NOTIUNI INTRODUCTIVE LEGATE DE FISCALITATE

NOTIUNI INTRODUCTIVE LEGATE DE FISCALITATE

"In materie de impozite, de prelevari obligatorii in general, in afara categoriilor acestora si a notiunilor de acum cunoscute cum sunt asieta, impunerea, perceperea si urmarirea impozitelor, curent se foloseste aceea de fiscalitate." Cuvantul se trage din expresia " fisc"care este "administratia insarcinata cu calculul si perceperea impozitelor". Termenul de fisc exista chiar dinaintea aparitiei statale. In aceea vreme pentru obtinerea unor bunuri de la cei carora le prisoseau in favoarea celor lipsiti de resurse se folosea un obiect de colectare - fiscus / cos

O data cu aparitia statului si dezvoltarea functiilor sale apare necesitatea mobilizarii unor fonduri la dispozitia acestora. Treptat veniturile in natura sunt inlocuite cu veniturile in bani si varsamintele au caracter obligatoriu. Pentru asigurarea veniturilor necesare si pentru mobilizarea acestora a aparut o noua institutie denumita fisc iar operatiunea initiata de fisc privind mobilitatea veniturilor la dispozitia statului a fost cunoscuta sub numele de fiscalitate. O definitie unanim acceptata a fiscalitatii nu exista. Sunt intalnite insa, mai multe formulari care semnifica continuturi apropiate.

Fiscalitatea inseamna, mai intai, totalitatea obligatiilor fata de fisc (impozite,taxe), care constituie baza sistemului fiscal. Inseamna, apoi, ansamblul mijloacelor de percepere a impozitelor si taxelor prin fisc, dar inseamna si ansamblul reglementarilor, legilor si practicilor relative la impozite. Se poate aprecia ca fiscalitatea are intelesul de ansamblu a obligatiilor catre fisc, a mijloacelor de percepere a lor si a reglementarilor si practicilor relative la acestea (in acceptiunea comuna, totalitatea impozitelor si taxelor). 

Definitia sugereaza distinctia dintre notiunea de fiscalitate si cea de impunere, pe care o include (reprezinta numai o latura a acesteia), dar fata de cea a resurselor financiare aceasta din urma, are o sfera mai cuprinzatoare, contine pe langa impozite si taxe, care sunt singurele resurse fiscale, si alte prestatii banesti, la fel si aparatul institutional-juridic.

Pornind de la rolul finantelor publice se pot formula functiile si rolul pe care fiscalitatea le indeplineste.

A.     Functia de constituire a fondurilor banesti puse la dispozitia statului

formandu-se majoritatea resurselor banesti ale bugetului statului. Canalele prin care se indeplineste aceasta functie sunt oricare din varsamintele si prelevarile obligatorii (impozite, taxe, contributii).

B.     Functia de mobilizare a resurselor banesti la dispozitia Guvernului sau comunitatilor locale (pe baza dispozitiilor in vigoare). Se realizeaza o redistribuire a veniturilor din economie pe seama practicarii unor varsaminte diferentiate pe platitori. Sursa de formare a prelevarilor de natura fiscala o constituie avutia tarii care pusa in exploatare genereaza productia nationala exprimata prin P.I .B.

C.     Functia de control semnifica urmarirea modului in care sunt preluate de la platitori veniturile cuvenite fiscului si modalitatile de urmarire si executare a rau platnicilor sau a celor care se sustrag de la plata varsamintelor obligatorii catre stat. Prin controlul fiscal se realizeaza si actul de educare a cetatenilor pentru respectarea obligatiilor fiscale in cuantumul si la termenele prevazute pentru varsarea lor. Controlul se exercita, temporal vorbind in trei momente: antefactum / preventi; operativ / curent si postfactum.Functia de control a fiscalitatii se realizeaza prin organe specializate ale aparatului fiscal:Guvern, Ministerul Finantelor, Directiile Generale ale Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat, Garda Financiara, Curtea de Conturi.

