ROLUL SCHIMBULUI DE INFORMATII LA NIVEL INTERNATIONAL

ROLUL SCHIMBULUI DE INFORMATII LA NIVEL INTERNATIONAL

Atunci cand se doreste verificarea corectitudinii pozitiei fiscale a unui contribuabil al unei jurisdictii offshore sunt necesare informatii cu privire la natura impozitului avut in vedere: fie pentru taxarea venitului personal (valoarea dobanzilor primite, chirii, dividende, informatii cu privire la veniturile salariale, actiuni detinute), fie pentru taxarea profitului (informatii cu privire la cheltuielile deductibile). Sunt necesare, de asemenea informatii in ceea ce priveste realizarea unor tranzactii speciale.

Exista mai multe tipuri de schimburi de informatii (Keen, 2004 in Bisa, 2005):

schimb de informatii la cerere - initiate de autoritatea fiscala a statului de rezidenta fiscala;

schimb automat de informatii - autoritatea fiscala a statului - sursa trimite in mod periodic statului - rezidenta (destinatie) toate informatiile cu relevanta fiscala ;

schimb spontan de informatii - apare in situatia in care autoritatea fiscala a unui stat, din proprie initiativa, pune la dispozitia celuilalt stat informatia fiscala obtinuta in timpul investigatiilor.

Cu toate acestea, exista insa si cateva probleme care constituie o piedica in ceea ce priveste schimbul de informatii fiscale la nivel international:

imposibilitatea alocarii unui numar de identificare unic pentru fiecare contribuabil;

neconcordanta intre nivelul de prioritate acordat unei cereri, pe de o parte, de beneficiarul informatiei si, pe de alta parte, de ofertantul acelei informatii;

costurile foarte mari de asigurare a infrastructurii tehnice necesare unui sistem performant;

lipsa de pregatire a resurselor umane implicate ( sau lipsa de actualizare  a pregatirii acestora).

Pentru a se asigura un schimb de informatii complet intre autoritatile fiscale nationale, trebuie indeplinite trei conditii (Keen, 2004 in Bisa, 2005):

• autoritatile fiscale nationale trebuie sa aiba puterea legala de a face schimb de informatii cu autoritatile altor tari;
• autoritatile fiscale trebuie sa aiba capacitatea de a colecta informatii fiscale relevante de la institutiile finaciare nationale si alte terte parti;
• institutiile financiare si aceste terte parti trebuie sa dispuna de detalii complete privind informatiile relevante despre platitorii de taxe avizati.

In practica se constata: faptul ca schimbul de informatii fiscale a crescut foarte mult in ultimii ani, reflectand astfel implementarea schimbului bilateral automat de informatii; exista o reciprocitate substantiala a schimbului de informatii, in principal la nivelul tarilor membre Uniunii Europene; se constata de asemenea ca schimbul de informatii este mai frecvent cu vecinii directi ai unei tari si existenta  perceptiei ca informatia fiscala supusa schimbului are un efect benefic asupra evaziunii, limitand-o.