BUGETUL PUBLIC

BUGETUL PUBLIC

Bugetul public este instrumentul de programare, de executare si de control asupra rezultatelor executiei resurselor banesti ale societatii si a modului de repartizare si utilizare a acestora prin cheltuieli publice.

Esenta economica si rolul bugetului public exprima relatii de imobilizare, repartizare si utilizare a principalelor surse banesti si se impune ca o categorie econmica distinct care are o anumita treapta de dezvoltare a societatii omenesti, respectiv in etapa de constituire si consolidare a statului.

Dupa revolutia franceza din 1789 bugetul poate fi privit ca o lista sau un act in care erau inscrise veniturile de incasat pe de o parte, iar pe de alta parte cheltuielile ce urmau a fi efectuate si destinatiile acestora. Caracteristic este faptul ca acest act dimensionat cu veniturile si cheltuielile pe o perioada delimitata era respctiv de un an. In economia moderna pe piata, bugetul public materialiizeaza in fapt ansamblul relatiilor banesti ce sunt cuprinse in sfera finantelor publice si in acelasi timp este o categorie economica care exprima in forma valorica relatiile economice prin care se mobilizeaza, se repartizeaza si se utilizeaza fondurile banesti ale statului.

Bugetul public reflecta actul de vointa prin care se stabileste sursele de venituri inclusiv cuantumul acestora, precum si destinatiile precise pentru care se vor aloca ele, tinandu-se seama nevoilor publice reclamate de functionarea institutiilor publice si interventia statului in sferele de strategie economica. Veniturile statului mobilizandu.se in cea mai mare parte prin intermediul impozitelor, deci silit imprima bugetului un caracter activ in relatiile cu subiectii platitori, stimuland la nivelul acestora procesul decizional de a-si exploata cat mai profitabil averea sau intreprinderea pe care o detin. In acelasi timp are un rol activ manifestandu-se prin controlul exercitat de organele financiare in momentul analizarii declaratiilor de venit pe destinatii.

Deci bugetul public exprima relatiile financiare dintre stat pe de o parte, agentii economici si populatie pe de alta parte.

In sens larg, bugetul public reprezinta ansamblul documentelor din sectorul public, care impreuna formeaza sistemul de bugete. Aceasta este un sistem unitar de bugete.

2.1. SISTEMUL BUGETAR - este format din mai multe componente al bugetului public si anume:

1. Bugetul de stat care este documentul elaborat si administrat de Guvern, adoptat prin lege, cuprinzand veniturile si cheltuielile aprobate prin legea bugetara anuala. Aceasta autorizeaza fluxurile financiare publice de formare a veniturilor si de repartizare a acestora pe destinatii si pe ordonatori principali de credite, in conformitate cu obiectivele de dezvoltare economico-sociala a tarii si ale politicii financiare specifice anului pentru care este aprobat bugetul.

2. Bugetul asigurarilor sociale de stat este documentul ce se intocmeste distinct

de bugetul de stat si se aproba de Parlament prin lege separata, fiind administratia gestionata de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale. Acesta autorizeaza fluxurile financiare publice de formare a veniturilor pe baza contributiilor si a altor varsaminte prelevate de la peroane juridice si fizice si de repartizare a acestora pe destinatii.

3. Bugetele locale sunt bugete de venituri si cheltuieli ale unitatiilor administrativ-teritoriale elaborate autonom, fapt ce stimuleaza initiativa locala in realizarea veniturilor si satisfacerea cerintelor locale.

4. Bugetele fondurilor speciale se intocmesc in vederea finantarii anumitor obiective si actiuni necesare in perioada pentru care se instituie prelevari obligatorii pe baza de legi speciale.

5. Bugetul trezoreriei statului este documentul in care sunt inscrise veniturile si cheltuielile trezoreriei privind activitatea desfasurata de aceasta in scopul indeplinirii functiilor sale.

6. Bugetele institutiilor publice autonome includ veniturile si cheltuielile sau dupa caz numai cheltuielile anuale ale institutiilor publice contractuale care nu sunt subordonate nici unei alte entitati de drept public.

7. Bugetele institutiilor publice finantate integral/partial din BS, BASS, BL, BFS

- includ cheltuielile anuale ale institutiilor publice ce functioneaza doar pe baza resurselor primite de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale in functie de sistemul de finantare si sunt in subordinea institutiilor publice autonome.

- cuprind veniturile si cheltuielile anuale ale institutiilor publice ce primesc subventii de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale in completarea fondurilor proprii si sunt in subordinea institutiilor publice autonome.

8. Bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii sunt documentele in care sunt prevazute si aprobate veniturile si cheltuielile institutiilor publice aflate in subordinea institutiilor publice autonome ce functioneaza doar pe baza veniturilor proprii ce provin din chirii, organizarea de manifestari culturale si sportive, concursuri artisitce, publicatii prestatii editoriale, studii, proiecte, valorificari de produse din activitati proprii sau anexe, prestari de servicii si altele asemenea.

9. Bugetele creditelor externe rambursabile, contractate sau garantate de stat sunt documentele in care sunt prevazute si aprobate veniturile si cheltuielile creditelor externe contractate sau garantate de stat si a caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice.

10. Bugetele fondurilor externe nerambursabile sunt documentele in care sunt prevazute si aprobate veniturile si cheltuielile fondurilor externe care nu trebuie rambursate.

11. Bugetul general consolidat este ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar agregate si consolidate pentru a forma un intreg. Consolidarea bugetara se refera la operatiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre bugetele componente ale sistemului bugetar in vederea evitarii dublei evidentieri a acestora. Aceasta operatiune include si ajustarile determinate de intrarile anuale de credite externe si de rambursarile ratelor de capital.

Bugetele prezentate sunt formate, la randul lor din venituri si cheltuieli. Acestea, consolidate la nivel national, evidentiaza fondurile financiare publice si nivelul efortului financiar public pe anul fundamentarii estimarilor, urmarindu-se asigurarea echilibrului intre nevoile si resursele publice. Deficitul de finantat se stabileste la nivelul bugetul general consolidat.

2.2.DESCENTRALIZAREA FINANCIARA - MIJLOC DE REALIZARE A AUTONOMIEI FINANCIARE

Descentralizarea - principiu democratic comun european - este sistemul juridic ce are la baza recunoasterea interesului local, distinct de cel national, localitatile dispunand de structuri organizatorice functionale si de un patrimoniu propriu pentru realizarea interesului local. Ea reprezinta punctul central al reformei administratiei publice.

In organizarea administratiei publice, descentralizarea administrativa trebuie privita sub doua aspecte: descentralizarea teritoriala si descentralizarea pe servicii.

Descentralizarea este conceputa ca un proces prin care se acorda autonomie administrativa organelor locale.

Descentralizarea este sistemul ce are la baza recunoasterea interesului local distinct de cel national, localitatile dispunand de structuri organizatorice functionale si un patrimoniu propriu, afectat realizarii interesului local. Fundamentul descentralizarii este politic si administrativ. Din punct de vedere politic, decentralizarea este expresia democratiei asigurand un sistem in care cetatenii participa la conducerea treburilor publice locale, prin intermediul organelor locale alese de ei.(acest fundament este recunosut si de Carta Europeana a autonomiei locale) Sub aspect administrativ, descentralizarea contine ideea potrivit careia, autoritatile alese de comuniatile locale sunt cele mai in masura sa cunoasca necesitatile locale si sa ia masurile necesare pentru infaptuirea lor.

Privit din punct de vedere economic, procesul complex al descentralizarii presupune nu numai transferul unor atributii din plan central in plan local, ci si realizarea unui transfer de resurse materiale si financiare, care sa asigure reusita procesului de descentralizare.

Fundamentarea si consacrarea constitutionala a principiului descentralizarii de la nivel guvernamental la nivelul comunitatilor locale si existenta in unitatile administrativ-teritoriale a unor consilii alese constituie elementele de referinta. Articolul 4, aliniatul 3 al Cartei Europene ,,Exercitiul autonom al puterii locale" adoptata la Strasbourg, in anul 1985, prevede ca exercitiul responsabilitatii publice trebuie sa revina de preferinta autoritatilor celor mai apropiate de cetatean, iar atribuirea de responsabilitati unor alte autoritati trebuie sa tina cont de amploarea si natura sarcinii, ca si de exigentele de eficacitate si economie. Aceasta inseamna ca la nivelul fiecarui stat, responsabilitatile privind activitatea din teritoriu revin in cea mai mare parte autoritatilor locale, cele care cunosc mai bine nevoile, posibilitatile si aspiratiile locuitorilor teritoriului respectiv.

Prin descentralizarea fiscala, autoritatile administratiei publice locale sunt investite cu dreptul de a institui unele impozite si taxe pentru a asigura resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor din bugetele locale.

