertibile cu usurinta ntr-o marime determinata de lichiditati si a caror valoare nu risca sa se schimbe n mod semnificativ" . Echivalentele de lichiditati reprezinta deci investitii financiare pe termen scurt, ce sunt cumparate si vandute n general ca parte a gestiunii numerarului unei ntreprinderi, si nu ca parte a activitatilor de exploatare, de investitii sau de finantare ale acesteia.Sintetic, cele 2 conditii pe care trebuie sa le ndeplineasca sunt urmatoarele:

1. sunt imediat convertibile n sume de bani determinate;
2. sunt atat de aproape de data lor de exigibilitate, ncat un risc de schimbare a valorii datorata unei schimbari a ratelor dobanzii este nesemnificativ. In general, corespund acestei definitii numai investitiile care au o data de exigibiliate originala de cel mult trei luni.

Acest lucru este n contradictie cu practica n vigoare n anumite tari- tin sa precizeze specialistii de la PriceWatehouseCoopers - care:

• include n categoria echivalentelor de numerar toate investitiile pe termen scurt
• considera drept investitii pe termen scurt "investitiile ce au scadenta la mai putin de 12 luni de la data bilantului".[3]

Analizand definitia data de norma internationala, se ridica ntrebarea daca orice plasament este echivalent de numerar. Si daca nu, cum se stabileste diferenta ? Raspunsul este dificil de stabilit, deoarece ncadrarea diferentiata a titlurilor de plasament se face n functie de intentia cu care au fost cumparate. Daca scopul achizitionii lor a fost folosirea lor ntr-un viitor apropiat pentru efectuarea de plati, atunci ncadrarea corecta este la categoria echivalentelor de numerar.

Daca intentia a constat nsa n castigarea din diferenta de pret ntre cele doua momente (al achizitionarii si al vinderii), titlul respectiv este o investitie.

"Investitiile de capital nu sunt considerate echivalente de numerar - considera norma IAS 7 - cu exceptia cazului n care sunt, n fondul lor economic, echivalente de numerar, de exemplu, n cazul actiunilor preferentiale achizitionate n cursul unei perioade scurte naintea scadentei lor si cu o data de rascumparare specificata". [4]

In practica, ntreprinderile sunt tentate sa supradimensioneze elementele de trezorerie, deoarece o trezorerie pozitiva este favorabila imaginii firmei. Verificarea corectitudinii ncadrarilor elementelor amintite se poate face doar n timp, adica prin compararea practicilor trecute ale ntreprinderii. Daca se observa ncadrarea n mod repetat n categoria echivalentelor de lichiditati a unor titluri de plasamente ce ulterior s-au dovedit neutilizate / nenecesare pentru efectuarea de plati, etc, atunci exista motive ntemeiate pentru considerarea incorecta dimensionarea trezoreriei.

Tocmai pentru nlaturarea acestor comportamente, norma contabila britanica, revizuita n 1996, retine drept elemente de trezorerie doar lichiditatile, nu si echivalentele de lichiditati.

Scopul detinerii echivalentelor de lichiditati este de a face fata angajamentelor de trezorerie pe termen scurt, si exclude utilizarea lor n scopul realizarii unor obiective de plasament.

In ceea ce priveste mprumuturile bancare, ce sunt, n principiu, elemente ale activitatilor de finantare, mprumuturile pe termen scurt rambursabile la vedere, acordate prin conturile curente (descoperirile de cont), sunt incluse, n unele tari, n categoria lichiditatilor si echivalentelor de lichiditati. Asa cum stabileste norma internationala, o caracteristica a acestor aranjamente bancare este faptul ca soldul bancar fluctueaza deseori ntre disponibil si descoperit.

Art. 7.05 al lucrarii "Sa ntelegem IAS-urile" aduce lamuriri necesare si pertinente: "Modificarile valorilor investitiilor n titluri de creanta, altele decat modificarile n ceea ce priveste solvabilitatea, rezulta din schimbarile ratei dobanzii. O estimare precisa a fluctuatiilor ratei dobanzii este rareori posibila. In mod evident, cu cat este mai scurta scadenta unui titlu de creanta, cu atat este efectul asupra valorii lui datorat unei modificari n ratele dobanzii. IAS 7 presupune ca modificarile ratelor ar avea n mod normal un efect nesemnificativ asupra valorii unui titlu ce are o scadenta de trei luni sau mai putin de la data achizitiei lui de catre o ntreprinder. Cu toate acestea, cele trei luni mentionate n standard nu trebuie vazute ca o cerinta absoluta. Se poate adopta o politica de includere a investitiilor cu scadenta initiala mai mare de trei luni, daca circumstantele o cer. Un exemplu n aceasta privinta ar fi stabilitatea ratei dobanzii, cu variatii nesemnificative ale acesteia pe termen lung. In astfel de circumstante, o ntreprindere poate justifica o politica de considerare a unei investitii ntr-un titlu de creanta, cu o scadenta initiala (adica scadenta la data achizitiei de catre ntreprindere) putin mai mare de trei luni, ca echivalent de numerar. O ntreprindere trebuie sa prezinte componentele numerarului si ale echivalentelor de numerar si efectul oricarei modificari n politica de determinare a componentelor acestora." [5]

B.1. Titlurile de plasament si provizioanele pentru depreciere

Titlurile de plasament sunt titluri achizitionate de pe piata financiara in vederea realizarii unui castig pe termen scurt sau pentru protejarea unor lichiditati disponibile temporar.

