Rolul si tipologia organizatiilor internationale

Rolul si tipologia organizatiilor internationale

Alaturi de efectele benefice ale amplificarii relatiilor dintre state, si-au facut aparitia si unele divergente de natura economica si politica, conflicte de interese intre state. Pentru rezolvarea acestora, pentru evitarea aparitiei altora si asigurarea unor relatii de colaborare avantajoasa intre state a fost nevoie de stabilirea unor 'reguli de conduita' a statelor in relatiile lor externe adoptate prin consens si care sa fie recunoscute si respectate pe un plan cat mai larg. Asemenea reguli au fost adoptate si promovate de guverne unilateral sau prin acorduri bilaterale sau multilaterale, dar, mai ales, prin intermediul unor organizatii internationale, care au rolul in acelasi timp de a veghea asupra modului de aplicare a conventiilor incheiate.

Organizatiile internationale constituie cadrul organizatoric de desfasurare a colaborarii internationale dintre state pe baza acordului liber de vointa al participantilor, in vederea realizarii obiectivelor convenite.

Organizatiile internationale pot fi clasificate[1] in functie de structura membrilor lor, sfera de actiune, scopul urmarit si in functie de raporturile lor cu statele membre.

Astfel, in raport de structura membrilor sai, organizatii internationale pot fi:

a) guvernamentale, cand membrii acestora sunt state suverane;

b) neguvernamentale, cand membrii acestora sunt diverse persoane fizice sau juridice private (asociatii politice, profesionale, social-culturale, etc.);

c) mixte, in care membrii sunt state si diverse organizatii, asociatii si persoane particulare.

Din cele peste 3.500 de organizatii internationale existente in prezent, cele mai multe sunt neguvernamentale. Organizatiile guvernamentale sunt in numar de 410, depasind de peste doua ori numarul statelor independente din lume. Din punct de vedere financiar sunt importante organizatiile guvernamentale si cele mixte, deoarece statele membre sunt subiecte de drept international asumandu-si, pe de o parte anumite obligatii (inclusiv de natura financiara)) si beneficiind, pe de alta parte, de anumite drepturi sau avantaje.

Dupa sfera lor de actiune organizatii internationale pot fi organizatii internationale cu vocatie universala, cu vocatie regionala, subregionala si interregionala.

Organizatii internationale cu vocatie universala sunt deschise tuturor statelor si cuprind: Organizatia Natiunilor Unite, institutii specializate pe domenii de activitate si organizatii care nu fac parte din sistemul natiunilor unite.

Organizatia Natiunilor Unite (ONU) s-a constituit ca un centru al armonizarii mondiale avand in vedere complexitatea, diversitatea si importanta activitatilor pe care le desfasoara. Activitatile ONU se desfasoara prin organele sale principale (Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justitie, Secretariatul), dar si prin organe subsidiare, cum sunt: Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD), Programul Natiunilor Unite pentru dezvoltare (PNUD), Institutul Natiunilor Unite pentru Formare si Dezvoltare (UNITAR), etc.

Institutiile specializate pe domenii de activitate au caracter autonom, fiind racordate la ONU prin intermediul Consiliului Economic si Social (ECOSOC), organism care primeste rapoarte anuale de la aceste institutii. Astfel de institutii specializate sunt: Organizatia Internationala a Muncii (OIM), Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta Si Cultura (UNESCO), Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), Organizatia Internationala pentru Agricultura si Alimentatie (FAO), Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala (ONUDI), etc.

Dintre organizatiile care nu fac parte din sistemul Natiunilor Unite amintim: Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA), Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), etc.

Organizatiile internationale cu vocatie regionala, subregionala si interregionala, sunt formate numai din statele dintr-o anumita zona geografica sau din state din zone geografice diferite, dar legate intre ele prin obiective, interese si aspiratii comune. Astfel de organizatii sunt: Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), Uniunea Europeana (UE), Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS), Piata Comuna Centroamericana (MCCA) si altele.

Dupa scopul urmarit, organizatiile internationale pot fi: politice (de exemplu Organizatia Unitatii Africane, Organizatia Statelor Americane); militare (cazul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord - NATO); economice (Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului - ECSC, Comunitatea Europeana a Energiei Atomice - CEEA, etc); sociale (Crucea Rosie Internationala, Asociatia Internationala pentru Securitatea Sociala - ISSA etc.); cultural-stiintifice (Asociatia Internationala de Stiinte Economice - IIEA, Asociatia Internationala de Stiinte Juridice - IALS, Institutul International de Finante Publice, s.a. ).

In functie de raporturile lor cu statele membre, intalnim organizatii internationale traditionale si organizatii internationale suprastatale.

Organizatiile internationale traditionale nu adopta hotarari care sa aduca atingere suveranitatii statelor membre si ca urmare nu au un caracter suprastatal. Din aceasta categorie fac parte marea majoritate a organizatiilor internationale si, indeosebi, cele care fac parte din sistemul ONU.

In cazul organizatiilor internationale suprastatale, tarile membre le-au transferat anumite competente cum ar fi dreptul de a lua anumite decizii cu caracter obligatoriu, punandu-le la dispozitie si instrumentele necesare pentru sanctionarea statelor ce incalca aceste decizii. Astfel de organizatii sunt Uniunea Europeana, Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, Comunitatea Europeana a Energiei Atomice s.a.