Descentarlizarea fiscala incurajeaza autoritatile administratiei publice locale sa organizeze si sa dezvolte actiuni din care sa rezulte venituri ce pot acoperi consumurile de utilitati publice.

Descentralizarea fiscala se realizeaza in forme diferite:

• Delimitarea unei baze fiscale a administratiei locale si acordarea dreptului de a decide asupra exploatarii ei;
• Baza de impozitare si cotele de impozitare sunt de competenta autoritatilor administratiei locale, dar colectarea si administrarea veniturilor se realizeaza la nivel central;
• Autoritatile administratiei centrale colecteaza si administreaza veniturile generate de o baza impozabila, iar autoritatile administratiei publice locale determina baza de impozitare;
• Autoritatile administratiei publice locale hotarasc asupra unor cote de impozitare ce se adauga la cele aplicate de administratia centrala la o baza de impozitare.

Indiferent de gradul de autonomie a comunitatilor locale, se considera ca la descentralizarea financiara trebuie avute in vedere anumite principii ca fiind cerinte ale stabilitatii finantelor publice ale tarii, astfel:

• Principiul universalitatii - veniturile si cheltuielie se include in buget in totalitate, in sume brute; veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor, care au stabilite destinatii distincte;
• Principiul publicitatii - procesul bugetar este deschis si transparent acesta realizandu-se prin publicarea in presa locala, dezbaterea publica a proiectului de buget local, cu prilejul aprobarii acestuia, prezentarea contului anual de executie a bugetului local in sedinta publica;
• Principiul unitatii - veniturile si cheltuielile se inscriu intr-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice locale;
• Principiul unitatii monetare - toate operatiunile bugetare se exprima in moneda nationala;
• Principiul anualitatii - veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate, in conditiile legii, pe o perioada de un an, care corespunde exercitiului bugetar;
• Principiul specializarii bugetare - veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate dupa natura economica si destinatia acestora;
• Principiul echilibrului financiar - repartizarea intre nivelurile de autoritate publica ale finantelor publice trebuie sa asigure exercitarea conducerii in limita atributiilor si competentelor ce revin fiecaruia; resursele financiare publice sa fie deopotriva distribuite pentru acoperirea cheltuielilor cu functionarea sectorului public in administrarea statului si nu in cea a colectivitatilor locale.

Introducerea principiului subsidiaritatii (prezent in mod explicit in Tratatul de la Mastricht) in cadrul relatiei dintre puterea centrala si administratia teritoriala are drept scop argumentarea pozitiei prioritare a administratiei locale in teritoriu, puterea centrala avand menirea doar de a sustine actiunile intreprinse de administratiile teritoriale in limitele legilor tarii. Principiul subsidiaritatii are in vedere interventia puterii politice doar atunci cand societatea in ansamblul sau si in cadrul acesteia diferite colectivitati nu sunt in masura sa-si satisfaca propriile interese, nevoi si aspiratii. Subsidiaritatea intervine inainte de toate in raporturile dintre individ si societatea care-l inconjoara, apoi intre raporturile dintre societate si institutiile sale.

Procesul descentralizarii are la baza principiul subsidiaritatii, conform caruia decizia, in ceea ce priveste realizarea propriilor interese, trebuie sa apartina comunitatii.

Descentralizarea reflecta diminuarea concetrarii activitatii de la nivelul organelor centrale prin treansferul de atributii in plan local catre unitatile administrativ-teritoriale sau prin creerea de servicii publice autonome.

Descentralizarea pe servicii publice la nivel teritorial semnifica o diminuare a puterii executive pe baza autonomizarii serviciilor publice, in sensul ca serviciul public este scos din competenta centrala sau locala si i se confera personalitate juridica proprie. Scopul infiintarii unui serviciu public este acela al desfasurarii de activitati in vederea satsifacerii unui interes general. In tara noastra, serviciul public este privit ca o creatiune a statului sau comunitatii locale, pusa la dispozitia publicului, in scopul de a satisface regulat si continuu nevoi cu caracter general.

Serviciile publice[5] au un patrimoniu si organe proprii, care trebuie sa fie independente de organele administrative din competenta carora au fost scoase. Prin serviciu public se intelege autoritatea organizata de autoritatile comunale, orasenesti, municipale si judetene, destinata a satisface cu caracter de permanenta interesul general, in conditiile regimului juridic de drept public.

