Operatiuni si instrumente

Operatiuni si instrumente

Bancile comerciale efectueaza urmatoarele operatiuni:

operatiuni pasive;

operatiuni active;

operatiuni comerciale si de comision.

Operatiunile pasive constau in: formarea capitalului propriu, atragerea depunerilor, rescontul sau refinantarea;

Bancile comerciale, ca societati pe actiuni, isi constituie capital propriu pe seama capitalului social, a fondului de rezerva si a provizioanelor. Principala caracteristica a bancilor comerciale este aceea ca, in cadrul resurselor de creditare, capitalurile proprii detin o pondere redusa, astfel ca este putin semnificativa reciclarea si valorificarea capitalurilor sub forma capitalizarii profitului bancar obtinut.

Capitalul social se formeaza prin emisiunea si subscrierea de actiuni.

Bancile comerciale isi constituie un fond de rezerva in vederea acoperirii unor pierderi care se inregistreaza in activitatea lor, pierderi generate, in principal, de insolvabilitatea unor debitori. Prin capitalizare, de regula, resursele proprii constituite sub forma fondului de rezerva ating o marime egala cu cea a capitalului social. Aceasta dimensiune a rezervelor se justifica prin varietatea riscurilor ce apar in operatiunile bancare.

Atragerea depunerilor reprezinta principala componenta a depozitelor bancare formate la dispozitia bancilor comerciale, in general, bancile comerciale constituind trei categorii de depozite:

o       la vedere;

o       la termen;

o       prin cont curent.

Depozitele la vedere se caracterizeaza prin flexibilitate, in sensul ca depunatorii pot dispune oricand utilizarea lor sub forma platilor sau retragerilor din cont.

Depozitele la termen se constituie potrivit unor conventii incheiate intre deponent si banca, privind durata si conditiile de depunere, in special privind nivelul dobanzilor bonificate, acestea constituind o modalitate sigura de justificare in procesul de creditare.

Bancile comerciale din tarile dezvoltate folosesc ca principal instrument, pentru constituirea acestor depozite, conturile de depozit pentru investitii, termenele variind de la o luna pana la 1 an, aceste depozite absorb sume mari, care sunt atrase de catre banci in conditii de negociere pentru fiecare caz in parte. De asemenea, bancile comerciale pot deschide clientilor lor conturi de economii simple sau dupa un anumit program de depunere, care sa asigure o stare de regularitate in procesul de economisire.

Constituirea depozitelor prin cont curent reprezinta, de asemenea, o parte insemnata a depunerilor bancare. Conturile curente se deschid persoanelor fizice si juridice si se caracterizeaza prin aceea ca prin intermediul lor se evidentiaza o multitudine de operatiuni de incasari si plati, folosindu-se diverse instrumente de decontare, cum ar fi: cecurile, ordinele de plata, varsamintele etc., toate operatiunile prin cont curent avand loc la solicitarea clientilor bancilor.

Micsorarea dobanzilor de remunerare a depozitelor a generat reorientarea economiilor banesti spre creditul obligatar, in acest sens, luand amploare sistemul certificatelor de depozit emise de catre banci, cu o gama larga de scadente si cu rate ale dobanzii aliniate dupa dobanzile pietei. S-a extins de asemenea sistemul fondurilor comune de plasament, o forma de autonomizare a administrarii unor drepturi de creanta, prin care bancile pot instraina anumite creante, percepand dobanda pietei, utilizand resursele dobandite in alte operatiuni de credit.

Rescontul constituie o modalitate de procurare a unor noi resurse de creditare prin cedarea portofoliului de efecte comerciale unei alte banci comerciale, bancilor de scont, sau bancii de emisiune.

Banca comerciala recurge la rescontare in functie de interesele sale de a obtine disponibilitati (adesea in scopul unei mai bune valorificari). Esential este faptul ca, prin rescontare, banca de depozit inregistreaza un profit chiar in aceeasi zi in care s-a efectuat scontarea, ca diferenta dintre dobanda la care se sconteaza efectul (taxa scontului privat) si taxa oficiala a scontului practicata de banca de emisiune.

