Principalele macroagregate ale sistemului conturilor nationale

Principalele macroagregate ale sistemului conturilor nationale

Modelarea unui sistem economic real presupune precizarea notiunii de activitate economica,in esenta un proces complex reunind fapte,acte,comportamente si decizii privind alocarea (atragerea si utilizarea) resurselor economice, cu scopul direct sau indirect de satisfacere a unor nevoi.Procesul economic include operatiunile cu bunuri sau servicii (reale) si monetare (financiare) ce confera substanta principalelor forme de existentaale activitatii economice: productia,schimbul,repartitia,consumul,acumularea.

Procesul economic are loc in tesutul ale carui celule de baza sunt cele cinci categorii de subiecte, respectiv gospodarii le private sau menajele, intreprinderile sau firmele, statul (administratia publica si asigurarile sociale), bancile (institutii financiare si de asigurari) si restul lumii ( strainatatea  ).Fenomenul economic are loc  la suprafata  tesutului, l fiind mai degraba expresia unei

teoretizari,generalizari,esentializari.

Intre subiectele economice enumerate au loc relatii economice generand schimb de proprietate asupra obiectelor activitatii economice (bunuri sau servicii - inclusiv servicii ale factorilor de productie - si creante).Aceste relatii se definesc ca tranzactii.Ele pot fi vizibile sau efective (de piata) si invizibile sau presupuse, conditionat de formele organizatorice complexe si mai ales de concretetea, materialitatea lor. Tranzactiile invizibile se regasesc ca unilaterale, fiind denumite si transferuri iar cele vizibile ca bilaterale si imbraca forma bunurilor si serviciilor (tranzactii reale) sau pot formaliza economia prin moneda (tranzactii financiare sau banesti).Tranzactiile sunt evaluate, datate si localizate.

Totalitatea tranzactiilor similare reunite genereaza un flux economic, asa cum agregarea subiectelor economice de aceeasi natura sau categorie da nastere unui sector economic.Combinand acum cele doua agregari in spatiul sau teritoriul economic se pot obtine fluxurile intrasectoriale si intersectoriale.Daca se insumeaza fluxurile circulare existente pe teritoriul economic al unui stat se obtine un urias circuit economic intern sau domestic,iar daca se extinde la o comunitate de state,circuitul devine regional si treptat mondial.Subiectele economice , in raport cu teritoriul economic al unui stat si cu centrul principal de interes sau de activitate, se impart in rezidente si nerezidente, in masura in care cele doua criterii coincid sau nu prin localizare.Reunind fluxurile generate de activitatea rezidentilor nationali cu fluxurile conationalilor rezidenti in alte teritorii statale se obtine un urias circuit national, iar prin extindere treptata, regional si in final international.

Circuitul intern astfel modelat devine economie interna, asa cum circuitul national se transforma in economie nationala.In economia de piata unde prevaleaza schimbul, prioritatile sunt generate de raportul cerere-oferta si dominantele rezultative sunt formarea, nivelul si dinamica preturilor.

Utilizand principiul dublei inregistrari in conturi a activitatilor subiectelor economice si prin intermediul metodologiei statistice de clasificare, grupare si agregare a datelor primare se obtin indicatorii macroeconomici ai sistemului conturilor nationale (SCN). SCN este o imagine sistematizata si completa a unei economii nationale dominant de piata, bazata pe teoria recompensarii factorilor de productie , in functie de contributia adusa (forta de munca prin salariu, pamantul prin renta, capitalul prin profit). Statistica omogenizeaza,sintetizeaza si esentializeaza diversele activitati economice in vederea agregarii, prelucrarii si in finala a analizei si interpretarii conceptelor, categoriilor rezultate si specifice teoriei economiei capitaliste. Rezultatele activitatii economice sunt integral cuantificate indiferent de vizibilitatea tranzactiei sau categoria subiectului economic.