Principalele caracteristici ale titlurilor de plasament sunt:

pot fi achizitionate de pe o piata organizata sau neorganizata;

au o valoare nominala, o valoare de intrare in patrimoniu si o valoare de piata;

perioada de detinere a acestora nu depaseste de regula un an, spre deosebire de titlurile de participare a caror posesiune este durabila;

de cele mai multe ori achizitia lor are un caracter speculativ;

prin achizitionarea de titluri de plasament se urmareste fie conservarea treoreriei prin utilizarea temporara a unei parti din disponibilitati, fie rentabilizarea plasamentelor prin cresterea veniturilor percepute (dobanzi, dividende, realizarea unui plus de valoare cu ocazia revanzarii).

Titlurile de plasament pot conferi un drept de proprietate (actiunile) sau un drept general de creanta (obligatiunile). In cateoria acestora pot fi incluse:

- actiuni si obligatiuni achizitionate de societate;

- actiuni si obligatiuni emise si rascumparate de societate;

Actiunea este un inscris de valoare ce dovedeste perticiparea detinatorului la capitalul societatii comerciale emitente a titlului si pe baza careia posesorul are dreptul sa incaseze o cota corespunzatoare din profitul net repartizat al societatii respective sau este obligat sa suporte o parte din pierdere .

In structura titlurilor de plasament sunt incluse si actiunile proprii rascumparate temporar in vederea atribuirii salariatilor societatii, regularizarii cursului la bursa sau reducerii capitalului social(in general in conditii de criza economica).

Obligatiunile sunt titluri cu venit fix (dobanda), emise si vandute de o societate pe actiuni, cu scopul de a obtine un imprumut pentru o scurta perioada de timp.

Sunt incluse in categoria titlurilor de plasament si acele obligatiuni achizitionate cu scupul de a plasa temporar lichiditati si de a incasa o dobanda, precum si propriile obligatiuni rascumparate de pe piata, care vor fi anulate.

Conform legii 31/1990 societatile comerciale pe actiuni pot emite obligatii la purtator sau nominative pentru o suma care sa nu depaseasca ¾ din capitalul social varsat si existent celui din ultimul bilant aprobat (art. 162).

In cazul in care obligatiile fac obiectul unei oferte publice, definite ca atare de Legea 52/1994, emiterea si tranzactionarea lor sunt supuse acestei legi, iar valoarea nominala a unei obligatiuni este de 25000 lei.

Valoarea nominala a unei obligatiuni convertibila in actiuni va trebui sa fie egala cu cea a actiunilor. (Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.32 din 16 iulie 1997 pentru modificarea si completarea Legii 32/1990 privind societatile comerciale).

Anularea titlurilor proprii rascumparate in cazul actiunilor presupune reducerea concomitenta a capitalului social cu valoarea nominale a actiunilor anulate.

Diferentele ce apar intre valoarea nominla si cea de rascumparare influenteaza in general rezervele unitatii.

In cazul obligatiunilor, se va anula imprumutul obtinut initial prin emisiunea si vanzarea lor, iar diferentele obtinute intre cele doua reprezinta venituri si cheltuieli financiare.

La inchiderea exercitiului, titlurile de plasament se vor evalua si reflecta in contabilitate "la valoarea de intrare in patrimoniu, respectiv valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii" , in contextul aplicarii principiului prudentei.

Pentru diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare se va lua decizia constituirii, suplimentarii sau diminuarii provizioanelor pentru deprecierea titlurilor de plasament, daca se considera ca deprecierea este ireversibila.

Pentru diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare, titlurile de plasament se mentin la valoarea lor de intrare cu mentiunea ca, daca in exercitiile precedente au fost constituite provizioane pentru deprecierea lor, atunci acestea se vor anula.

Din categoria alte elemente de trezorerie fec parte bonurile negociabile pe termen scurt sub forma hartiilor de valoare emise de Ministerul Finantelor si alte bonuri si certificate emise de societati si institutii financiare.

B.2. Creditele pe termen scurt

In conditiile in care societatile comerciale au un capital redus comparativ cu necesitatile lor, creditul reprezinta o sursa principala de completare a resurselor proprii. Gestionarea zilnica a trezoreriei intreprinderii implica aparitia fie a unui excedent, fie a unui deficit de disponibilitati pe termen scurt.