Alaturi de rescont, bancile comerciale practica si operatiuni de lombardare, acele operatiuni de imprumut garantate cu efecte publice (obligatiuni, bonuri de tezaur), operatiuni prin care banca comerciala obtine de la Banca centrala, de emisiune resurse pe termen scurt.

Rescontul si lombardarea sunt operatiuni specifice recreditarii sau refinantarii, activitati in continua evolutie in economia moderna. Aceste operatiuni sunt utilizate din necesitatea echilibrarii bancare a resurselor cu angajamentele, pentru asigurarea operativa a acoperirii nevoilor de credite prin atragerea disponibilitatilor dispersate in economie.

Operatiunile active ale bancilor comerciale sunt operatiunile de creditare si de plasament, pe baza depozitelor bancare constituite.

Acest gen de operatiuni se grupeaza, in principal, in doua categorii distincte:

o    creditarea agentilor economici;

o    creditarea persoanelor fizice.

In conditiile economiilor actuale, bancile comerciale, pentru a raspunde exigentelor clientilor lor, si-au diversificat posibilitatile de creditare, tot mai multe banci comerciale renuntand la o serie de operatiuni traditionale, pe care le-au preluat unele institutii de credit specializate. Ca atare, bancile comerciale crediteaza agentii economici, operand cu doua categorii de credite, cum ar fi:

o    credite pentru constituirea unor active fixe;

o    credite pentru activitatea de exploatare.

In conditiile extinderii sau consolidarii activitatii, tot mai multe intreprinderi isi constituie activele fixe participand la piata financiara prin emisiunea de actiuni si obligatiuni. Chiar daca aceasta modalitate de finantare a investitiilor este preferata de majoritatea firmelor, sunt si situatii cand acestea apeleaza la credite pentru procurarea activelor fixe (in special, pentru procurarea de echipament), adresandu-se bancilor comerciale, aceste credite se acordandu-se, de regula, pe termen scurt.

Pentru sustinerea activitatii curente, cele mai multe intreprinderi apeleaza la credite pentru activitatea de exploatare, de regula sub forma a doua produse bancare:

creditarea creantelor;

creditele de trezorerie

La randul sau, creditarea creantelor, include ca operatiuni specifice:

o         operatiuni cambiale;

o         imprumutul pe gaj de actiuni si efecte publice;

o         operatiuni de report.

Operatiunile cambiale, ca forma de referinta in creditarea creantelor comerciale, se realizeaza prin scontarea titlurilor de credit comercial si operatiuni de imprumut pe gaj de marfuri si efecte comerciale .

Imprumutul pe gaj de marfuri si efecte comerciale are loc cand banca isi creeaza o imagine pozitiva privind solvabilitatea beneficiarului de cambii sau cand marfurile respective sunt garantate, documentul care atesta prezenta marfurilor in depozite fiind recipisa warant.

Imprumuturile pe gaj de efecte publice si actiuni (denumite si operatiuni de lombard) au o pondere mare, de regula, in anumite tari dezvoltate, cum ar fi cele anglo-saxone (Anglia, Germania, SUA etc), practicandu-se acolo unde exista o abundenta de titluri de imprumut, a bonurilor de tezaur, si unde acestea se constituie ca o parte insemnata a patrimoniului intreprinderilor si persoanelor.

Atunci cand se manifesta nevoi temporare de bani, detinatorii acestor titluri de imprumut ale statului, preferand sa le mentina in proprietate si sa obtina in continuare dobanzi, recurg la imprumuturi pe gaj si renunta astfel numai partial la venitul realizat, prin plata dobanzilor pentru creditul de care beneficiaza.

Cu titluri ale pietei financiare se efectueaza si operatiuni de report, in sensul ca banca achizitioneaza efectele publice de la posesorii acestora, cu obligatia rascumpararii lor de catre vanzator la acelasi curs, peste un termen scurt.

Reportul este pentru client o cale de procurare a fondurilor lichide, iar pentru banca o modalitate de plasament a resurselor in schimbul unor dobanzi mai mari fata de cele practicate la operatiunile cambiale curente.

