Reglementarea fiscalitatii in Romania

Reglementarea fiscalitatii in Romania

Reglementarea fiscalitatii in Romania este realizata in principal prin doua acte normative fundamentale: Codul fiscal si Codul de procedura fiscala.

Codul fiscal[1] reglementeaza principalele impozite si taxe care constituie venituri la bugetul de stat si la bugetele locale si anume:

a)      impozitul pe profit;

b)      impozitul pe venit;

c)      impozitul pe venitul microintreprinderilor;

d)      impozitul pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti;

e)      impozitul de reprezentante;

f)        taxa pe valoarea adaugata;

g)      accizele;

h)      impozitele pe taxele locale.

Codul fiscal stabileste cadrul legal pentru aceste impozite si taxe, contribuabilii care trebuie sa le plateasca, precum si modul lor de calcul si de plata, precizand ca impozitele si taxele trebuiesc platite in moneda nationala a Romaniei.

La baza constructiei si functionarii Codului fiscal au fost asezate urmatoarele principii:

a)      neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri, cu forma de proprietate, asigurand conditii egale investitorilor, capitalului roman si strain;

b)     certitudinea impunerii, prin elaborarea de masuri juridice clare, care sa nu conduca la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si suma de plata sa fie precis stabilite pentru fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;

c)      echitatea fiscala la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferita a veniturilor, functie de marimea acestora;

d)      eficienta impunerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice si juridice, in raport cu impozitarea in vigoare la data adoptarii de catre acestea a unor decizii investitionale majore.

Pentru asigura stabilitatea legislativa in domeniu, Codul fiscal precizeaza ca modificarea si modificarea acestuia se poate realiza numai prin lege, aceasta trebuind promovata, de regula, cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoarea acesteia. Orice modificare sau completare intra in vigoare cu incepere din prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata prin lege.

O prezentare detaliata a principalele impozite reglementate prin Codul fiscal este realizata in capitolele urmatoare.

Codul de procedura fiscala[2] reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor prevazute de Codul fiscal. Prin administrarea impozitelor si taxelor intelegandu-se ansamblul activitatilor desfasurate de autoritatea fiscala in legatura cu: inregistrarea fiscala; declararea, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor si taxelor, precum si solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale.

In ceea ce priveste inregistrarea fiscala, Codul de procedura fiscala stabileste ca orice persoana sau entitate care este subiect intr-un raport juridic fiscal trebuie sa se inregistreze fiscal, primind un cod de identificare fiscala pe care are obligatia de a-l mentiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau orice alte documente emise.

Persoanele obligate de codul fiscal la plata impozitelor trebuie sa intocmeasca si sa depuna la autoritatea fiscala competenta declaratiile fiscale la termenele stabilite de lege.

Pe baza declaratiei fiscale, sub rezerva unei verificari ulterioare sau prin decizie emisa de autoritatea fiscala competenta are loc stabilirea impozitelor si taxelor datorate de contribuabil.

Verificarea bazelor de impunere, a legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, a corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili in ce priveste respectarea legislatiei fiscale si contabile, precum si stabilirea diferentelor obligatiilor de plata fac obiectul inspectiei fiscale.

Inspectia fiscala se exercita prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si poate avea forma unei inspectii fiscale generale, care verifica toate obligatiile contribuabilului pe o perioada de timp determinata, sau a unei inspectii partiale, care vizeaza doar verificarea uneia sau mai multor obligatii fiscale.

Inaintea desfasurarii inspectiei fiscale trebuie instiintat contribuabilul in legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea in scris a unui aviz de inspectie fiscala, cu 30 de zile pentru marii contribuabili si 15 zile pentru ceilalti contribuabili.

Rezultatul inspectiei fiscale va fi consemnat intr-un raport scris, in care se vor prezenta constatarile inspectiei din punct de vedere faptic si legal.

Colectarea impozitelor si taxelor consta in exercitarea actiunilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale. Acestea se realizeaza in mod curent prin plata obligatiilor fiscale, prin compensarea creantelor administrate de Ministerul Finantelor Publice cu creantele debitorului reprezentand sume de restituit de la buget, sau prin restituiri de sume.

Pentru neachitarea la termenul de scadenta a obligatiilor de plata, debitorul datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere stabilite potrivit legii.

Autoritatea fiscala poate dispune masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietatea debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, atunci cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa-si ascunda sau sa-si risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.

In cazul in care debitorul nu-si plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, autoritatea fiscala competenta va trece la actiuni de executare silita pentru stingerea acestora.

Executarea silita se face prin intermediul executorilor fiscali si incepe prin comunicarea unei somatii. Daca in termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul, se continua masurile de executare silita. Somatia este insotita de un titlu executor, iar creantele inscrise in acesta se sting cu sumele realizate in cursul procedurii de executare silita, in ordinea vechimii.

Impotriva executarii silite si a titlului executoriu, in temeiul caruia a fost pornita executarea, persoanele interesate pot face contestatie la instanta judecatoreasca competenta, aceasta trebuind sa se judece in procedura de urgenta.

Stingerea creantelor fiscale se poate face si prin alte modalitati cum sunt: scaderea din evidenta in caz de insolvabilitate, deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau faliment, sau anularea creantelor fiscale in cazuri exceptionale pentru motive temeinice.

Codul de procedura fiscala prevede si o serie de sanctiuni sub forma de amenzi, pentru o serie de fapte care constituie contraventii.