MECANISMUL CURSULUI VALUTAR

MECANISMUL CURSULUI VALUTAR

1. Conceptul de curs valutar

Cursul valutar reprezinta raportul de schimb intre doua valute care se compara in cadrul mecansimului cursului de schimb.

Pe plan international, simbolizarea monedelor nationale se realizeaza printr-o denumire cu 3 litere (primele doua semnifica tara emitenta, iar a treia - denumirea monedei respective).

EXEMPLU: USD (United States Dollar - dolar american), JPY (Japan Yen - yen japonez), CHF (Confederation Helvetique Franc - franc elvetian) etc.

Modalitatea de exprimare a cursului valutar este: 3,5412/684 EUR/RON (sau 1 EUR = 3,5412/684 RON). EUR se numeste valuta de baza (valuta cotata), iar RON valuta cotanta.

3,5412 EUR/RON reprezinta cursul la cumparare (BID). El este privit prin prisma operatorilor pe piata valutara (care actioneaza in calitate de intermediari) si este cursul la care acestia cumpara valuta cotata (EUR) contra valutei cotante (RON).

3,5684 EUR/RON reprezinta cursul la vanzare (ASK), fiind cursul la care intermediarul pe piata valutara vinde valuta cotata (EUR) contra valutei cotante (RON).

Diferenta intre cursul la cumparare si cel la vanzare (= 0,0272 = 272 puncte) se numeste marja (spread) si reprezinta castigul intermediarului deoarece el cumpara la un curs mai scazut si vinde apoi la un curs mai ridicat. Intotdeauna, cursul la cumparare practicat de intermediar este mai mic decat cursul la vanzare al acestuia.

Pentru clientii de pe piata valutara care adreseaza intermediarilor ordine de vanzare/cumparare, cursurile de schimb trebuie privite invers decat din punctul de vedere al intermediarilor. Ceea ce pentru intermediar reprezinta curs la cumparare, pentru client este curs la vanzare, iar cursul la vanzare al intermediarului este curs la cumparare pentru client.

In practica internationala se intalnesc urmatoarele modalitati de cotare

à cotarea directa (incerta) prin care se determina numarul de unitati de moneda nationala ce revine la o unitate de moneda straina. Aceasta cotatie se exprima prin raportul:

EXEMPLU: in Romania: 1 EUR = 3,5513/62 RON.

Aceasta modalitate de cotare se intalneste in majoritatea tarilor.

à cotarea indirecta (certa) prin care se determina numarul de unitati de moneda straina ce revine la o unitate de moneda nationala. Aceasta cotatie se exprima prin raportul:

EXEMPLU:  in Anglia: 1 GBP = 1,7417/28 USD.

Aceasta modalitate de cotare se intalneste in tari precum Anglia, tarile Zonei Euro, Canada, Irlanda, Australia, Noua Zeelanda.

à cotarea incrucisata (cross-rate): doua monede care isi exprima initial cursul printr-o a treia moneda comuna, isi pot determina cursul intre ele renuntandu-se la moneda comuna.

Pentru a determina acest curs, se utilizeaza urmatoarele relatii de calcul:

in cazul monedelor care coteaza direct

in cazul monedelor care coteaza indirect

In functie de puterea de cumparare, starea de convertibilitate a monedelor nationale si de reglementarile existente pe fiecare piata, exista mai multe tipuri de cursuri

à cursul oficial (central) este stabilit de autoritatea monetara fiind mai apropiat sau mai indepartat de raportul valoric real dintre monedele care se compara.

In tarile cu moneda convertibila oficial, cursul oficial este cursul la care moneda nationala se converteste in mod obligatoriu de catre autoritatea monetara (fiind o medie ponderata a cursurilor de revenire pentru principalele grupe de bunuri si servicii ce fac obiectul schimburilor intre tarile ale caror monede se compara).

In tarile cu moneda neconvertibila, cursul oficial (denumit si fixing) este considerat un curs mediu interbancar recunoscut de banca centrala si utilizat in diverse operatiuni de decontare interna, la evaluari,  raportari statistice.

à cursul de piata (curs economic) reflecta conditiile pietei fiind determinat ca punct de echilibru intre cererea si oferta de valuta de pe piata la un moment dat. Este un curs liber, variabil si care se poate modifica de mai multe ori pe parcursul unei zile in principiu fara nici o limita a variatiei de curs.