Excedentul de trezorerie da posibilitatea efectuarii unor plasamente temporare, prin care se urmareste atat conservarea lichiditatilor in conditii de inflatie, cat si obtinerea unor castiguri suplimentare prin dobanzi.

Deficitul temporar de trezorerie generat de cauze structurale si conjuncturale necesita gasirea unor mijloace de echilibrare prin apelarea la credite pe termen scurt.

Sub denumirea generica de credite pe termen scurt sunt grupate toate imprumuturile de care poate beneficia o societate pentru perioade scurte de timp(sub un an).

Potrivit metodologiei contabile din Romania creditele pe termen scurt sunt elemente structurale ale trezoreriei ce se prezinta sub urmatoarele forme:

- credite obtinute pe baza creantelor comerciale;

- credite de trezorerie.

Credite obtinute pe baza creantelor comerciale

Aceste credite apar in cazul decontarilor intre terte persoane juridice realizate prin intermediul efectelor comerciale cum sunt: cecurile, biletele la ordin, cambiile.

La nivelul intreprinderii, efectele primite de la clienti se regasesc in cadrul elementelor patrimoniale "valori de incasat", utilizarea acestora avand ca avantaj posibilitatea convertirii lor in mijloace banesti chiar si inainte de scadenta.

Pentru a acoperi divese nevoi ale intreprinderii, aceasta poate apela la aceste credite prin scontarea lor la o banca. In momentul in care sunt remise spre scontare efectele comerciale se ragasesc ca element distinct in cadrul elementelor de trezorerie.

Scontarea este operatiunea prin care se incaseaza de la banca, inainte de scadenta, un efect comercial[8]. Aceasta operatiune este echivalentul unui credit acordat pentru perioada care a ramas pana la scadenta, data la care banca urmeaza sa incaseze de la platitor contravaloarea efectului.

Ca orice tip de credit si aceste credite sunt purtatoare de dobanda. Astfel, persoana juridica ce solicita incasarea in avans a efectului comercial va primi valoarea nominala a titlului din care s-a dedus taxa de scont si comisioanele bancare (agio).

Durata maxima pentru care se acorda un astfel de imprumut este de regula de 90 de zile.

Exista si situatii in care efectele sunt trase asupra unor clienti care prezinta un grad de risc mai ridicat si pe care banca nu si-l poate asuma. Pentru a se evita astfel de situatii, societatea poate negocia cu banca un anumit plafon in cadrul caruia sa se realizeze operatiunile de scontare.

Creditele de trezorerie au ca scor asigurarea unei trezorerii curente echilibrate a intreprinderilor, atunci cand creditele obtinute prin scontarea efectelor comerciale nu sunt suficiente sau chiar nu exista si cand nevoile de acoperit prin astfel de credite sunt date de decalajul existent intre incasarile si platile perioadei.

In practica economica romaneasca regasim aceste credite sub doua forme, si anume: credite prin contul curent si credite bancare pe termen scurt[9].

Creditul prin contul curent consta in negocierea cu banca a unui plafon de creditare direct prin contul curent atunci cand disponibilitatile din acesta nu sunt suficiente pentru realizarea integrala a platilor.

Acest tip de credit se regaseste sub denumirea de credit in limita plafonului sau linie de credit si prezinta avantajul ca se obtine printr-o tehnica bancara operativa, ceea ce permite trezoreriei o elasticitate functionala, oferind intreprinderii sa faca fata deficitului de lichiditati pentru o perioada foarte scurta de timp, lichiditati necesare pentru plata furnizorilor, a personalului, sau a unor impozite si taxe.  Creditul prin contul curent se concretizeaza sub forma soldului final creditor al contului curent si prezinta pentru intreprindere avantaje, ca urmare a supletei in utilizare.

Din punctul de vedere al bancii, acest credit prezinta un grad ridicat de risc, deoarece poate fi influentat de factori interni sau externi cum ar fi: crestera salariilor, vanzari curente realizate in pierdere, insolvabilitatea clientilor, pierderi din produse sau marfuri, precum si faptul ca aceste credite pot fi cu usurinta orientate spre alte destinatii dacat cele pentru care au fost acordate initial.

Din acest motiv, bancile practica o mare prudenta in acordarea si derolarea acestui tip de credite, inclusiv o rata mai ridicata a dobanzii. Credite bancare pe termen scurt prin cont special de imprumut sunt acordate de banca pe o perioada de cal mult un an.Aceste credite sunt acordate printr-un cont separat de contul curent si sunt folosite in completarea resurselor proprii ale agentilor economici pentru:

- diferente dintre totalul stocurilor si platilor (cheltuielilor), pe de o parte, si totalul resurselor si incasarilor, pe de alta parte;

- stocuri, cheltuieli si alte active constituite temporar din cauze justificate;

- stocuri sezoniere de materii prime si produse de provenienta agricola.

