Metoda discrepantei in analiza riscului de rata a dobanzii

Metoda discrepantei in analiza riscului de rata a dobanzii

a). Analiza Gap

Analiza gap, prezentata si in capitolul II, este cea mai cunoscuta tehnica MAP, utilizata de obicei pentru a evalua riscul ratei dobanzii, desi ea poate fi folosita si pentru evaluarea riscului de lichiditate. Gap-ul reprezinta diferenta dintre activele si pasivele sensibile la rata dobanzii pentru o perioada data. In analiza gap fiecare categorie de active si pasive este clasificata conform datei reevaluarii(stabilirii noului pret) activului sau pasivului, activele si pasivele fiind grupate in clase temporale, precum: pana la 3 luni; 3-6 luni; 6-12 luni samd.

Analistul calculeaza rezultatele gapurilor secventiale si cumulative. Gap-ul secvential este definit ca: active generatoare de cistig - surse care finanteaza, pentru fiecare clasa temporala; gapurile cumulative sunt subtotaluri cumulate ale gapurilor secventiale. Daca activele totale considerate sunt egale cu sursele totale corespondente, atunci, prin definitie, gap-urile secventiale trebuie sa totlizeze todeauna zero si, prin urmare, ultimul gap cumulativ trebuie sa fie zero. Analistul se concentreaza asupra gapurilor cumulative pe perioade diferite de timp. Aspectele de mai sus sunt demonstrarte, la o scara redusa a ratelor dobanzii, in tabelul nr. 12.

In tabel sunt separate activele si pasivele din bilantul bancii, in grupe cu fluxuri de lichiditati care sunt fie sensibile, fie insensibile la modificarile ratelor dobanzii. Activul sau pasivul este considerat sensibil la rata dobinzii daca fluxul generat de catre acestea se schimba in acelasi sens cu rata dobanzii.

Analiza Gap pentru riscul de rata a dobanzii Tabelul nr. 12.

Gap-ul reprezinta rezultatul diferentei: activele sensibile - pasivele sensibile. Gap-ul este negativ daca: pasivele sensibile > activele sensibile; gap-ul este pozitiv daca: activele sensibile > pasivele sensibile. Rata gap este definita prin raportul: active sensibile / pasive sensibile, daca rata este egala cu 1 atunci sensibilitatile activelor si a pasivelor corespund si gapul in lei va fi zero.Presupunem ca o banca are un gap pozitiv, atunci o crestere a ratei dobanzii va face ca banca sa inregistreze o crestere mai rapida a veniturilor din active decat costurile pasivelor. Daca rata dobanzii scade, costurile pasivelor vor creste mai rapid decat veniturile activelor.

Concomitent cu utilizarea acestui tip de analiza, bazata pe MAP, sunt utilizate in banci alte instrumente de management al riscului, in conjuctie cu analiza discrepantelor dintre active si pasive privind sensibilitatea la rata, cel putin din doua motive:

o     analiza gap ignora discrepantele din cadrul claselor temoporale;

o     unele produse bancare, precum elementele extrabilantiere, nu pot fi cuprinse in cadrul analizei gap, desi partial aceasta problema a fost solutionata prin analiza durata-gap.

b). Analiza duratei

Analiza duratei, o alta tehnica a managementului riscului, masoara impactul, asupra capitalului actionarilor, a modificarii ratei dobanzii, pentru toate maturitatile. Analiza duratei tine seama de posibilitatea ca viata medie (durata) unui activ sau pasiv sa difere de maturitatea acestora. Sa presupunem ca, maturitarea unui imprumut este de 6 luni si ca banca opteaza sa lege acest activ de un CD. Daca o parte din imprumut este rambursat lunar, atunci durata imprumutului va diferi de maturitatea sa. Pentru CD, durata va fi egala cu maturitatea, daca deponentilor li se plateste toata suma la sfarsitul celor 6 luni. Gapul duratei este creat prin expunerea bancii la riscul ratei dobanzii.

Durata unei obligatiuni impure, adica cu cupon, se dertermina astfel:

(36)

unde:

D = durata;

T = perioada de achitare, de rascumparare a titlului;

VC = valoarea cuponului;

VPP = valoarea prezenta de piata a titlului;

rd = rata dobanzii nominale de piata;

SVP = scontul valorii prezente a rascumpararii.