à cursul international se stabileste ca o medie a cursurilor practicate la un moment dat pe principalele piete valutare avand scop de informare si nu de utilizare efectiva.

à cursul "bursei negre" este stabilit in afara reglementarilor legale.

2. Factori de influenta asupra cursului valutar

Asupra cursului valutar isi exercita influenta o serie de factori care pot fi grupati in factori de natura interna si de natura externa. Astfel:

- factori interni (economici, monetar-financiari, psihologici, politici, militari)

- factori externi (in principal cererea si oferta de valuta)

à Factorii economici pot fi reprezentati de volumul si structura productiei, calitatea bunurilor si serviciilor produse in cadrul unei economii, tehnologiile utilizate, evolutia productivitatii muncii, nivelul si dinamica preturilor etc.

Orice factor economic isi transmite influenta asupra cursului valutar prin pret. Daca indicele general al preturilor si tarifelor scade, aceasta inseamna o crestere a puterii de cumparare a monedei nationale, ceea ce se reflecta in cresterea raportului de schimb al monedei nationale fata de o alta moneda cu care se compara, respectiv o influenta favorabila asupra cursului de schimb.

In caz contrar, cresterea indicelui general al preturilor si tarifelor va avea o influenta nefavorabila asupra raportului de schimb, moneda nationala pierzand din puterea de cumparare.

Nivelul preturilor este corelat cu nivelul produsului intern brut - care genereaza oferta de bunuri si servicii intr-o economie si cu inflatia. Se considera ca daca intr-o economie ritmul anual de crestere a preturilor este de 2-3%, urmarea este stimularea activitatii economice, ceea ce se va reflecta intr-o apreciere a monedei nationale.

à Factorii monetar-financiari ce pot influenta cursul valutar sunt reprezentati in principal de nivelul ratei dobanzii, nivelul creditelor, masa monetara in circulatie, situatia finantelor publice, situatia balantei comerciale.

Acesti factori trebuie priviti sub doua aspecte: ca rezultat direct al activitatii economico-financiare a tarii respective dar si ca posibilitate a bancii centrale de a modifica nivelul ratei dobanzii si pe aceasta baza masa monetara in circulatie cu efecte asupra modificarii cursului de schimb al monedei nationale.

Majorarea de catre banca centrala a ratei dobanzii de referinta determina cresterea ratei dobanzii la bancile comerciale si ca urmare scumpirea creditelor. Efectul va fi o scadere a cererii de credite si reducerea masei monetare in circulatie.

Intr-o economie care functioneaza normal, reducerea masei monetare in circulatie, in conditiile mentinerii constante a ofertei de bunuri si servicii, are ca efect scaderea preturilor si implicit o crestere a puterii de cumparare cu efecte favorabile asupra cursului de schimb al monedei nationale.

Pentru tarile cu moneda convertibila oficial, reducerea masei monetare pe piata interna se reflecta in reducerea ofertei de moneda nationala pentru piata externa, iar daca cererea externa pentru moneda respectiva este relativ constanta, urmarea este ca acea moneda devine mai scumpa, avand loc o crestere a cursului de schimb al monedei respective.

Factorii financiari au in vedere in principal situatia bugetului de stat deoarece in cazul in care se inregistreaza un deficit bugetar, banca centrala va incerca acoperirea acestuia prin emisiune monetara. Daca aceasta operatiune nu este insotita si de cresterea corespunzatoare a ofertei de bunuri si servicii, urmarea va fi cresterea preturilor cu efecte nefavorabile asupra cursului de schimb al monedei nationale.

In cazul existentei unei balante comerciale deficitare, autoritatea monetara va incerca procurarea resurselor necesare acoperirii decalajului dintre importuri si exporturi, urmarea fiind o crestere a cererii de valuta in conditiile cresterii ofertei de moneda nationala, ceea ce va determina scaderea cursului de schimb al monedei nationale.

à Factorii psihologici influenteaza direct cursul valutar pe pietele unde functioneaza burse valutare si cursul de schimb se determina pe baza raportului cerere/oferta. Simple informatii sau pareri cu privire la evolutia cursului pe alte piete sau evolutii ale preturilor interne produc modificari imediate asupra cererii de valuta influentand cursul de schimb al monedei nationale.