Descentralizarea unor actiuni si servicii poate sa contribuie la imbunatatirea furnizarii seviciilor publice, la cresterea eficientei prin urmarirea corelatiei dintre actiunile locale si cheltuielile necesare. Autoritatile administratiei publice locale pot cerceta si evalua cerintele de sevicii publice si le pot furniza mai eficient.

2.3. PROCESUL BUGETAR LOCAL

Procesul bugetar contine o succesiune de etape prin care trec bugetele publice ca balante financiare cu implicari institutionale prin folosirea de metode, tehnica si procedee specifice in proiectarea si realizarea indicatorilor de venituri si cheltuieli pe baza unui cadru juridic bine definit

Toate aceste activitati se desfasoara in faze succesive cu exceptia controlului, care este prezent in toate etapele. Aceste faze sau etape in care se realizeaza elaborarea proiectului de buget, dezbaterea si aprobarea lui, executia si incheierea exercitiului bugetar, precum si controlul asupra tuturor acestor operatiuni formeaza impreuna procesul bugetar.

Aplicarea principiilor bugetare confera documentului bugetar o anumita configuratie si nu reprezinta insa o simpla lista de venituri si cheltuieli, ci un document extrem de voluminos si de complex in care isi gasesc reflectarea decizii de cea mai mare importanta. Tocmai de aceea el este indelung pregatit, dezbatut si apoi supus aprobarii. Sinteza sa se regaseste in Legea anuala a bugetului, care trebuie pusa in aplicare de catre guvern in etapa executiei bugetare. La incheierea exercitiului bugetar se intocmeste contul general de incheire a bugetului supus si el aprobarii parlamentului. Organele specializate ale statului supravegheaza si verifica operatiile bugetare, supunandu-le controlului preventiv si ulterior.

Elaborarea, aprobarea, executarea bugetelor locale, incheierea si controlul formeaza procesul bugetar local .

Toate aceste activitati se desfasoara in faze succesive cu execptia controlului, care este prezent in toate etapele. Aceste faze sau etape in care se realizeaza elaborarea proiectului de buget, dezbaterea si aprobarea lui, executia si incheierea exercitiului bugetar, precum si controlul asupra tuturor acestor ooperatiuni formeaza impreuna procesul bugetar.

Acesta este un proces deosebit de complex, realizat prin implicarea unui numar foarte mare de participanti, unii dintre acestia avand drept de decizie in materie bugetara

altii realizand executia bugetului sau controlul asupra acestuia.

Procesul bugetar prezinta o serie de caracteristici, care confera acestuia trasaturile specifice:

este un proces decizional deoarece continutul sau consta in alocarea unor resurse bugetare limitate in raport cu nevoile societatii pentru bunuri si servicii publice.

este un proces democratic, deoarece in cursul derularii etapelor sale se manifesta atat atributele statului de drept, cat si posibilitatea impunerii intereselor economico-sociale ale diferitelor grupe.

este un proces preponderent politic, deoarece optiunile reflectate in buget reprezinta un act de decizie politica al fortelor majoritare din parlament.

este un proces ciclic, cu o etapizare riguroasa.

are un larg impact public, cu implicatii la nivel macro si micoreconomic, atat in plan economic, cat si in plan social.

Veniturile si cheltuielile unitatilor administrativ teritoriale se prevad in bugetele locale ce se elaboreaza si se aproba pentru fiecare exercitiu bugetar. Elaborarea si executarea bugetelor locale se desfasoara pe baza principiilor universalitatii transparentei, publicitatii, unitatii, echilibrarii, specilaizarii bugetare si al unitatii monetare.

In Romania cele doua componente ale bugetelor locale sunt:

Bugetele proprii ale judetelor si al Municipiilor administrate de catre Consiliile judetene;

Bugetele proprii ale comunelor, oraselor, municipiilor, administrate de catre primarii;

La nivel de judet avem:

Bugetul centralizat al judetului format din: bugetul propriu al judetului, bugetul unitatilor administrativ-teritoriale;

Bugetul centralizat al municipiului format din: bugetul propriu al municipiului, bugetul comunelor subordonate;

Bugetul centralizat al municipiului format din: bugetul propriu al municipiului si bugetele sectoarelor in cazul municipiului Bucuresti.

2.4. ETAPELE PROCESULUI BUGETAR LOCAL

Etapele procesului bugetar sunt: elaborarea proiectelor publice, aprobarea(adoptarea) bugetelor publice si executia prin raportarea proiectelor bugetelor publice.