Creditele pe termen scurt sunt purtatoare de dobanda, dobanzile calculate de banca pentru diferitele categorii de credite pe termen scurt acordate societatii si neachitate sunt evidentiate intr-un cont special nimit "dobanzi de platit". Acest caz este specific societatilor care nu pot achita dobanda pana la sfarsitul perioadei de referinta.Trebuie tinut cont de faptul ca valoarea acestor dobanzi de platit va diminua lichiditatile unei perioade viitoare.

B.3. Alte valori gestionate in conturile de trezorerie

In categoria generica "alte valori" sunt incluse elementele structurale ale trezoreriei sub forma de timbre fiscale si postale, bilete de tratament si odihna, tichete si bilete de calatorie, tichete de masa si alte valori pastrate in casieria unitatii.

Aceste valori se procura de catre societate de la furnizori autorizati, iar evidenta lor se tine la nivelul valorii lor nominale.

Influenta altor valori din casieria unitatii asupra volumului de lichiditati nu este majora, ele au o pondere mica in totalul valorilor de trezorerie si sunt folosite in generel, pentru nevoile proprii de derulere in bune conditii a activitatii de exploatare..Fac exceptie de la aceasta regula unitatile economice in care folosirea acestor valori este impusa de desfasurarea activitatii de exploatare cum ar fi: unitatile de tratament si odihna pentru bilete de odihna si tratament si tichete de masa, societatile de transport intern si international pentru bonuri valorice pentru carburanti, etc.

O particularitate a operatiunilor cu "alte valori" de trezorerie o constituie faptul ca au efect anticipat asupra lichiditatilor prin realizarea de plati partiale sau totale inaintea producerii evenimentului consumator de asemenea valori.

O problema importanta care apare in conditiile cresterii generale a preturilor conta in platile suplimentare ce pot sa apara la anumite valori valori gestionate in casieria unitatii cum sunt: timbrele fiscale, judiciare si postale, biletele de calatorie, bunurile valorice pentru carburanti.

3. FLUXURILE  DE TREZORERIE

C.1. Conceptul de flux si categorii de fluxuri

"O unitate patrimoniala trebuie privita si perceputa ca o structura vie plasata n centrul vietii economice, n cadrul careia se desfasoara un sistem complexsi dynamic de fluxuri de intrare si fluxuri de iesire"

Cantitatile de bunuri si servicii cumparate n decursul unei perioade vor fi denumite fluxuri de intrare, iar produsele si serviciile vandute n aceeasi perioada de timp vor fi fluxri de iesire. Fiecare din fluxurile de intrare si iesire corespunzatoare proceselor de schimb implica doua miscari de sens opus: una generata de transferal de bunuri si servicii, iar alta de transferal de moneda sau de modificari ale datoriilor si creantelor, adica fluxuri financiare. Constatam astfel ca un flux real de intrare are correspondent un flux financiar de iesire si invers, un flux real de iesire corespunde unui flux financiar de intrare. (vezi figura 1)

Conceptul de flux se poate defini ca "reprezentand toate miscarile generate de operatiunile economico-financiare ce vor avea impact, fie imediat, fie ulterior, asupra trezoreriei ".[11]

Conceptul poate fi mai usor nteles poate recurgand la comparatia cu conceptual "non-flux", care presupune eliminarea acelor miscari contabile care sunt neuter fata de trezorerie, cum sunt: variatia stocurilor, productia de imobilizari, constituirea de provizioane si calculul amortizarilor, reevaluarea activelor, etc.

C.2. Precizari si clasificari ale fluxurilor de trezorerie

Conform normei internationale IAS 7, expresia fluxuri de trezorerie desemneaza ansamblul intrarilor si iesirilor de lichiditati sau de echivalente de lichiditati.

Fluxurile de trezorerie exclud miscarile ntre elementele care constituie lichiditati sau de echivalente de lichiditati, pentru ca aceste componente fac parte din gestiunea trezoreriei ntreprinderii. "Or, un tablou al fluxurilor de trezorerie trebuie sa prezinte intrarile sau iesirile de fonduri generate de activitatile de exploatare, de investitii si de finantare. Cat priveste gestiunea trezoreriei, aceasta cuprinde plasamentul excedentelor de lichiditati n echivalente de lichiditati.

In opinia profesorului Iuliana Tugui, fluxul consta n "orice modificare ce are loc n urma unei operatiuni economico-financiaredintr-o unitate si care influenteaza structura sau valoarea

elementelor patrimoniale, indifferent de efectul asupra trezoreriei." Pentru ca fluxurile influenteaza patrimonial, autoarea subscrie la conceptul de flux patrimonial, dar sustine gruparea acestora n: fluxuri reale, fluxuri financiare (ce reunesc fluxurile de trezorerie si fluxurile decalate) si fluxuri neutre sau de rectificare.

Toate acestea sunt prezentate n figura 2.