à Factorii politici vizeaza increderea in conducerea tarii, in capacitatea acesteia de a mentine echilibrul economic, in(stabilitatea) politica concretizata in schimbari de guverne etc.

Toate aceste fenomene determina intarirea sau erodarea monedei nationale, cu efecte favorabile sau nefavorabile asupra cursului valutar.

à Factorii militari au in vedere faptul ca ori de cate ori intr-o economie se produc fenomene de aceasta natura (razboaie, revolutii etc.) activitatea economica este indreptata catre satisfacerea cu prioritate a nevoilor cu caracter militar si de aceea increderea in capacitatea economiei nationale de a produce bunuri si servicii de larg consum care sa acopere masa monetara scade, ceea ce influenteaza nefavorabil cursul de schimb al monedei respective.

à Factori externi

Evolutia unei anumite valute pe piata internationala va influenta cursul valutar al monedei nationale deoarece prin intermediul cursului valutar se preiau la nivelul unei economii nationale influentele provenite din economiile cu care se compara moneda tarii respective.

Existenta unor stari conflictuale poate determina intreruperea pentru o anumita perioada a relatiilor comerciale dintre economia nationala si o anumita zona, ceea ce va produce dezechilibre la nivelul balantei comerciale cu urmari asupra evolutiei cursului de schimb.

Existenta unui embargou intr-o zona invecinata are ca efect reorientarea activitatii economice internationale, ceea ce va determina costuri suplimentare pentru economia nationala respectiva, decalaje intre incasarile si platile derulate la nivel international si astfel cresterea/scaderea cursului de schimb al monedei nationale.

3. Determinarea cursului valutar

In conditiile sistemelor monetare bazate pe etalonul aur, determinarea cursului valutar era simplu de realizat si rezulta din raportarea continutului in aur al monedelor care se comparau.

Complexitatea etalonului monetar actual, puterea de cumparare, face ca modelele practice de determinare a cursului valutar sa fie mult mai cuprinzatoare, avand o determinare reala, bazata pe preturile bunurilor si serviciilor practicate in tarile ale caror monede se compara.

Cursul de schimb apare ca medie aritmetica ponderata a cursurilor de revenire pentru bunuri si servicii.

Se porneste de la premisa potrivit careia tarile cu moneda convertibila oficial publica la intervale regulate de timp indicele general al preturilor si tarifelor, dar si preturile medii practicate pentru acestea. Se ia in considerare structura produsului intern brut din tarile ale caror monede se compara si categoriile de bunuri si servicii care intra preponderent in structura schimbului reciproc intre tarile ale caror monede intra in mecanismul de determinare a cursului de schimb.

Determinarea acestui curs prezinta o importanta deosebita deoarece el este considerat un curs central, oficial. Nivelul sau ramane nemodificat atat timp cat indicele preturilor nu se schimba. Importanta lui este data de compararea cu cursul pietei, determinat ca raport intre cererea si oferta zilnica de valuta si care oscileaza in jurul cursului oficial. La un moment dat cursului central ii poate corespunde o multitudine de cursuri de piata (economice).

In tarile cu monede neconvertibile, determinarea cursului de schimb se poate face prin legarea monedei nationale de cursul unei monede mai puternice.

4. Pozitia valutara

O banca activa in tranzactii internationale trebuie sa detina sume oarecum echilibrate din toate valutele principale pentru a face fata necesitatilor de plati internationale. De regula, conturile detinute la banci straine nu trebuie sa fie supraalimentate (sumele respective pot fi supuse riscului valutar), dar nici subalimentate (daca apare un deficit de scurta durata, costurile procurarii sumelor necesare sunt ridicate).

Pozitia valutara deschisa a unei societati bancare intr-o anumita moneda straina reprezinta diferenta dintre totalul creantelor si totalul angajamentelor bancii pe moneda straina respectiva. Astfel, se compara activele si pasivele detinute de banca pe fiecare valuta si se determina pozitia bancii pe valuta respectiva: pozitie lunga sau pozitie scurta.