2.4.1 ELABORAREA

Proiectele bugetelor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, ale institutiilor publice locale si ale imprumuturilor externe si interne se elaboreaza de catre ordonatorii principali de credite.

Odata cu proiectul anual al bugetului local, ordonatorii principali de credite elaboreaza si prezinta o prognoza a acestuia pe urmatorii trei ani, precum si programul de investitii publice, detaliat pe obiective si pe anii de executie.

Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite potrivit prevederilor legale, elaboreaza si depun la Directiile generale a finantelor publice si controlului financiar de stat pana la data de 20 iulie, noile propuneri pentru proiectul bugetului , urmand ca acestea sa transmita proiectele bugetelor locale pe ansamblu judetului si municipiului Bucuresti la Ministerul Finantelor pana la data de 1 august a fiecarui an.

In termen de cinci zile de la publicarea in Monitorul Oficial a legii bugetului de stat, Ministerul Finantelor Publice transmite Directiilor finantelor publice sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferurile consolidate.

Consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti repartizeaza pe unitati administrativ-teritoriale, in termen de cinci zile de la comunicare sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat precum si transferurile consolidate.

Elaborarea proiectelor de bugete publice presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

fundamentarea proiectelor de bugete publice;

intocmirea lucrarilor pregatitoare privind proiectele de bugete publice;

elaborarea propriu-zisa a bugetelor publice;

Derularea activitatii privind elaborarea proiectelor publice este precedata de fundamentarea indicatorilor financiari.

Actiunea in sine presupune atitudini ale unor institutii specializate in concretizarea metodologica asupra datelor de inscris in bugetele publice ca proiecte.

Actiunea de fundamentare a veniturilor si cheltuielilor bugetare revine ca si responsabilitate primarilor si presedintilor Consiliilor judetene, in ceea ce priveste bugetul local.

Fundamentarea proiectelor de bugete publice scoate in evidenta ca actiune patru repere conjugate cu atentionare catre toti cei implicati in prima etapa a procesului bugetar:

Ø      identificarea si individualizarea de indicatori specifici;

Ø      luarea in considerare a situatiei indicatorilor din anul de baza;

Ø      folosirea de norme si normative in clasificatia indicatorilor financiari;

Ø      conturarea cadrului juridic, suport in activitatea bugetara.

Dupa interventia Ministerului Finantelor, prin metodologia de fundamentare, celelalte ministere si institutii centrale cu raspunderi si competente in elaborarea proiectelor de bugete publice procedeaza la sublinierea specificului activitatii pe forme organizate, pe institutii subordonate, rezultand astfel elaborarea unor norme de lucru ce au un caracter complementar fata de cele ale Ministerului Finantelor, ele devenind obligatorii pentru toti cei implicati in procesul bugetar.

Se ajunge, in final, la o defalcare a indicatorilor specifici pe actiuni, activitati; indicatori ce pot avea caracter orientativ la un anumit nivel sau un caracter operativ la un alt nivel.

Situatia anului de baza este un reper important in elaborarea proiectelor de bugete si numai prin faptul ca scoate in evidenta continuitatea unor actiuni prin diferite forme organizatorice. Ea apare prezenta in fundamentare potrivit cu doua exprimari:

- Executia certa pentru anul de baza (nivelul indicatorilor realizati in anul de baza pana la 30 iunie);

- Executia preliminata (nivelul indicatorilor la data de 31 decembrie a anului de baza).

Normele financiare apar folosite cu deosebire la cheltuieli, indicatori publici care folosesc bani publici; ele reprezentand limitele valorice fata de care sunt determinate cheltuielile.

Cadrul juridic de actiune impune selectarea actelor normative care produc efecte asupra marimii cheltuielilor de inscris in buget.

Momentele pregatitoare ale elaborarii proiectelor de bugete publice implica responsabilitati generale si specifice:

- cele generale se situeaza la nivelul celor care administreaza bugetele locale;

- cele specifice se refera la implicari potrivit cu anumite raspunderi ale partenerilor statului din relatiile bugetare.

Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se realizeaza cu ajutorul datelor concentrate de catre consiliile comunale si serviciile de impozite si taxe din cadrul circumscriptiilor si administratiilor financiare orasenesti si municipale, respectiv din Directiile judetene ale finantelor publice si controlului financiar de stat.

Respectivele organe fiscale stabilesc cuantumul banesc preliminat pentru anul urmator al fiecaruia dintre impozite, taxele si celelalte venituri ordinare ale proiectului bugetului local, in comparatie cu bugetul anterior. In acest sens, organele fiscale au in vedere evolutia veniturilor din impozite si taxe din declaratiile de impunere ale contribuabililor, persoane fizice si juridice, precum si modificarile legislative intervenite sau in curs de aplicare.