Fluxurile de trezorerie sunt deci o parte a ansamblului fluxurilor financiare dintr-o unitate economica, respectiv cele cu efect imediat asupra trezoreriei. Putem afirma ca n cea mai mare parte, operatiunile ce au loc n perimetrul unei ntreprinderi influenteaza direct sau indirect, imediat sau ulterior, trezoreria acestuia. Exemple n acest sens avem:

aportul n bani la capitalul social (varsarea acestuia)

cumpararea de utilaje

cumpararea de materii prime, materiale, marfuri si alte active circulante

vanzarea produselor finite

executarea de lucrari sau prestarea de servicii

plata datoriilor fata de personal, stat,

organisme sociale, banca

reactivarea unor clienti

operatiuni cu actionarii si asociatii

achizitia de valori mobiliare sau titluri de participare

avasurile acordate spre decontare, justificarea avansurilor

contractarea de credite pe termen scurt sau lung, etc

Nu genereaza asemenea influente asupra trezoreriei operatiuni cum sunt:

aportul n natura al actionarilor

operatiunile de reportare si repartizare a rezultatului

operatiunile de reevaluare a patrimoniului

constituirea de amortizari si provizioane

anularea provizioanelor constituite anterior

parte din operatiunile specifice realizarii de investitii n regie

consumul de materii prime si materiale auxiliare

operatiuni specifice obtinerii productiei, determinarii costurilor effective si a productiei n curs

descarcari de gestiune

plusuri de inventar

minusuri la inventar neimputabile

operatiuni de compensari ntre parteneri

operatiuni specifice determinarii si nregistrarii plusurilor si minusurilorpotentiale de valoare la elemente patrimoniale exprimate n valuta.

In ceea ce priveste locul central pe care l ocupa lichiditatile In administrarea operationala a unei activitati, precum si asupra modului n care sunt reflectate fluxurile de numerar, L.A. Bernstein face urmatoarele precizari:

Unele fluxuri sunt prezentate n mod simplificat pentru ntelegerea mai usoara a relatiilor (spre exemplu, debitele sunt prezentate ca surse directe de numerar, dar n realitate, ele pot fi amanate temporar, ceea ce va duce si la o ntarziere a platilor pentru achizitia bunurilor si serviciilor);

Intrarile si iesirile au un grad nalt de intercorelare. Disfunctionalitatea unei parti a sistemului poate afecta ntregul sistem, iar ncetarea vanzarilor afecteaza transformarea produselor finite n lichiditati, ceea ce duce la scaderea "rezervelor" de numerar. Incapacitatea de a completa aceste "rezerve" din alte surse , cum sunt capitalurile proprietarilor, debite sau mprumuturi, poate duce la ncetarea activitatii de productie, si implicit, la pierderea vanzarilor viitoare;

Singura sursa operational lichiditati este vanzarea de produse finite, care este reprezenta n schema ca o acumulare a tuturor cheltuielilor. Astfel, prin vanzare, marja de profit va spori ncasarile de numerar, ceea ce pune n evidenta relatia de dependenta ntre marja si ncasari, n sensul ca, cu cat aceasta marja va fi mai mare / mica, cu atat ncasarile vor creste /scadea.

Detinerea de numerar nu asigura profit sau asigura un profit foarte scazut, iar uneori, n situatiile de crestere a preturilor, numerarul nregistreaza chiar o scadere a puterii de cumparare.Totusi, detinerea unei parti din valoarea activelor sub forma de lichiditati reprezinta, din perspectiva comerciala, cea mai mica expunere la risc. Astfel, conducerea unei unitati trebuie sa decida asupra investirii numerarului n active sau cheltuieli, tinand cont de urmatoarele riscuri posibile:

Riscul implicat de conversia numerarului n investitii temporare este mai mic decat riscul implicat de angajarea activului n active pe termen lung, care se platesc n rate sau n stocuri;

Investirea numerarului n diferite active sau costuri pentru crearea si comercializarea unui nou produs implica un risc serios privind recuperarea acestui numerar la valoarea la care a fost investit.

Conducerea unitatii trebuie sa decida asupra modului de utilizare a numerarului neangajat ("fluxul de numerar liber"), acesta reprezentand diferenta dintre ncasarile totale de numerar si partea angajata pentru achizitia de stocuri, plata dividendelor, cheltuieli de capital sau rambursare a datoriilor.

Conform normei internationale IAS 7, "situatia fluxurilor de numerar trebuie sa prezinte fluxurile de numerar din cursul perioadei, clasificate in activitati de exploatare, investitie si finantare".[13]

A. Activitatile de exploatare - sunt principalele activitati generatoare de venituri ale ntreprinderii, precum si alte activitati ce nu sunt de investitie sau de finantare.

Informatiile referitoare la fluxurile de trezorerie generate de activitatea de exploatare ne arata masura n care ntreprinderea genereaza prin exploatarea sa un surplus de trezorerie care sa fie utilizat pentru rambursarea datoriilor, efectuarea de noi investitii, mentinerea capacitatii de exploatare.