"Ministerul Finantelor Publice exercita administrarea generala a finantelor publice, asigurand utilizarea parghiilor financiare si valutare in concordanta cu cerintele economiei si pentru stimularea initiativei agentilor economici ".[3]Dintre atributiile Ministerului Finantelor Publice amintim:

-stabileste masurile necesare pentru incasarea veniturilor si limitarea cheltuielilor in vederea incadrarii in deficitul bugetar aprobat;

-elaboreaza proiecte de acte normative privind stabilirea impozitelor directe si indirecte;

-urmareste perfectionarea asezarii impozitelor directe si indirecte si armonizarea legislativa in acest domeniu;

-elaboreaza proiecte de acte normative cu privire la incasarea veniturilor bugetare, procedurile de control fiscal, combaterea si sanctionarea evaziunii fiscale si relatiile dintre contribuabili si administratia fiscala;

-controleaza, in conditiile legii, activitatea financiara a agentilor economici, urmarind stabilirea corecta si indeplinirea integrala si la termen a obligatiilor financiare si fiscale fata de stat;

-coordoneaza si organizeaza activitatea privind executarea silita a veniturilor fiscale ale statului;

-coordoneaza si organizeaza activitatile de jurisdictie administrativ-fiscala si de solutionare a contestatiilor adresate Ministerului Finantelor Publice de catre contribuabili.

Directiile Generale ale Finantelor Publice sunt unitati teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, prin care se realizeaza strategia si programul Guvernului in domeniul finantelor publice si se aplica politica fiscala a statului.

Directiile Generale ale Finantelor Publice isi desfasoara activitatea la nivelul fiecarui judet, in baza legilor, ordonantelor Guvernului, ordinelor si instructiunilor elaborate de Ministerul Finantelor Publice. Dintre atributiile Generale ale Finantelor Publice, mentionam:

-organizeaza activitatea de inregistrare fiscala a contribuabililor, de impunere, urmarire si incasare a veniturilor fiscale

-organizeaza actiuni de control fiscal;

-analizeaza si solutioneaza obiectiile si contestatiile contribuabililor, precum si cererile de acordare a inlesnirilor la plata impozitelor si taxelor si ia masuri de prevenire, depistare si combatere a fenomenelor de evaziune fiscala si coruptie;

-asigura organizarea si functionarea sistemului informational privind activitatea de administrare a veniturilor statului, control fiscal si Garda Financiara.

Trezoreria Publica realizeaza incasarea veniturilor fiscale prin conturi si in numerar, evidentiind distinct veniturile cuvenite bugetului de stat si cele destinate bugetelor locale. De asemenea exercita controlul preventiv asupra operatiunilor si aplica majorarile prevazute de lege, in cazul nerespectarii termenelor de plata legale. Dintre institutiile financiare abilitate in domeniul fiscal se detaseaza prin importanta: Directia generala de control fiscal, Garda Financiara si Curtea de Conturi.

" Directia generala de control fiscal este structura Ministerului Finantelor care pune in aplicare politica guvernamentala in domeniul impozitelor si taxelor." Directia generala de control fiscal urmareste, analizeaza si verifica, pe baza raporturilor lunare, trimestriale si anuale ale unitatilor teritoriale, precum si prin deplasari la fata locului, modul de realizare a veniturilor bugetare, formate din impozite si taxe pe total si pe fiecare sursa, a debitelor create in anul curent si a creantelor restante. Dintre atributiile Directiei generale de control fiscal amintim:

-verifica respectarea de catre contribuabili a prelevarilor legale privind stabilirea, evidentierea si plata integrala si la termen a obligatiilor fiscale fata de bugetul de stat;

-verifica organizarea si conducerea evidentelor contabile ale contribuabililor in vederea stabilirii, inregistrarii si platii impozitelor si taxelor;

-stabileste in sarcina contribuabilului diferente de impozit si calculeaza majorari de intarziere pentru neplata la termenele legale a impozitelor datorate;

-actioneaza prin mijloace specifice, pentru identificarea si combaterea evaziunii fiscale.

"Garda Financiara este structura specializata a Ministerului Finantelor care pune in aplicare politica acestuia in domeniul controlului financiar contabil, in legatura cu aplicarea si executarea legilor fiscale si a reglementarilor vamale ca si cu respectarea normelor de comert in vederea evitarii oricarei sustrageri de la plata impozitelor si taxelor, in vederea impiedicarii activitatilor de contrabanda si a orcaror practici si procedee interzise prin prelevarile legale in vigoare." Aceasta este organizata sub forma unui organ central in minister, iar in teritoriu ca sectii in cadrul Directiilor generale ale finantelor publice, constituind un corp de control financiar, militarizat, neincazarmat, condusa de un comisar general sef fiind considerata politie financiara.