Intr-un scurt istoric,SCN prezinta predecesori inca de la sfarsitul secolului al XVII-lea.Ideea de coerenta, comparabilitate a informatiilor economice, intr-o imagine integrativa,simplificata si nationala transpare pentru prima oara din tabloul economic  al lui Quesnay publicat la jumatatea secolului al XVIII-lea. Marea depresiune economica din anii '30 ai secolului al XX-lea a impus interventia activa a statului in economie  pentru a mentine economia la un nivel al ocuparii aproape depline a fortei de munca si pentru a-i asigura o crestere continua .Necesitatea este materializata in 1939, cand Liga Natiunilor publica estimari ale venitului national.Cel de-al doilea razboi mondial, prin problemele generate de refacerea economiilor distruse duce la incheierea unui acord international in 1945, intre SUA, Canada si Anglia referitor la metodele conceptuale si prezentarea estimarilor nationale.In 1947, Richard Stone, in baza rezultatelor cercetarilor intreprinse sub egida Societatii Natiunilor Unite, defineste si descrie cuantificarea Venitul national si a totalurilor legate de acesta .

UN sistem standardizat de conturi nationale  a fost publicat in 1952, aceasta prima forma a SCN fiind recomandata de Comisia de Statistica a Natiunilor Unite membrilor ONU.Revizuirile majore ce i-au succedat au avut loc in 1968 prin cresterea gradului de aplicabilitate la toate statele indiferent de stadiul de dezvoltare, in 1977, cu scop de reanalizare a experientei tarilor in curs de dezvoltare si in 1992.Operationala din 1993 noua varianta este mai flexibila si armonizeaza SCN cu balanta de plati externe, statistica financiara a statului,statistica monetara si bancara, cu clasificarea internationala standard ONU si cu metodologia in domeniul fortei de munca elaborate de Biroul International al Muncii.In paralel, Comunitatea Economica Europeana a renuntat la Sistemul simplificat de contabilitate nationala din 1950 (devenit in 1958,Sistem standardizat de contabilitate nationala) si, trecand prin revizuire din 1968, a creat, incepand cu 1970 si recunoscut in 1976, o versiune Comunitara a SCN (SEC-Sistemul european de conturi).Printr-o reglementare adaptata de Consiliul Uniunii Europene, la inceputul anului 1996,s-a introdus Sistemul european al conturilor nationale si regionale in Comunitatea Europeana (SEC 1995) cu o dubla componenta : metodologia si setul de tabele. Pe langa conturile nationale anuale,SEC 1995, cuprinde de asemenea conturi trimestriale si regionale, principalele schimbari fiind legate de sfera de cuprindere si conceptele utilizate.Principalele conturi ce se elaboreaza in cadrul contabilitatii nationale sunt :

contul de productie

contul de distribuire primara a venitului

contul de exploatare

contul de alocare a veniturilor primare

contul de venit al intreprinderii

contul de alocare a altor venituri primare

contul de distribuire secundara a venitului

contul de redistribuire a venitului in natura

contul de utilizare a venitului

contul de utilizare a venitului disponibil

contul de utilizare a venitului disponibil ajustat

contul de capital

contul variatiilor nete datorate economiei si transferurilor de capital

contul achizitiilor de active nefinanciare

contul financiar

contul altor modificari de active

conturile de patrimoniu

contul restului lumii.

Contabilitatea nationala reprezinta un ansamblu coerent si detaliat de conturi si tabele ce ofera o imagine comparabila si completa a activitatii economice a unei tari.Aceasta clasifica marea varietate de fluxuri economice intr-un numar restrans de categorii fundamentale si le inscrie intr-un cadru de ansamblu ce permite obtinerea unei reprezentari a circuitului economic adaptata nevoilor de analiza,previziune si politica economica.

A caracteriza succint SCN in varianta actuala implica etalarea

structurii,a conturilor, a estimarii agregatelor macroeconomice prin metodele specifice.Structura releva atat o suma de tehnici de inregistrare, de calcul al indicatorilor,

de analiza si de interpretare a a ctivitatii economice, cat si un ansamblu de conturi de activitate pentru fiecare sector si conturi nationale pentru intreaga economie si,nu in ultimul rand, tabele sau matrice.Procesele reale si financiare sunt cele ce genereaza si  grupeaza  conturile pe activitatile de productie, repartitie,schimb, acumulare si consum.Rezultatul lor este comun sectoarelor si economiei nationale prin 7 grupe de conturi, elaborate intr-un circuit logic de la productie, creare, repartizare, redistribuire si utilizare venituri, pana la modificarea de patrimoniu si finantare.Tranzactiile din conturile nationale sunt clasate pe sectoare institutionale.