IAS 7 nu defineste strict termenul de "activitati de exploatare", datorita faptului ca fiecare ntreprindere are alte activitati n categoria exploatarii. Achizitia de titluri de plasament face parte, pentru societatile de valori imobiliare, din ciclul exploatarii, nsa pentru o societate industriala, din activitatea de investitie.

Totusi, norma prezinta o lista cu exemple de fluxuri aferente activitatilor de exploatare, printre care se regasesc [14]:

a)     ncasarile de numerar din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii;

b)     ncasarile n numerar provenite din redevente, onorarii, comisioane si alte venituri;

c)      platile n numerar effectuate catre furnizorii de bunuri si prestatorii de servicii;

d)     ncasarile si platile n numerar ale unei societati de asigurare pentru prime si daune, anuitati si alte beneficii generate de politele de asigurare;

e)     platile n numerar sau restituirile de impozit pe profit, cu exceptia cazului n care ele pot fi identificate n mod specific cu activitatile de investitie si finantare;

f)        ncasarile si platile n numerar provenite din contracte ncheiate n scopuri de plasament sau tranzactionare.

Fluxurile de numerar provenite din activitati de exploatare sunt derivate, n primul rand, din principalele activitati producatoare de venit ale ntreprinderii, rezultand n general din tranzactiile si evenimentele care intra n determinarea profitului sau pierderii nete. "Fluxurile de numerar din dobanzi si dividende ncasate sau platite pot fi clasificate ca activitati de exploatare, de investitii sau de finantare. Impozitul pe profit se clasifica, n general, ca activitate de exploatare

De retinut faptul ca o tranzactie poate include fluxuri de numerar care sunt clasificate diferit. De exemplu - ilustreaza norma - cand rambursarea n numerar a unui mprumut include atat dobanda, cat si principalul, elementul dobanda poate fi considerat aferent activitatii de exploatare, iar elementul de capital, drept activitate de finantare.

Platile n numerar facute de un beneficiar al activului nchiriat pe baza unui contract de leasing operational trebuie incluse n fluxurile de numerar ce provin din activitati de exploatare; cu toate acestea, proportia platilor facute conform unui contract de leasing financiar ce reduce datoria trebuie clasificate ca o activitate de finantare, n timp ce acelea ce nu reduce datoria trebuie clasificate n concordanta cu politica ntreprinderii n ceea ce priveste clasificarea platii dobanzii.

De remarcat faptul ca reglemetarile contabile din SUA nu permit ncadrarea componentelor unui flux n activitati diferite, ci se nregistreaza ambele n categoria activitatii predominante.

In ceea ce priveste ncadrarea unui element n una din cele trei categorii mentionate, regulile nu sunt strict delimitate, dupa cum se observa din Art. 15 al normei internationale IAS 7. In general, acest lucru depinde de natura activitatii care este considerata a fi sursa predominanta a fluxurilor de numerar pentru elemental respectiv.

Spre exemplu, valorile mobiliare si titlurile de credit detinute pentru scopuri de tranzactionare sau plasament, sunt similare n aceasta situatie stocurilor de marfuri achizitionate special pentru a fi revandute, iar fluxurile pe care le produc, sunt considerate aferente activitatii de exploatare.

B. Activitatile de investitii - cuprind intrarile si iesirile de active imobilizate si de plasamente pe termen scurt.

Asa cum se arata n Art. 16 [16], "prezentarea separata a fluxurilor de numerar provenite din activitati de investitie este importanta deoarece fluxurile de numerar reprezinta masura n care cheltuielile au servit obtinerii de resurse menite a genera viitoare venituri si fluxuri de numerar

Exemple de fluxuri provenind din activitatea de investitii sunt:

plati / ncasari privind achizitionarea, respectiv vinderea de imobilizari (inclusiv costurile de dezvoltare capitalizate si constructia, n regie proprie, a imobilizarilor corporale)

plati / ncasari privind achizitionarea, respectiv vinderea de titluri de plasament (cu exceptia celor care sunt echivalente de lichiditati)

acordarea / recuperarea de mprumuturi altor , respectiv de la alte societati (exceptie vor face institutiile financiare, pentru care aceasta operatie apartine exploatarii)

platile, respectiv ncasarile aferente contractelor futures, forward, pe optiuni sau swap, n afara cazului cand acestea sunt detinute n scopuri de plasament sau cand platile / ncasarile sunt clasificate ca fiind activitati de finantare. Ori de cate ori asemenea contracte stabilesc acoperirea riscului pentru o pozitie identificabila, fluxurile de numerar ce decurg din contract trebuie sa fie clasificate mpreuna cu acelea ale pozitiei ce este asigurata mpotriva riscurilor, precizeaza utimul paragraf al articolului 16[17].