O forma specifica a operatiunii de report este pensiunea, obiectul acestei operatiuni fiind cambia, realizandu-se, indeosebi intre banci, titlurile de credit ce fac obiectul pensiunii, ramanand, de regula, la beneficiar, banca cumparatoare primind doar angajamentul de rascumparare emis de beneficiar si borderoul efectelor respective.

Creditele de trezorerie. sunt credite pe termen scurt, in general pana la un an, si se acorda agentilor economici in vederea acoperirii necesitatilor curente legate de ciclul de exploatare si comercializare, in practica bancara, cel mai adesea, creditele de trezorerie concrectizandu-se sub doua forme:

o      avansul in cont curent;

o      creditul pe termen mijlociu mobilizabil.

Avansul in cont curent reprezinta o forma simplificata de creditare a activitatii curente, in sensul ca bancile continua sa faca plati in numele titularului de cont si dupa ce acesta si-a epuizat disponibilitatile, in cadrul unei limite, numita linie de credit sau plafon de creditare.

O alta forma a creditului de exploatare, cu facilitatea de refinantare la termene scurte, dar care acopera necesitati de mijloace banesti pe o durata mai mare este creditul pe termen mijlociu mobilizabil, prin acest credit acoperindu-se necesitati legate de export, de constituirea unor stocuri sezoniere in agricultura si in industria de prelucrare a materiilor prime agricole etc.

Creditarea gospodariilor familiale si a persoanelor particulare reprezinta o alta importanta categorie de operatiuni active efectuate de catre bancile comerciale. Aceste credite au ca destinatie acoperirea necesitatilor legate de constructia de locuinte, achizitionarea de bunuri durabile cu valoare mare sau chiar pentru sustinerea unor cheltuieli curente, sub forma creditelor fara o destinatie stabilita in prealabil. Este vorba de asa-zisele credite nonafectate.

Operatiunile comerciale si de comision reprezinta un grup special de operatii ale bancilor comerciale, mai mult sau mai putin legate de operatiunile active si pasive. Ele privesc tranzactii de vanzare-cumparare de devize efectuate cu prilejul mijlocirii de plati internationale, cu aceasta ocazie, bancile urmarind realizarea unor profituri, ca diferenta intre cursul de vanzare si cel de cumparare al devizelor. De mentionat ca, in mod curent, bancile nu fac tranzactii cu marfuri, insa pot aparea situatii cand bancile tranzactioneaza acele bunuri care au servit drept gaj pentru creditele ce nu au fost onorate la scadenta.

Pe langa operatiunile comerciale, bancile efectueaza si alte servicii adresate clientilor, cum ar fi

o    operatiuni de comision;

o    operatiuni de mandat.

In cadrul operatiunilor de comision, banca actioneaza in numele si in contul clientului sau, cele mai frecvente operatiuni de acest gen fiind cele care privesc efectuarea platilor, indeosebi operatiuni de remiteri, acreditive, incasso, etc.

Remiterile sunt operatiunile de transfer, la solicitarea clientilor bancii, a unor documente, titluri, sume de bani etc. catre terti aflati in aceeasi localitate sau in alte localitati.

Acreditivul este o operatiune de plata conditionata efectuata de banca in baza documentelor de incarcare si expediere a marfurilor, totodata, acreditivul inseamnand un transfer de suma, ca urmare a unei investiri de incredere pe care clientii o acorda unei banci.

Incasso-ul presupune efectuarea serviciului de incasare de catre o banca a diverselor creante apartinand clientilor sai, creante sub forma de cambii, facturi si alte hartii de valoare.

O categorie distincta a serviciilor bancare se concretizeaza in operatiunile de mandat, operatiuni efectuate la administrarea hartiilor de valoare si chiar la administrarea unor patrimonii, cum ar fi executori testamentari, gestionarea fondurilor de tutela sau a diverselor fundatii etc., pentru efectuarea operatiunilor de mandat, bancile percepand comisioane, acestea servind pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de prestarea serviciilor in cauza, si reprezentand o sursa de profit pentru banca.