Carta Europeana privind autonomia locala prevede urmatoarele principii asupra formarii resurselor financiare ale colectivitatilor locale:

Ø      colectivitatile locale au dreptul in cadrul politicii economice nationale la resurse proprii suficiente de care pot dispune in mod liber in exercitarea atributiilor lor;

Ø      resursele financiare ale autoritatilor administratiei publice locale trebuie sa fie proportionale cu competentele prevazute de constitutie sau lege;

Ø      cel putin o parte din resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa provina din redevente si din impozite locale al caror procent il pot fixa ele insele in limitele legii;

Ø      sistemele financiare pe care se sprijina resursele de care dispun colectivitatile locale trebuie sa fie de natura suficient de diversificata si evolutiva pentru a le permite sa urmareasca pe cat posibil in practica, evolutia reala a cheltuielilor de competenta lor;

Ø      sprijinul colectivitatilor locale mai slabe din punct de vedere financiar necesita punerea in functiune a unor proceduri de repartizare financiara justa sau de masuri echivalente destinate a corija efectele repartitiei inegale a resurselor potentiale de finantare cat si a sarcinilor ce le revin. Asemenea proceduri sau masuri nu trebuie sa reduca libertatea de a opta a colectivitatilor locale in domeniul propriu de responsabilitate;

Ø      colectivitatile locale trebuie sa fie consultate de o maniera apropiata asupra modalitatilor de atribuire a resurselor redistribuite.

La proiectarea veniturilor si cheltuielilor, Guvernul intreprinde masuri pentru stimularea initiativei locale si pentru satisfacerea cerintelor sociale locale. Este dreptul organelor locale sa dimensioneze prevederile bugetare la cheltuieli avand in vedere nevoile proprii corelate cu posibilitatile de mobilizare a veniturilor si cu masurile de folosire eficienta a fondurilor.

2.4.2 APROBAREA

Prin aprobare se intelege manifestarea de vointa a uni organ superior, stabilit de lege, prin care acesta se declara de acord cu un act deja emis de un organ inferior, care fara aceasta manifestare de vointa, posterioara lui, nu ar produce, conform legii efecte juridice.

Aprobarile pot fi :

- propriu-zise, cand ele privesc actele emise de organele inferioare in executarea unor atributii, date de lege in competenta lor ;

- substitutive, cand sunt date unor acte prin care un organ administrativ inferior actioneaza intr-un domeniu de raporturi sociale de competenta organului ierarhic superior si, prin urmare, efectele juridice sunt atasate manifestarii de vointa a organului superior iar nu actului organului inferior. In acest caz, efectele actului de aprobare, inlocuiesc efectele actului aprobat.

- improprii,cand este vorba de aprobarea unei cereri sau propuneri, cu care a fost sesizat un organ de stat, notiunea de aprobare fiind utilizata, deci, intr-un sens impropriu.

Proiectele bugetelor locale sunt realizate de catre autoritatile publice locale impreuna cu organele de specialitate ale Directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat.

Dupa aprobarea Legii bugetare anuale sunt avizate si aprobate conform Legii finantelor publice si Legii administratiei publice locale, de catre Consiliul judetean, bugetele locale atat pe an cat si defalcate pe trimestre.

Lunar, Ministerul Finantelor primeste executarea operativa a bugetelor locale pe ansamblu, le analizeaza si propune masuri de remediere a unor disfunctionalitati, iar trimestrial sunt intocmite dari de seama privind executia, transmise Ministerului Finantelor.

La sfarsitul anului se intocmeste darea de seama anuala a executarii bugetului judetean, stabilindu-se excedentele, precum si repartizarea lor pe doua destinatii: varsamintele la fondul de tezaur si la fondul de rulment.

Consiliile locale aproba conturile de inchidere a exercitiului bugetar local anual pe fiecare unitate administrativ teritoriala.

Bugetele locale si bugetele institutiilor si serviciilor publice de interes local se aproba astfel:

a)      bugetele locale, de catre Consiliile locale, Consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz;

b)      bugetele institutiilor si serviciilor publice, finantate integral sau partial din bugetele locale, de catre consiliile mentionate mai sus, in functie de subordonarea acestora;

c)      bugetele institutiilor si serviciilor publice, finantate integral din venituri extrabugetare, de catre organul de conducere a acestora, cu avizul ordonatorului principal de credite.