" Interferentele specifice domeniului fiscal sunt reflectate de structura comandamentului Garzii Financiare, care este format din conducatorii urmatoarelor directii:

Directia generala a impozitelor directe;

Directia generala a impozitelor indirecte;

Directia generala a controlului financiar de stat;

Directia generala a vamilor;

Directia generala a regiilor autonome si participantilor statului;

Comisarul general al Garzii Financiare."[6]

In Romania, organul suprem de control financiar si jurisdictie in domeniul financiar este Curtea de Conturi, institutie financiara independenta, supusa numai legii, care actioneaza doar asupra sectorului public. Structura organizatorica este adaptata competentelor avute si se compune din: Sectia de control ulterior, Sectia jurisdictionala, Colegiul jurisdictional, Camerele de conturi judetene, Secretariatul general. Pe langa Curtea de Conturi functioneaza procurorul general si procurorii-financiari.

Atributiile specifice domeniului fiscal privesc:

avizarea legislatiei fiscale si a actelor normative care conduc la diminuarea veniturilor fiscale;

avizarea anuala a veniturilor fiscale stabilite prin legea bugetului de stat;

avizarea infiintarii si reorganizarii organelor de control cu atributii in domeniul fiscal, si emiterea de instructiuni obligatorii pentru acestea;

utilizarea informatiilor cuprinse in actele de control fiscal intocmite de celelalte organe de control.

Din functiile prezentate rezulta si rolul in plan economic-financiar-social al fiscalitatii:

Financiar vorbind se are in vedere, in principal modalitatile de formare a resurselor banesti la dispozitia administratiilor locale de stat, comunitatilor locale si la organele insarcinate cu realizarea protectiei sociale, cu componenta ei de baza -asigurarile sociale.

Pe plan economic, fiscalitatea reprezinta un instrument la indemana Guvernului pentru interventia in viata economica si sociala a statului. In functie de etapa de dezvoltare interventionismul fiscal este practicat in politicile economice ale statelor moderne cu o intensitate mai mare sau mai mica. Scopul acestor practici este de a stimula dezvoltarea economica in anumite sectoare sau pentru a le face mai eficiente pe altele.

In plan social fiscalitatea urmareste doua scopuri:

- protejarea celor mai defavorizate categorii sociale;

- influentarea comportamentului individului si a colectivitatilor umane.

In acest caz, beneficiul din partea autoritatilor publice trebuie sa fie mai mare decat contributia data / platita de o anumita categorie sociala defavorizata. Pe plan social fiscalitatea realizeaza o redistribuire, o redimensionare a veniturilor prin intermediul unor proceduri variate.

"Pentru realizarea obiectivelor si sarcinilor fiscale, in practica sunt avute in vedere in principal urmatoarele proceduri:

- extinderea / restangerea campului de actiune a fiscalitatii;

- practicarea de inlesniri fiscale sau restrangerea acestora;

- reducerea sau cresterea unor taxe de consumatie."

Economistul francez Maurice Allais, laureat al premiului Nobel pentru economie, apreciaza ca principiile generale ale impunerii intr-o societate libera si democrata sunt urmatoarele: individualitatea, nediscriminarea, impersonalitatea, neutralitatea, legitimitatea si lipsa arbitrariului.

-- "principiul individualitatii, priveste fiscalitatea in legatura cu fiecare persoana, fiind subordonata cetateanului, care trebuie lasat liber sa aleaga modul cum sa-si cheltuiasca venitul. Prin fiscalitate se asigura egalitatea sanselor, iar nu egalitatea conditiilor;

-- principiul nediscriminarii, insemnand ca actiunea fiscala trebuie sa urmeze aceleasi reguli pentru toti;

-- principiul impersonalitatii, semnificand o actiune ce nu se adreseaza unei persoane anume si, in consecinta, nu trebuie sa foloseasca metode de tip inchizitional asupra cetateanului;

-- principiul neutralitatii, intelegand ca fiscalitatea nu trebuie sa provoace distorsiuni economice, sa fie favorabila atingerii criteriilor de eficienta, sa incurajeze gestiunea optima, sa nu incarce beneficiile pentru ca sunt rezultatul muncii;

-- pricipiul legitimitatii, constand in aceea ca fiscalitatea trebuie sa urmeze cerintele liberei concurente, iar veniturile " legitime " nu trebuie grevate;

-- principiul nearbitrariului, ceea ce inseamna reguli simple, clare, transparenta, inlaturarea inegalitatilor si inechitatii."[7]