O pozitie valutara deschisa este definita ca pozitie lunga (LONG) atunci cand totalul creantelor depaseste totalul angajamentelor si este definita drept pozitie scurta (SHORT) atunci cand totalul angajamentelor depaseste totalul creantelor.

Pozitiile valutare ale bancilor se schimba continuu, din cauza operatiunilor curente. Pozitia lunga dintr-o anumita valuta are corespondent intotdeauna o pozitie scurta intr-o alta valuta.

Intre pozitiile valutare inregistrate de o banca si modificarea cursului de schimb exista o legatura ce influenteaza performantele bancare. Astfel, o situatie favorabila se inregistreaza atunci cand pozitia lunga creste si cea scurta scade, iar situatia nefavorabila apare atunci cand pozitia lunga scade si cea scurta creste. Ceea ce urmareste o banca este corelarea pe cat de mult posibil a pozitiilor lungi si scurte pe diversele valute cu care lucreaza deoarece astfel isi poate minimiza expunerea la riscul valutar.

5. Riscul valutar

Reprezinta pierderea inregistrata de un participant la tranzactiile economice internationale ca urmare a unor fenomene economice, monetare si valutare ce se pot produce in intervalul cuprins intre momentul incheierii contractului (To) si momentul decontarii (T1) si care afecteaza cursul de schimb.

Gestionarea factorilor care influenteaza riscul valutar se realizeaza cu ajutorul mai multor procedee si metode la nivelul economiilor nationale (nivel macro), la nivelul institutiilor bancare (nivel mezo) si la nivelul firmelor (nivel micro).

Factorii de baza care determina riscul valutar au in vedere:

la nivel macro

- ritmul cresterii economice

- nivelul inflatiei

- situatia finantelor publice

- situatia balantei comerciale si de plati

- migrarea capitalului

- situatia rezervei valutare

- datoria de stat (interna si externa)

- schimbari in legislatie

- evenimente politice

la nivel mezo

- fluctuatiile ratei dobanzii

- nivelul dezvoltarii pietei valutare la vedere si la termen

- nivelul modernizarii decontarilor externe

- situatia economica a clientilor

- nivelul informarii operative asupra evolutiei cursului valutar

- factori subiectivi

la nivel micro

- situatia economica a partenerului comercial

- nivelul dezvoltarii pietei valutare la vedere si la termen

- nivelul informarii operative asupra evolutiei cursului valutar

- factori subiectivi

Gestionarea acestor riscuri are in vedere adoptarea de masuri care sa limiteze sau sa elimine pierderea ce s-ar putea inregistra la nivelul partenerilor comerciali. Astfel, in practica se delimiteaza metode (tehnici) contractuale si metode (tehnici) extracontractuale de acoperire a riscului.

Tehnici contractuale de acoperire a riscului valutar

Constau in clauze ce se includ in contractele internationale si care permit recuperarea partiala sau integrala a pierderii determinata de evolutia nefavorabila a cursului de schimb. Includerea acestor clauze echivaleaza cu recalcularea pretului contractual in situatia in care fluctuatia cursului valutar depaseste o anumita marja specificata in contract.

In cazul scaderii cursului valutar intre momentul To (incheierea contractului) si T1 (decontarea contractuala) apare:

- risc pentru creditor (exportator) reprezentat de pierderea de valoare, ca diferenta intre nivelul real al creantei si valoarea ce urmeaza a fi recuperata prin utilizarea viitoare a mijloacelor de plata incasate;

- avantaj pentru debitor (importator) care va trebui sa faca un efort valoric mai mic pentru a procura mijloacele de plata cu care sa isi achite datoria initiala.

In cazul cresterii cursului valutar se inregistreaza:

- risc pentru debitor (importator) deoarece acesta va avea nevoie de mijloace de plata suplimentare pentru acoperirea datoriei de plata initiala;

- avantaj pentru creditor (exportator) care va putea procura o valoare efectiva mai mare prin utilizarea semnelor banesti de la data decontarii.

Introducerea intr-un contract international a unei clauze de evitare a riscului se bazeaza pe previziunea participantilor cu privire la evolutia cursului monedei de contract in perioada de derulare a contractului.