Sectorul institutional reprezinta ansamblul unitatilor institutionale ce au un comportament economic asemanator.Unitatile institutionale sunt clasate in sectoare,in functie de doua caracteristici reprezentative pentru comportamentul lor economic :

- categoria de producatori

- natura activitatilor si a functiilor lor principale.

Ansamblul de unitati institutionale rezidente (unitati ce au centru de interes pe teritoriul economic al unei tari)se grupeaza in cinci sectoare institutionale :societati nefinanciare ; societati financiare ; administratii publice ; gospodariile populatiei ; institutii fara scop lucrativ in serviciul gospodariilor populatiei.

Sectorul societati nefinanciare cuprinde unitatile institutionale dotate cu personalitate juridica care sunt producatori de piata si a caror activitate principala consta in producerea de bunuri si servicii nefinanciare.In acest sector se include activitatea regiilor autonome si a societatilor comerciale nefinanciare, precum si a cvasi-societatilor nefinanciare.

Sectorul societati financiare cuprinde ansamblul de societati si cvasi-societati a caror principala consta in furnizarea de servicii de intermediere financiara si/sau in exercitarea de activitati financiare auxiliare.In acest sector au fost incluse urmatoarele tipuri de unitati : Banca Nationala, Bancile comerciale romanesti si straine, Casa de Economii si Consemnatiuni, Case de Ajutor Reciproc (CAR), Companiile/societatile de brokeraj, Societati de investitii financiare, Bursa de valori, Case de schimb valutar, RASDAQ,Cooperative de credit, Societati de Asigurare, Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare,Fondul Privat de Pensii.

Sectorul administratii publice cuprinde toate unitatile institutionale a caror productie non-piata este destinata consumului individual si colectiv ; resursele lor provin, in cea mai mare parte, din contributiile obligatorii varsate de unitatile apartinand altor sectoare si/sau toate unitatile institutionale a caror activitate principala o constituie efectuarea de operatii de redistribuire a veniturilor si a patrimoniului national.

Sectorul administratii publice se compune din urmatoarele subsectoare :

Administratia centrala

Administratiile locale

Administratiile de securitate sociala

 Administratiile publice includ :organismele administrative publice care conduc si finanteaza un ansamblu de activitati ce constau, in principal, in furnizarea de bunuri si servicii non-piata pentru colectivitate ; institutiile fara scop lucrativ ce produc servicii nedestinate pietei controlate si majoritar finantate de catre administratiile publice,fondurile de pensii autonome.

Sectorul gospodariile populatiei cuprinde indivizi sau grupuri de indivizi,atat in calitatea lor de consumatori cat si, eventual, de intreprinzatori, ce produc bunuri sau servicii financiare si nefinanciare de piata.

Sectorul institutii fara scop lucrativ in serviciul gospodariilor populatiei grupeaza unitatile institutionale rezidente care produc, in principal, servicii de non-piata pentru gospodarii si ale caror resurse, in cea mai mare parte, provin din vanzari ocazionale, contributii voluntare efectuate de gospodarii,varsaminte provenite de la administratiile publice si din venituri din proprietate.In acest sector institutional se includ oraganizatii religioase (de cult) sindicate, partide politice,uniuni,fundatii,asociatii culturale si sportive.

Sectorul restul lumii este caracterizat printr-un set de conturi care reflecta tranzactiile ce au loc intre unitatile rezidente si cele nerezidente.Conturile specifice acestui sector furnizeaza o vedere de ansamblu asupra relatiilor economice care leaga o tara cu restul lumii.

Tehnica de obtinere a conturilor de activitate pentru fiecare sector consta in agregarea conturilor, ce caracterizeaza activitatea subiectelor economice aferente sectorului.Pentru a se realiza conturile nationale alaturi de agregare,se mai utilizeaza consolidarea si soldarea.Doua conturi, cel sintetic de bunuri- contul 0 - si strainatatea - contul 8 - sunt intotdeauna echilibrate si se construiesc exclusiv la nivelul intregii economii.Inlantuirea logica a celorlalte 7 conturi comune sectoarelor si economiei nationale se bazeaza pe un circuit inchis cu preluare sistematica de soldsi cu echilibrare finala la nivelul contului 7 Finantare, prin diferenta statistica.  

Contul sintetic de bunuri sau 0 constituie baza informationala pentru elaborarea tabelelor input-output la scara intregii economii. Resursele contului 0 sunt preponderent alcatuite din productia bruta autohtona (corectata cu TVA nedeductibila) si importul de bunuri si servicii (incluzand impozitele pe import). Utilizarile aceluiasi cont cuprind consumul intermediar si final, investitiile brute si exportul de bunuri si servicii.

