Participantii pe pietele valutare

Participantii pe pietele valutare

Pe piata valutara participa patru mari categorii de entitati economice:

A. Intermediarii financiari pe piata valutara: - sunt bancile comerciale pentru operatiuni ale persoanelor juridice si casele de schimb pentru vanzarile / cumpararile de valuta ale persoanelor fizice. Intermediarii financiari actioneaza de regula in numele si pe contul clientului - brokeri dar pot actiona si in numele si pe contul lor - dealeri.

B. Cumparatorii de valuta: sunt in principal importatorii care au nevoie de valuta pentru plata unor importuri dar valuta mai pot cumpara investitorii persoane fizice sau juridice care, in unele economii, considera valuta un activ mult mai stabil si mai lichid. Statul si companiile private pot cere valuta pentru plata unor imprumuturi contractate.

C. Vanzatorii directi de valuta: - sunt exportatorii si investitorii straini. Oferta de valuta poate proveni si din credite externe contractate de stat sau de companii private (exportatori, investitori straini, institutii financiar - bancare, turisti straini, muncitori straini care lucreaza in Romania sau muncitori romani care muncesc in strainatate si isi repatriaza salariile etc.)

Pe piata valutara se desfasoara doua tipuri importante de operatiuni:

- operatiuni la vedere (spot);

- operatiuni la termen (forward).

Operatiunile spot: sunt operatiuni pot fi tranzactii de vanzare / cumparare de valuta la vedere, cu livrarea imediata (sau relativ imediata). in cazul acestor operatiuni nu se poate lucra 'descoperit' adica livrarea valutei ce face obiectul tranzactiei trebuie sa existe in conturile partilor si trebuie livrata in maxim trei zile de la incheierea tranzactiei spot.

Operatiunile forward: sunt operatiuni clasice la termen, care se incheie in prezent pentru o cantitate determinata de valuta, se lichideaza la o data fixata in prezent. Singurul lucru incert in aceasta operatiune este valoarea viitoare la care se va lichida contractul - cursul spot din acea zi.

Operatiunile forward sunt utilizate atat de speculatori cat si de cei care doresc sa-si protejeze tranzactiile lor de evolutia nefavorabila a cursului de schimb, care pot astfel sa-si fixeze cursul de schimb la o valoare stabilita in prezent. Exista doua tipuri de acoperire prin contracte forward: acoperirea normala si hedging valutar.

Acoperirea normala consta in incheierea unui contract forward pe o perioada determinata in scopul diminuarii pierderilor care ar putea sa apara ca urmare a evolutiei nefavorabile de curs, in timp ce hedgingul valutar presupune o succesiune de forward-uri pentru valori mai mici.

Figura 9.6. Profilul risc - castig pentru operatiunile forward

Caracteristicile contractului forward:

- se incheie in afara bursei prin negociere directa intre parti;

- nu este standardizat;

- are o valoare fixa, fixarea valorii contractului se face in prezent;

- nu are piata secundara;

- poate fi lichidat numai la scadenta.

La echilibrul pietei valutare - situatie optima - au loc urmatoarele relatii:

Unde: i - rata dobanzii previzionata, f - cursul forward calculat  initial, s0 - cursul la vedere in momentul incheierii contractului.

La cotarea directa, cand cursul forward este mai mare decat cursul spot se spune ca valuta face prima si moneda nationala face discount.

Pentru o mai buna imagine asupra profilului risc - castig,  unii analisti calculeaza o rata anualizata a primei dupa formula:

Unde: f - cursul forward calculat initial, s - cursul la vedere in momentul incheierii contractului, n - scadenta.

Aceasta formula arata costul anual al unui contract forward sub forma unei rate procentuale. Operatiunile forward pe piata valutara au rolul de a asigura fixarea unui pret pentru valuta la termene de pana la un an, aceste contracte servind pentru acoperirea riscurilor valutare. Datorita rigiditatii lor (sunt contracte ferme ce nu au piata secundara) sunt mult mai riscante decat contractele derivate (futures, optiuni sau swap).