In general, platile aferente activitatii de investitii includ avansuri si alte sume platite la data cumpararii sau curand dupa aceea. "Achizitionarea unui activ prin ndatorare directa de la vanzator este o tranzactie ce nu are natura de numerar, care trebuie sa fie exclusa din situatia fluxurilor de lichiditati, dar prezentata ntr-o nota n situatiile financiare", dupa cum explica expertii PriceWaterhouseCoopers [18]. "Platile ulterioare sunt iesiri de numerar cu caracter investitional ".

Exista nsa si abordari diferite ale aspectului mentionat la nivelul diferitelor standarde nationale, potrivit carora platile ulterioare sunt iesiri de finantare si nu investitionale. Abordare sustinuta de exemplul din IAS 7 , Anexa 1, ce pare a recomanda punctul de vedere ca platile sumei initiale ale contractului de leasing fin sunt clasificate ca o activitate de finantare. "Noi credem ca exemplele din Anexa 1 sunt inconsecvente cu standardul nsusi", afirma colectivul redactional amintit.[19]

C. Activitatile de finantare - cuprind operatiile care modifica volumul si structura capitalurilor proprii si mprumutate. Exemple de fluxuri de lichiditati aferente activitatii de finantare, conform normei intarnationale sunt:

ncasari din majorarea de capital social n numerar

plati n numerar privind rambursarile de capital social

ncasarile n numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanta, a mprumuturilor, datoriilor neasigurate, obligatiunilor, ipotecilor si a altor mprumuturi pe termen scurt sau lung;

rambursari n numerar ale unor sume mprumutate

platile n numerar efectuatede locatar pentru reducerea obligatiilor aferente unui contract de leasing financiar

II.3. Norme nationale si internationale de reglementare a fluxurilor de trezorerie

"Armonizarea internationala se profileaza cu claritate la orizont, si a devanit deja miza unei aprige compatitii intre diferitele conceptii dominante care se opun la ora actuale in lume"[20].

In ultimul timp,s-au realizat progrese evidenta pe linia armonizarii si si normalizarii sistemelor contabile, ca urmare a crearii unei institutii internationale cu sarcini precise si obiective clare referitoare la sistemul contabil, si anume Comitetul pentru Standardele Internationale de Contabilitate (IASC).

In majoritatea tarilor, dupa 1990, s-a introdus ca document contabil de sinteza "Tabloul fluxurilor de trezorerie", ca o necesitate practica de informare a utilizatorului despre situatiile financiare.

La nivel regional, tabloul fluxurilor de trezorerie nu a fost aprobat ca o problema de sine statatoare, ci s-a mers mai mult pe preluarea unor practici ale altor state si adaptarea acestora in cazul unei tari date.O astfel de situatie a aperut la nivel european, unde directivele a IV-a si a VII-a nu au abordat problema tablourilor de finantare nici la nivel de conturi individuale, nici la nivelul grupului de societati.

a.) Reglementari ale fluxurilor de trezorerie la nivel international

La nival international, fluxurile de trezorerie au fost avute in vedere de activitatea de standardizare (normalizare) a contabilitatii tocmai din dorinta de a pune la dispozitia utilizatorilor de situatii financiare informatii despre capacitatea intreprinderii de a face fata platilor pe termen scurt si mediu din fluxurile de disponibilitati generate din desfasurarea activitatii sale.

Doua dintre standardele contabile emise de IASC fac trimitere directa la fluxurile de trezorerie, si anume: IAS 1 "Prezentarea situatiilor financiare" si IAS 7 "Situatiile fluxurilor de trezorerie".

Conform cerintelor IAS 1, componentele situatiilor financiare sunt:

Bilantul;

Contul de profit si pierdere;

O situatie care sa reflecte fie:

(i) toate modificarile capitalului propriu

(ii) toate modificarile capitalului propriu, altele dacat acelea provenind din tranzactii de capital cu proprietarii si distribuiri catre proprietari;

Situatia fluxurilor de numerar;

Politicile contabile si notele explicative.

Nota: In toate situatiile financiare ale intreprinderii se solicita utilizarea contabilitatii de angajamente, cu exceptia "informatiilor privind fluxurile de numerar".

Acolo unde se trateaza problema structurii si continutului fluxurilor de numerar IAS 1 face trimitere la IAS 7, care detaliaza toate aspectele cu privire la tabloul fluxurilor de trezorerie

Norma internationala IAS 7 denumita "Situatia fluxurilor de trezorerie" din punctul de vedere al lucrarii de fata, prezinta interes deosebit de mare datorita urmatoarelor aspecte:

Obiectivul normei

Informatiile ce vizeaza fluxurile de trezorerie ale unei intreprinderi sunt folositoare utilizatorilor situatiilor financiare, deoarece ele ofera acestora o baza de evaluare a capacitatii intreprinderii de a genera elemente de trezorerie si echivalente de trezorerie.

Obiectivul acestei norme este de a impune furnizarea unei informatii asupra istoricului evolutiei trezoreriilor si a echivalentelor de trezorerie ale unei intreprinderi prin intermediul unui tablou al fluxurilor de trezorerie.