In practica internationala se utilizeaza cu precadere urmatoarele tipuri de clauze valutare:

- clauza valutara simpla

- clauza cosului valutar simplu

- clauza cosului de valute ponderat

- clauza indexarii sau rectificarii pretului etc.

Clauzele contractuale presupun calcularea unui coeficient de corectie (K_%) care se compara cu marja de variatie a cursurilor (M_%) stabilita prin contract. Daca acest coeficient depaseste marja, are loc recalcularea pretului contractual, astfel:

P₁ = P_o (1 K_%)  

P₁ = pretul recalculat (la data decontarii)

P_o = pretul initial

Calcularea coeficientului de corectie:

à in cazul clauzei valutare simple:

CV₁ = cursul valutar la data decontarii

CV₀ = cursul valutar initial (la data incheierii contractului)

à in cazul cosului valutar simplu (toate valutele componente au aceeasi pondere la cosul valutar de referinta)

n = numar valute participante la cosul valutar de referinta

CV = cursul valutei de contract fata de fiecare valuta din cosul de referinta, la data incheierii contractului (0) si la data decontarii contractului (1)

à in cazul cosului valutar ponderat (ponderea valutelor la cosul valutar de referinta este diferita)

a, b,., m = ponderea de participare a fiecarei valute la cosul valutar de referinta

CV = cursul valutei de contract fata de fiecare valuta din cosul de referinta, la data incheierii contractului (0) si la data decontarii contractului (1)

à in cazul clauzei indexarii

P₁ = P_o (1 D )ⁿ

D = diferenta intre rata dobanzii la data finalizarii contractului si rata dobanzii la data initierii contractului

n = numarul de ani pentru care se deruleaza contractul

Aceasta clauza se utilizeaza in cazul contractelor ce se deruleaza pe o perioada de mai multi ani, pe baza de credit si care tin cont de evolutia ratei dobanzii.

Tehnici extracontractuale de acoperire a riscului valutar

a) Tehnici extracontractuale interne

In cazul in care unul dintre parteneri nu poate apela la metodele contractuale (pozitia sa pe piata fiind modesta), dar si ca o completare a procedeelor contractuale, se poate face apel la metode neprevazute in contract:

à sincronizarea in timp a incasarilor si platilor in aceeasi valuta: este posibila pentru agentii economici care deruleaza concomitent atat operatiuni de export, cat si de import. Ei vor cauta sa incheie contractele in aceeasi valuta si cu aproximativ aceeasi scadenta astfel incat riscul valutar sa fie resimtit doar pentru soldul operatiunilor.

à alegerea monedei de contract: se poate face in functie de pozitia (forta comerciala) partenerilor in cadrul negocierilor; exportatorul urmareste sa impuna ca moneda de contract o valuta in curs de apreciere (va putea procura o valoare efectiva mai mare prin utilizarea semnelor banesti de la data decontarii), in timp ce importatorul prefera o moneda in proces de depreciere (va trebui sa faca un efort valoric mai mic pentru a procura mijloacele de plata cu care sa isi achite datoria initiala).

à amanarea sau devansarea platii datoriei de catre importator: in cazul anticiparii aprecierii monedei de contract, importatorul va urmari urgentarea platii; in caz contrar, el va cauta intarzierea platii atat timp cat ii permit clauzele acordurilor de plati (pentru a nu plati penalizari de intarziere).

à derularea corecta si conform graficului a relatiei economice internationale: orice abatere in timp sau de la cantitatea/calitatea si pretul prevazute in contract atrage intarzierea platii si amplificarea efectelor negative ale modificarilor de curs valutar.

b) Tehnici extracontractuale externe

Constau in principal in transmiterea riscului catre o banca comerciala sau catre un alt intermediar care accepta preluarea acestuia in anumite conditii prevazute intr-un contract incheiat intre cele doua parti. Cel mai frecvent, in cazul in care contractele comerciale internationale se incheie fara alte clauze, se procedeaza ulterior la incheierea unui contract de hedging valutar.

Hedgingul consta in operatiunea la termen prin care se incheie cu o banca comerciala un contract de vanzare sau de cumparare a valutei, la un curs la termen predeterminat. Rezultatul acestei operatiuni se determina la data platii (la scadenta) cand se compara cursul la vedere al monedei de contract la data respectiva cu cursul la termen prestabilit.