Proiectele bugetelor locale, concentrate pe judete si municipiul Bucuresti, se prezinta Ministerul Finantelor in scopul corelarii acestora cu proiectele de bugete ale ministerelor si altor organe centrale de stat.

Pentru aprobarea bugetelor locale, conform dispozitiilor Legii administratiei publice locale privind procedura bugetara locala, sunt necesare urmatoarele acte procedurale:

publicarea proiectelor de buget anuale, astfel incat locuitorii sa aiba posibilitatea de a cunoaste prevederile de venituri si cheltuieli publice locale, de a le contesta (daca este cazul) in termen de 15 zile de la data publicarii lor;

supunerea proiectelor de bugete spre deliberare consiliilor competente, in prima sedinta a acestor consilii dupa expirarea termenului de 15 zile de la data publicarii, insotite de raportul primarului sau al presedintelui Consiliului judetean, precum si de contestatiile depuse impotriva datelor cuprinse in respectivele proiecte de bugete;

deliberarea prevederilor de venituri si cheltuieli bugetare de catre membrii consiliilor locale si, respectiv judetene cu obligatia de pronuntare asupra contestatiilor depuse urmata de valoarea pe articole si adoptarea bugetului local.

Potrivit Legii administratiei publice locale, in sedintele consiliilor locale convocate in scopul aprobarii bugetelor locale ca si sedintele in care se discuta probleme ale bugetelor locale se dezbat si se stabilesc impozitele, taxele si celelalte venituri publice locale, categoriile de cheltuieli, precum si, daca este cazul, imprumuturile si transferurile necesare pentru echilibrarea bugetelor respective.

Daca bugetele alocate nu se aproba cu cel putin trei zile inainte de expirarea exercitiului bugetar se aplica in continuarea bugetului local al anului precedent pana la aprobarea noilor bugete dar nu mai mult de 30 de zile de la intrarea in vigoare a Legii bugetului de stat .

Veniturile si cheltuielile prevazute in bugetele locale se repartizeaza pe trimestre in functie de termenele legale de incasare a veniturilor proprii si de perioadele pentru efectuarea cheltuielilor si se aproba astfel:

Ministerul Finantelor pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, pentru transferurile de la buget pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale transmise Directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat in termen de 20 de zile de la intrarea in vigoare a Legii bugetului de stat.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pentru bugetele proprii si bugetele institutiilor subordonate sau serviciilor publice in termen de 15 zile cu aprobarea Ministerului Finantelor.

Documentatiile tehnico-economice aferente obiectivelor de investitii noi care se finanteaza potrivit legii din fonduri publice, se aproba de catre :

- Guvern, pentru valori mai mari de 130 mld. lei;

- Ordonatorii principali de credite, pentru valori cuprinse intre 18 mld. lei si 130 mld lei ;

- Ceilalti ordonatori de credite, pentru valori pana la 18 mld. lei, cu avizul prealabil al ordonatorului principal de credite.

EXECUTIA

In esenta, executia bugetara , poate fi explicata ca fiind perioada in care sunt realizati indicatorii financiari, adica sunt realizate veniturile si efectuate platile pentru actiunile economice si sociale finantate din bugetul local.

Executia bugetara poate fi definita ca un ansamblu de metode si mijloace rezultat al aplicarii actelor normative de catre cei implicati in procesul bugetar cu reflectare de date si informatii prin balantele financiar-operative care sunt bugetele publice.

Executia bugetelor locale consta in incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor din bugetele locale in limita aprobata si potrivit destinatiei stabilite.

Executia bugetara poate fi abordata din mai multe puncte de vedere:

a)      pe total sistem bugetar ;

b)      pe componente ale sistemului bugetar;

c)      de pe pozitia celor implicati in actiune, fie institutiile specializate cu raspunderi directe, fie persoanele fizice si juridice cu implicare partiala in executia bugetara.

d)      pe bugete publice ca si balante financiare: - Venituri ;

- Cheltuieli;

De asemenea, mai este de mentionat ca alaturi de cele patru puncte de vedere mentionate anterior, putem vorbi de o executie de casa a bugetelor intr-o forma strict tehnica si ne referim aici la incasarea, pastrarea si elaborarea resurselor din bugetele locale.