De exemplu, presupunem ca se doreste calcularea duratei in al 10 an a unei obligatiuni de 100 lei, cu valoarea fixa a cuponului de 5 lei. Cuponul este platit anual, prima data la sfarsitul primului an al plasamentului, ultima oara in momentul rascumpararii obligatiunii. Determinati valoarea prezenta a titlului si durata acestuia.

Pretul curent de piata al obligatiunii est obtinut prin calcularea valorii prezente, VPP, folosind formula:

VPP = (37)

unde:

VC = valoarea cuponului;

rd = rata de piata a dobanzii, presupusa constanta, de 10%;

T = momentul rascumpararii obligatiunii;

SR = suma rascumparata, de 100 lei.

In exemplu, pretul curent de piata al obligatiunii este:

Exista un flux de lichiditati asociat obligatiunii, scontarea fiecarui flux permitand calcularea valorii prezente.

Pentru a calcula durata, se foloseste formula duratei:

Dupa cum se poate observa in exemplu, analiza duratei subliniaza valoarea de piata, opusa valorii contabile din analiza gap. Toate fluxurile de lichiditati sunt incluse in calcul, neexistand necesitatea de a alege o peioada de timp, un cadru temporal, precum in analiza gap.

Analiza duratei a fost largita, pentru a cuprinde alte active si pasive din bilantul bancii, cu rate ale dobanzii flexibile, platite de catre cei imprumutati sau catre deponenti in acelasi moment viitor.

In acest caz durata capitalului se calculeaza astfel:

(38)

unde:

DK = durata capitalului;

VPPA = valoarea prezenta de piata a activului;

DA = durata activului sensibil la rata;

VPPP = valoarea prezenta de piata a pasivului;

DP = durata pasivului sensibil la rata.

Calcularea duratei capitalului este folosita pentru analiza efectului modificarii ratei dobanzii asupra valorii bancii, deoarece va aproxima la zero cuponul obligatiunii cu durata data. In mod clar, cu cat mai mare discrepanta, neconcordata duratei bancii, cu atit mai mare este expunerea bancii la modificari neprevazute ale ratelor dobanzii.

c). Analiza gap-ului duratei

Aceasta forma de analiza combina analiza gap cu analiza duratei. Duratele activelor si pasivelor sunt potrivite, armonizate, in loc de a potrivi timpul pana la stabilirea noului pret, ca in analiza gap standard. Pozitiile din bilat si din afara bilantului sensibile la rata dobanzii sunt plasate in benzi de timp, bazate pe maturitatea instrumentelor. Pozitia in fiecare banda de timp este neta si pozitia neta este ponderata cu o estimare a duratei, unde durata masoara senzitivitatea pretului instrumentului cu rata fixa cu diferite maturitati la modificarile ratelor dobanzii. Daca duratele unor active si pasive date concorda, atunci gapul duratei acestei parti a bilantului are valoarea zero, aceasta parte fiind considerata imunizata impotriva modificarilor neasteptate ale ratelor dobanzii. In acest fel, imunizarea poate fi folosita pentru a se obtine un randament fix pentru o anumita perioada, deoarece ambele laturi ale bilantului sunt protejate de riscul ratei dobnanzii. Totusi, protectia nu este 100%, deoarece randamentele pietei se pot schimba in mijlocul perioadei de investitie, si alte riscuri sunt inca prezente, precum riscul de credit.

Mai mult, este important sa se inteleaga ca masura duratei utilizata presupune o relatie liniara intre ratele dobanzii si valoarea activelor. De fapt, in mod normal, exista relatii convexe, convexitatea cea mai mare a relatiei dintre rata si valoarea activului, mai putin utila, este masura simpla a duratei. Deci, utilizarea duratei pentru a masura sensibilitatea ratei dobanzii trebuie limitata la modificarile mici ale ratei dobanzii.

Utilizarea gapului duratei, de catre cei care regleaza sistemul bancar, pentru a monitoriza expunerea la riscul de rata a bancilor, presupune existenta a 13 benzi temporale, cu o pondere a riscului pentru fiecare banda, calculata astfel:

(39)

unde:

pr = ponderea riscului, pentru o anumita banda temporala;

pd = ponderea duratei;

mr = modificarea presupusa a randamentului.