Reglementarea activivitatii bancare in Romania

Reglementarea activivitatii bancare in Romania

1.3.1 Definirea dreptului bancar si obiectul de reglementare

Dreptul bancar cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaza sistemul bancar si activiatea bancara.

In termenii consacrati de doctrina juridica, el reglementeaza activitatile efectuate cu titlu de profesiune obisnuita de institutiile care alcatuiesc sistemul bancar, denumite generic institutii de credit. Este alcatuit din regulile care alcatuiesc statutul intreprinderilor care desfasoara "comert cu bani" si din cele aplicabile activitatii acestora. Sau dreptul bancar este dreptul bancherIlor.

Dreptul bancar este un drept profesional: este dreptul comerciantilor care speculeaza asupra monedei si a creditului. Obiectul sau de reglementare priveste activitatea bancara exercitata de banca centrala (Banca Nationala a Romaniei) si institutiile de credit.

Oricat de eterogene ar fi definitiile date dreptului bancar, acestea nu se pot abate, decat cu riscul de a fi eronate, da le doua coordonate principale: sistemul bancar si activitatea bancara.

Se poate afirma ca dreptul bancar este, in acelasi timp, un drept al unor subiecti calificati si un drept al activitatii acestora. Este un drept al unor subiecti calificati pentru ca reglementeaza conditiile de acces la profesiunea bancara si de exercitare a activitatilor bancare de catre banci si de catre celelalte institutii de credit, cu autorizare si sub supravegherea prudentiala a Bancii Nationale a Romaniei, in calitate de banca centrala a statului roman. Subiectii calificati (bancile, celelalte institutii de credit si banca centrala) alcatuiesc sistemul bancar.

Este un drept al activitatii bancare pentru ca reglementeaza operatiunile care pot fi cuprinse in obiectul de activitatea al bancilor si al celorlalte institutii de credit si pe care acestea le pot desfasura in limita autorizatiei emise de Banca Nationala a Romaniei.

Operatiunile principale au ca obiect moneda si creditul. Constituie operatiuni bancare: operatiunile de atragere de depozite, acordare de credite si emitere sau gestiune a instrumentelor de plata asupra carora poarta monopolul bancar.

Reglementand o anumita specie de fapte de comert obiective, dreptul bancar poate fi considerat drept o subdiviziune a dreptului comercial, definit ca ansamblu al normelor juridice care reglementeaza activitatea comerciala, din care face parte si activitatea bancara.

Dreptul bancar are puternice legaturi cu dreptul public. Bancile si celelalte institutii de credit desfasoara activitati economice de interes public si, in considerarea acestui fapt, sunt supuse unui regim de autorizare si supraveghere prudentiala, exercitat de B.NR., in calitate de autoritate administrativa de specialitate.

Dreptul bancar, reglementand o categorie de fapte de comert obiectivve, constituie o subdiviziune a dreptului comercial. Pentru acelasi motiv, autonomizarea fata de dreptul comercial este, de plano, imposibila. Nu poate fi contestata, insa, pozitia juridica sui generis a dreptului bancar: un drept profesional, caracterizat prin tehnicizare si publicizare, ale carui trasaturi si instrumente dundamentale rezista schimburilor politice, economice si tehnologice.

1.3.2 Statutul legal si obiectivele Bancii Nationale a Romaniei

Datorita monopolizarii dreptului de emisiune moneatara, de-a lungul timpului, banca centrala s-a transformat intr-o institutie de supraveghere, control si sustinere a sistemului bancar in ansamblul sau, dobandind de aceea denumirea de "bancherul celeorlalte banci" sau de "banca a bancilor".

Datorita modificarilor suferite in economie, ce au un impact direct asupra activitatii bancare, pe de o parte, Parlamentul Romaniei a adoptat trei legi in materie - Legea nr. 58/1999, Legea bancara, Legea nr. 83/1998 - privind procedura falimentului bancilor si Legea nr. 101/1998 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei, iar, pe de alta parte, in baza acestor legi, autoritatea de reglementare in domeniu - Bancii Nationale a Romaniei - a elaborat o multitudine de noi reglementari, ordine, norme, circulare, prin care s-au concretizat principiile instituite de legile bancare in aceste acte normative.

Astfel, Statutul legal al Bancii Nationale a Romaniei (B.NR.) este reglementat de Legea nr. 101 din 26 mai 1998, in vigoare la 1 iulie 1998 care a abrogat Legea cu acelasi obiect nr. 34/1991. Articolul 1 din aceasta lege prevede ca Banca Nationala a Romaniei este banca centrala a statului roman, avand personalitate juridica. B.NR. are sediul central in Bucuresti si poate avea sucursale si agentii in capitala si in alte loccalitati din tara, avand statutul unei autoritati administrative autonome de specialitate, fiind independenta fata de executiv si desfasurandu-si activitatea sub supravegherea Parlamentului Romaniei.

Obiectivul fundamental al B. N. R. este stabilit in Legea privind statutul bancii in articolul 2, si este asigurarea stabilitatii monedei nationale, pentru a contribui la stabilitatea preturilor. Pentru asigurarea obiectivului sau fundamental, B.NR. elaboreaza, aplica si raspunde de olitica monetara, valutara, de credit, de plati, precum si de autorizarea si supravegherea prudentiala bancara, in cadrul politicii generale a statului, urmarind functionarea normala a sistemului bancar si participarea unui sistem financiar specific economiei de piata.

In vederea indeplinirii obiectivelor sale, Banca Nationala a Romaniei colaboreaza cu autoritatile publice centrale si locale.

In temeiul Legii 101/1998, art. 3, alin. 2, B.N.R. i se va solicita punctul de vedere asupra actelor normative ale autoritatilor publice care privesc direct politica monetara, activitatea bancara, regimul valutar si datoria publica.

La elaborarea proiectelor bugetelor administratiei publice centrale, B.NR. este consultata in ceea ce priveste stabilirea conditiilor imprumuturilor sectorului public.

B.N.R. elaboreaza studii si analize privind moneda, regimul valutar, creditul si operatiunile sistemului bancar de plati.

In vederea cooperarii internationale, Parlamentul Romaniei imputerniceste B.NR. :

sa participe la organizatii internationale cu caracter financiar, bancar, monetar sau de plati si poate sa devina membru al acestora,

2.

sa participe, in numele statutului, la tratative si negocieri externe financiare, monetare, valutare, de credit si de plati, precum si in domeniul autorizarii supravegherii bancare,

3.

sa exercite drepturi si sa indeplineasca obligatii care revin Romaniei in alitate de membru al Fondului Monetar International, inclusiv utilizarea facilitatilor acestei institutii de finantare pe termen mediu si lung pentru nevoile balantei de plati si consolidarea rezervelor internationale ale tarii,

4.

sa poata negocia si incheia acorduri, conventii sau intelegeri privind imprumuturi pe termen scurt, si alte operatiuni financiar-bancare cu institutii financiare internationale, banci centrale, societati bancare si nebancare, cu conditia rambursarii acestora in termen de un an,

5.

sa poata incheia, in nume propriu sau in numele statului, in contul si din dispozitia acestuia, acorduri de decontare si de plati sau orice alte contracte, avand acelasi scop, cu institutii publice sau private care isi au sediul in strainatate.