Contul sintetic strainatate sau 8 reuneste fluxurile bilaterale sau unilaterale care au loc intre rezidentii unei economii nationale si restul lumii, fiind cunoscut ca un cont oglinda (reflectat).Inregistrarile in acest cont se realizeaza din unghiul de vedere al strainatatii, in stanga contului regasindu-se importuri achitate,venituri cedate (din activitatea economica sau din proprietate), transferuri prestate si modificarea creantelor, iar in dreapta contului, exporturi incasate, venituri incasate (din activitatea economica si din proprietate) transferuri incasate si modificarea angajamentelor.

Sistemul conturilor nationale permite estimarea indicatorilor sintetici sau globali de rezultatele, cum sunt produsul intern, produsul national, venitul national dar si a agregatelor macroeconomice, ca in cazul venitului personal sau al venitului disponibil.

Tripla egalitate ce permite fundamentarea a nu mai putin de patru metode de calcul este determinata de faptul ca, la interfata dintre subiectele economice, veniturile unora nu sunt altceva decat cheltuielile altora, ceea ce egalizeaza productia finala cu suma veniturilor realizate si cu suma cheltuielilor pentru cumpararea bunurilor si serviciilor.O analiza paralela a metodelor de calcul subliniaza specificitatea lor, asa cum transpare din exemplele de calcul al produsului intern (brut si net).

Indicatorii de tip national brut sau net presupun influentarea celor de tip intern cu soldurile in raport cu strainatatea ale valorii adaugate brute (SVABS) sau ale veniturilor primare din activitatea economica (SVAES).

Daca produsul national brut la preturile pietei este cunoscut ca oferta nationala,in cazul produsului national net la preturile factorilor acesta identificandu-se cu venitul national ,asigura conexiunea logica cu agregatele macroeconomice de venituri,respectiv venit personal si venit disponibil.Venitul personal este rezultatul diminuarii din venitul national a acelor sume care apartin agentilor economici sau institutiilor si ulterior al acumularii cu alte transferuri nete catre populatie.Partea din venitul personal libera spre a fi cheltuita sau economisita se defineste ca venit personal disponibil.In strategia de elaborare a SCN sunt cuprinse sursele de date, instrumentele de sinteza intermediara si tabelele de sinteza generala.Tabelul Economic de Ansamblu in care se reunesc conturile sectoarelor institutionale si Tabelul de Intrari- Iesiri in care echilibrul resurse-utilizari este integrat in specificul relatiilor interramuri conferind o rezolvare la intrebarea daca oferta este capabila sa raspunda cererii.

Echilibrul valoric necesar intre resurse si utilizari este obtinut intrebuintand o unitate de masura comuna (moneda) si un sistem de preturi specific axat pe trei categorii : pret de productie, pret de baza si pret de achizitie.Pretul de productie este pretul primitde producator prin vanzare, iar pretul de baza se constituie ca rezultat in urma diminuarii pretului de productie cu impozitele platite si majorarii acestuia cu subventiile primite.Pretul de achizitie este pretul platit de cumparator si este fie egal cu cel de productie in cazul serviciilor,fie mai mare, incluzand adaos comercial si de transport, in cazul bunurilor.

Estimarea agregatelor SCN evidentiaza si notiunile de preturi ale pietei si ale factorilor.O mare importanta prezinta preturile curente (generatoare de valori nominale) si mai ales preturile constante(creatoare de valori reale).Imaginea SCN in preturi constante asigura compararea in timp a activitatilor economice intr-o economie nationala,oferind dimensiunea reala a transformarilor sale structurale(in preturile unui acelasi an, considerat an de baza).Conturile in preturi constante datorita multiplelor dificultati nu acopera ansamblul SCN, ci numai operatiile specifice ale contului sintetic bunuri si implicit productie.

Concret se exprima in preturi constante consumul intermediar (CI), valoarea adaugata bruta (VAB), importul (M),exportul (X),consumul final (CF),formarea bruta de capital (I_n+I_r) si variatia stocurilor(∆), ceea ce permite in final si calculul produsului intern brut in aceleasi preturi.