Din punct de vedere metodologic, raspunderea derularii executiei bugetare revine Ministerului Finantelor; acesta elaboreaza norme privind executia bugetara de ansamblu, norme care pot fi completate ulterior, prin interventia principalilor responsabili cu gestiunea bugetara ori si a ministrilor si institutiilor centrale pe domenii ori sectoare de activitate.

Responsabilitatile in gestiunea bugetara locala revin la nivelul autoritatilor administrativ teritoriale prin departamentele de specialitate.

Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea organului de decizie al fiecarei unitati administrativ-teritoriale sunt, dupa caz, ordonatori secundari sau tertiari de credite bugetare .

In executie, consiliile judetene, municipale, orasenesti si comunale, dupa caz, pot aproba si pot utiliza in intregime sumele incasate din veniturile proprii peste cele aprobate prin bugetele locale, pentru suplimentarea cheltuileilor prevazute in aceste bugete, cu respectarea urmatoarelor conditii:

a. depasirea incasarilor sa fie realizata pe total venituri proprii, aprobate prin bugetul local respectiv si sa se mentina pana la finele anului;

b. bugetele respective sa nu aiba imprumuturi restante, precum si dobanzi si comisioane neachitate, aferente imprumuturilor contractate;

Virarile de credite bugetare de la un capitol la altul al clasificatiei bugetare se aproba de catre consiliului local, pe baza justificarilor corespunzatoare ale ordonatorilor principali de credite si se pot efectua inainte de angajarea cheltuielilor, incepand cu trimestrul al III-lea anului bugetar. Virarile de credite bugetare in cadrul aceluiasi capitol bugetar sunt in competenta fiecarui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu si bugetele insitiutiilor si serviciilor publice subordonate si se pot efectua inainte de angajarea cheltuileilor, incepand cu trimiestrul al III-lea al anului bugetar.

Incasarea veniturilor si deschiderea de credite, de repartizarea lor pe destinatiile stabilite, de executie propriu-zisa a cheltuielilor (angajare, lichidare, ordonantare, plata) sunt legate pe reglementarile comune ale finantelor publice.

Executia bugetara poate fi prefigurata in legatura cu un buget pornind de la exprimarea acestuia ca balanta financiara, prin circuitul mijloacelor banesti, care, poate fi segmentat pe categorii de operatii ce reflecta in general realizarea indicatorilor financiari, fiecare din esantioanele de parcurs in cadrul relatiilor bugetare presupunand consemnari informationale distincte pe fiecare persoana implicata cu folosirea instrumentelor economico-financiare rezultate din evidenta utilizata.

2.4.4 INCHEIEREA EXECUTIEI

Pornind de la principiul anualitatii, executia bugetara se incheie la data de 31 decembrie a fiecarui an. In spiritul acestui principiu orice venit neancast si orice cheltuiala angajata, lichidata si ordonantata si neplatita pana la 31 decembrie se va incasa sau se va plati in contul bugetului pe anul urmator. Creditele neutilizate pana la incheierea anului sunt anulate de drept.

Disponibilitatile din fondurile externe nerambursabile si cele din fondurile publice destinate confinantarii contributiei financiare a comunitatii Europene ramase la finele exercitiului bugetar in conturile structurilor de implementare se raporteaza in anul urmator cu aceeasi destinatie. Fondurile prevazute si repartizate se utilizeaza potrivit acordurilor incheiate cu partenerii externi.

Execedentul anual al bugetului local rezultat la incheierea exercitiului bugetar, dupa efectuarea unor regularizari in limita sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferurilor consolidate din bugetul de stat se utilizeaza in ordine pentru:

rambursarea eventualelor imprumuturi restante, plata dobanzilor si a comisioanelor aferente;

constituirea fondului de rulment.

Ordonatorii principali de credite intocmesc si prezinta spre aprobare consiliilor locale si judetene, Consiliului genereal al municipiului Bucuresti pana la data de 31 mai a anului urmator conturile anuale de executie a bugetelor locale in structura urmatoare:

a)      la venituri:

prevederi bugetare aprobate initiale;

prevederi bugetare definitive;

incasari realizate.

b)      la cheltuieli:

credite bugetare initiale,

credite bugetare definitive;

plati efectuate.

Trimestrial, ordonatorii principali de credite intocmesc dari de seama contabile

asupra executiei bugetare care se depun la Directiile generale ale finantelor publice, iar dupa verificarea si centralizarea lor, acestea intocmesc si depun la Ministerul Finantelor darea de seama contabila centralizata asupra executiei bugetelor locale la termenele si potrivit unor norme stabilite.