In tara noastra, aplicabilitatea normei IAS 7 survine in contextul reglementarilor emise prin OMF 94.

Campul de aplicare

Cerinta expresa a normei IAS 1 cu privire la componentele si continutul situatiilor financiare este subliniata de norma IAS 7 care specifica faptul intreprinderea trebuie sa intocmeasca un tablou al fluxurilor de trezorerie, in conformitate cu dispozitiile definite de prezenta norma, si trebuie sa-l prezinte ca o parte integranta a situatiilor financiare, pentru fiecare exercitiu ce solicita prezentarea situatiilor financiare.

Intreprinderile au nevoie de elemente de trezorerie, pentru a-si conduce activitatile, pentru a achita obligatiile si pentru a asigura o rentabilitate pentru investitorii lor..Ca atare, prezenta norma impune ca toate intreprinderile sa prezinte un tablou al fluxurilor de trezorerie. Asadar, aplicabilitatea acestor reglementari este obligatorie pentru toate intreprinderile, indiferent de natura activitatilor, chiar daca numerarul constituie un produs al acestora (in cazul societatilor financiare).

Informatiile despre fluxurile de numerar permit utilizatorilor de situatii financiare sa stabileasce capacitatea unei intreprinderi de a genera numerar si echivalente de numerar,dar si de a evalua si compara valoarea valoarea fluxurilor de numerar intre diferite intreprinderi .

In ceea ce priveste prezentarea situatiei fluxurilor de numerar, intreprinderea trebuie sa o realizeze pentru perioada de raportare in mod separat pe activitati de exploatare, de investitii si de finantare, intr-o maniera care sa corespunda cel mai bine activitatii sale.

Fluxurile de numerar considerate ca apartinand activitatii de exploatare sunt cele care deriva din principalele activitati producatoare de venit ale intreprinderii, in timp ce fluxurile de numerar incluse in activitatea de investitii se refera la masura in care cheltuielile au fost facute pentru operatiuni menite sa genereze venituri si fluxuri de numerar in viitor. In mod similar, in activitatea de finantare sunt incluse fluxurile de numerar ce provin sau care vor fi rambursate finantatorilor intreprinderii.

Standardul precizeaza faptul ca fluxurile de numerar ce provin din tranzactiile efectuate in valuta trebuie inregistrate in moneda de raportare a intreprinderii, prin aplicarea asupra valorii in valuta a cursului de schimb dintre moneda de raportare si valuta, la data fluxului de numerar.

In cazul in care este vorba de o sucursala din strainatate fluxurile de numerar ale acesteia trebuie convertite la cursurile de schimb dintre moneda de raportare si valuta, la data fluxului de numerar.

b.) Cadrul de organizare a fluxurilor de trezorerie din Romania

Pe parcursul anilor de tranzitie, in Romania s-a discutat despre fluxuri de trezorerie, de cele mai multe ori sub forma asa-zisului "cash-flow", utilizat ca un criteriu de evaluare a unei afaceri, a unui proiect sau a unei intreprinderi.

Ordinul Ministerului Finantelor nr. 94 din 29 Ianuarie 2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele internationale de Contabilitate, structureaza aceste reglementeri contabile pe cinci capitole, si anume:

Reglementari privind contabilitatea si situatiile financiare ale intreprinderii;

Planul de conturi general;

Formatul Bilantului ;

Contului de profit si pierdere ;

Situatiei fluxurilor de trezorerie 

Situatiei modificarii capitalului propriu si exemple de prezentare a notelor explicative;

Exemplu de corespondenta a planului de conturi general cu formatul bilantului si cu contul de profit si pierdere;

Explicarea unor termeni utilizati si colaterali acestora.

Deasemenea, Ordinul 94 stabileste o serie de conditii referitoare la aplicarea "Reglementarilor contabile armonizate", si anume:

o   Aplicarea se face impreuna cu Legea contabilitatii nr. 82/1991 si cu Standardele Internationale de Contabilitate, incepand cu situatiile financiare ale anului 2000.

o   Reglementarile de armonizare (paragraful 3.2) include situatia fluxurilor de trezorerie in categoria situatiilor financiare anuale, alaturi de Bilant, Contul de Profit si Pierdere, Notele explicative si alte documente de sinteza.

o   Conform paragrafului 3.3 situatiile financiare anuale trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, a performantei, a modificarilor capitalului propriu si a fluxurilor de trezorerie pentru respectivul exercitiu financiar.

o   In ceea ce priveste auditarea situatiilor financiare, inclusiv a situatiei fluxurilor de trezorerie, in conformitate cu standardul International de Audit nr. 720, constituie o obligativitate pentru toate societatile comerciale care fac obiectul aplicarii reglementarilor armonizate aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate, iar neaplicarea acestora va atrage dupa sine obtinerea unei opinii de audit cu rezerve.