Produsul intern brut (PIB), principalul agregat macroeconomic al contabilitatii nationale, reprezinta  rezultatul final al activitatii de productie a unitatilor producatoare rezidente.Aceste se poate calcula prin urmatoarele metode :   

a)Metoda de productie:

 PIB = VA + IP + TV - SP, unde

PIB = produsul intern brut (preturi pe piata)

VAB = valoarea adaugata bruta (preturi de baza)

IP = impozitele pe produse

TV = taxele vamale (drepturi asupra importurilor)

SP = subventiile pe produse

b)Metoda cheltuielilor:

PIB = CF + FBCF +VS + ( E-I ), unde

CF = consumul final efectiv

FBCF = formarea bruta de capital fix

VS = variatia de stoc

E = exporturile de bunuri si servicii

I = importurile de bunuri si servicii

c)Metoda veniturilor:

PIB = R + EBE + AIP - ASP +IP + TV - SP, unde

R = remunerarea salariatilor

EBE =excedentul brut de exploatare

AIP = alte impozite pe productie

ASP = alte subventii pe productie

IP = impozite pe produse

TV = taxe vamale

SP = subventii pe produse

Venitul national brut (VNB) reprezinta ansamblul veniturilor primare primite de catre unitatile institutionale rezidente: remunerarea salariatilor, impozitele pe productie si importuri minus subventiile, veniturile din proprietate (cele de primit minus cele de platit), excedentul de exploatare (brut) si venitul mixt (brut). VNB (la preturi de piata) este egal cu PIB diminuat cu veniturile primare varsate de unitatile nerezidente si marit cu veniturile primare primite de la restul lumii de catre unitatile rezidente.

Estimarile privind economia neobservata incorporate in conturile nationale se realizeaza pentru:

sectorul formal, prin estimarea muncii la negru si a fraudei la declararea taxei pe valoarea adaugata.

Sectorul informal, prin estimarea valorii productiei nedeclarate obtinute de catre asociatiile familiale si intreprinzatorii individuali.

Serviciile de intermediere financiara indirect masurate (SIFIM) se masoara conventional prin soldul dintre dobanzile incasate si cele platite de institutiile financiare,fiind rezultatul activitatii de intermediere financiara a acestora.

Productia si valoarea adaugata bruta au fost calculate in preturi de baza (inclusiv subventiile pe produse si exclusiv impozitele pe produs si taxa pe valoarea adaugata)

Indicii produsului intern brut au fost calculati pe baza datelor in preturi comparabile, fiind utilizate preturile anului anterior celui de calcul.Legatura intre datele calculate pentru diferite perioade s-a facut pe baza inlantuirii indicilor.

Conturile regionale reprezinta versiunea la nivel regional a conturilor nationale si respecta principiile metodologice ale SEC 1995.In Romania, produsul intern brut regional (PIBR) se calculeaza pentru cele opt regiuni de dezvoltare si pentru extra-regiuni.Pentru Romania, extra-regiunile se refera la platforma continentala aflata in Marea Neagra si enclavele teritoriale (ambasadele si consulatele romane din strainatate).Regionalizarea indicatorilor se poate realiza dupa metodele ascendente,descendente sau mixte, in conturile regionale romanesti fiind utilizate, in principal, metoda descendenta si, in functie de datele disponibile,metoda mixta.Metodele sunt descrise mai jos :

a)Metoda ascendenta (de jos in sus) presupune a pleca de la informatiile relative ale unitatilor rezidente dintr-o regiune si apoi a le insuma,pana la obtinerea totalului regional si agregatului respectiv.Suma valorilor regionale trebuie sa fie egala cu valorile nationale.

b)Metoda descendenta (de sus in jos) presupune repartizarea cifrei nationale a valorii adaugate brute pe regiuni,folosind diverse chei de distributie, reflectand pe cat posibil caracteristicile estimate.

c)M etoda mixta presupune combinarea celor doua metode mai sus prezentate in functie de datele disponibile si fiabile la nivel regional.

Comparabilitatea internationala a indicatorilor macroeconomici ai SCN,presupune asigurarea simultana de metodologii armonizate si sistematizate, moneda unica si an de baza sau referinta unitar ales.

Metodologiile identice sau similare ca deziderat de optimizare al comparabilitatii implica o perfectionare a tuturor indicilor de preturi utilizati, fie ca este vorba de sfera productiei industriale,(productia industriala si indicele preturilor productiei industriale), de sfera activitatii de comert exterior (comertul exterior si indicele valorii unitare), de sfera ampla a distributiei (piata marfurilor si serviciilor si indicele preturilor de consum al populatiei) sau de descompunerea agregatelor macroeconomice de rezultate (factorul sau indicele de deflatie si mai des utilizat deflatorul implicit al PIB)

Moneda unica de regula dolarul SUA sau EURO- devine realizabila prin cursul mediu de schimb sau prin folosirea paritatii de cumparare a monedelor nationale in raport cu dolarul SUA sau EURO.Comparatia binara intre doua tari (A si B), ce ar utiliza un indice de pret de tip Laspeyres,Paasche sau Fisher, se lovesc de calitatea conversiei din moneda tarii A, in cea al tarii B, indiferent de fomula de calcul utilizata.

Practica internationala a impus formula Fisher cu metoda paritatii puterii de cumparare,abaterile in cazul folosirii ei fiind mai mici mai ales cand comparatiile se fac intre doua tari cu standarde de viata foarte diferite.

Comparatiile multilaterale debuteaza prin solutionarea problemei alegerii unui etalon   (B) si continua cu trecerea prin etape binare succesive (F^p_A/B :F^p_B/C), pentru ca la final ,cunoscut fiind faptul ca nici chiar indicele Fisher nu raspunde la testul circularitatii,sa impuna doua metode GK (Geary, Khamis) si EKS (Eltetes,Kovecs,Sculz).

Metoda GK combina ratele de schimb in vederea stabilirii de seturi initiale de preturi medii cu indicii volumului fizic rezultati pentru determinarea paritatii puterii de cumparare,fapt ce o recomanda la analize structurale bazate pe datele absolute obtinute ,in timp ce metoda EKS reuneste prin utilizare indici indirecti cat si directi intre tarile comparate devenind oportuna in calculul indicilor produsului intern brut si a principalelor agregate comparate individual.Economia de piata codifica sub denumirea de pentagonul magic al conjuncturii macroeconomice un set de indicatori analizand urmatoarele aspecte : cresterea economica,stabilitatea preturilor, ocuparea fortei de munca, echitatea sociala si echilibrul extern al economiei nationale.Estimarea PIB-ului in preturi comparabile conduce la determinarea cresterii economice utilizand un indice de tip Laspeyres sau un ritm derivat.Stabilitatea este reflectata prin cel putin trei indici distincti : indicele preturilor de consum al populatiei, indicele preturilor productiei industriale si indicele implicit al preturilor de tip Paasche al PIB-ului. 

Echilibrul extern al unei economii nationale este sintetizat de soldul contului curent al Balantei de plati externe.(B.P.E).La aceasta structura minimala se pot adauga si aspecte legate de formarea bruta de capital,valoarea investitiilor- din care ,investitii autohtone-, indatorarea externa si repartitia (uniforma sau concentrata) regionala si subregionala.

Un sistem de indicatori beneficiind de o metodologie mai amanuntita este cel bazat pe riscul de tara . Un exemplu cum este cel al revistei Euromoney are in vedere o serie de indicatori cu coeficienti de ponderare (%) repartizati distinct : indicatori economici (%=25,0), indicatori politici (%=25,0), indicatori de indatorare (%=10,0), indicatori ai serviciului si reesalonarii datoriei externe (%=10,0) , rata de creditare (%=10,0), indicatorii accesului la finantarea bancara (%=5,0),indicatori ai accesului la titlurile internationale si la pietele pentru imprumuturile sindicalizate (%=5,0),indicatori ai accesului la finantare pe termen scurt (%=5,0), indicatori i raportului intre detinerea de disponibilitati pe termen de 5 ani si marja de forfetare in cazul tarilor lipsite de riscuri (%=5,0).

Parafrazandu-l pe Nicolas Georgescu -Roegen nivelul absolut si relativ, dinamica stabilitatea si spatialitatea preturilor si corelatia dintre preturi nu pot fi desconsiderate in nici un sistem de indicatori statistici fara a a ajunge la anomalii.

Bibliografie :

Savoiu G, Universul preturilor si indicii interpret, Editura Ind. Economica Pitesti 2001

Site : WWW. Insse.ro

Badita M, Baron T, Korka M, Statistica pentru afaceri, Editura Eficient Bucuresti 1998.